Adevărata bătălie: jurnalismul bun vs jurnalismul prost

La afirmațiile că presa dispare ar trebui să se răspundă în același fel în care Mark Twain a răspuns zvonurilor despre moartea sa din 1897: „Rapoartele … sunt mult exagerate”. Politica, schimbarea culturii și valorilor profesionale alterează presa, acum disponibilă pe hârtie și pe platforme digitale. Singura cale prin care ziarele pot dispărea este dacă eșuează complet și global să ofere jurnalism bun


Mulți critici ai ziarelor și ai altor mijloace de informare lung-stabilite susțin, în mod simplist, că publicul gravitează către media digitală din cauza dezamăgirii față de calitatea jurnalismului tradițional. Cu toate acestea, ei nu găsesc jurnalism mai bun pe platformele digitale.

Ziarele care difuzează acum știri și informații pe Internet oferă, de asemenea, aceeași calitate ca în formatele lor de hârtie, adică un amestec de jurnalism bun și prost; noii furnizori de știri și informații exclusiv pe internet, nu oferă un jurnalism mai bun, de multe ori, calitatea este mai rea; blogurile sunt un amestec de jurnalism prost, atât vechi cât și nou, precum și ventilarea personală pe diverse teme; și, în cele din urmă, rețelele sociale furnizează, în mare parte, informații nesigure, chiar periculoase, zvonuri, opinii, cârcoteli și, într-o imitație a jurnalismului tradițional, atacuri la adresa unor inamici reali sau imaginari.
Rezultatul este că, în general, mediile digitale sunt cele mai îndoielnice, conform unui raport al Uniunii Europene din 23 mai 2017, “Trust în mass-media 2017.” În timp ce încrederea în radio, televiziune și presă “crește în întreaga Europă, deoarece oamenii pun la îndoială veridicitatea a ceea ce văd și citesc online.”

Mediile digitale sunt cele mai îndoielnice, conform unui raport al Uniunii Europene din 23 mai 2017, “Trust în mass-media 2017.” În timp ce încrederea în radio, televiziune și presă “crește în întreaga Europă, deoarece oamenii pun la îndoială veridicitatea a ceea ce văd și citesc online”.

Noii furnizori de ştiri şi informaţii exclusiv pe internet nu oferă un jurnalism mai bun decât jurnalismul în forma sa tradiţională

 

O relație reciprocă

Această inversare calificată a încrederii în media tradițională – care este, de fapt, un proces aflat în curs de desfășurare – este, probabil, cel mai semnificativ efect pe care media digitală îl are asupra celor dintâi. Iată de ce. În timp ce media tradițională care difuzează știri pe Internet continuă să joace un rol important, deși afectată din cauza vitezei cu care media digitală pare să stabilească agenda, restul mediilor digitale sunt gheizere nediscriminatorii de informație. În general, acestea nu reușesc să ofere o selecție rațională de articole relevantă pentru majoritatea publicului. Preocuparea pentru acuratețe este minimă. Astfel, oferă fapte neconfirmate, adesea ale unor observatori necalificați și părtinitori, care se concentrează asupra unor subiecte pe care le credeau sau le simțeau ei importante. O rețetă perfectă pentru știrile false de toate tipurile.
Antidotul în curs de elaborare la aceste tendințe periculoase sunt cenzura și autocenzura. Recent, de exemplu, Facebook și Google au promis un nivel de suprimare a știrilor false, fără a stabili cine va defini standardele care vor fi utilizate și cum vor fi aplicate. Guvernele sunt la fel de dornice să intre în bătălie – să observăm, de exemplu, evoluțiile din Germania, Franța, Italia, și într-o serie de țări în Europa de Est – legalizând sancțiunile pentru un coș all-inclusive de „știri false”, producând un fior rece nu numai jurnalismului dar probabil și libertății de exprimare. În timp ce aceste restricții în evoluție vizează mediile digitale, ele afectează și jurnalismul tradițional.

Există și alte modalități prin care media digitală îi afectează pe verișorii săi tradiționali. Cei din urmă profită de platformele digitale, realizând că acestea sunt cele mai bune conducte pentru audiențe. Ziarele utilizează Facebook, Yahoo și Google pentru a-și face publicitate și pentru a-și publica știrile iar la rândul lor media digitale folosesc din ce în ce mai mult ziarele să-și facă publicitate, precum și la televiziune și radio, și care fac obiectul unor știri incluse în acestea. În plus, ziariștii folosesc media digitală prin preluarea unor subiecte sau idei de știri și evenimente, multe fiind menționate mai întâi pe aceste platforme. Apoi fac documentări pe aceste idei, folosindu-le pentru a face cercetări pentru articolele proprii, și postând URL-urile la articolele lor publicate online. De fapt un număr limitat de medii digitale servește verificator de date.

Ziariştii folosesc media digitală prin preluarea unor subiecte sau idei de ştiri şi evenimente, multe fiind menţionate mai întâi pe aceste platforme

Deci, există o relație de afaceri reciprocă și, într-un fel și pe anumite nivele, o relație profesională care s-a dezvoltat între mediile tradiționale și cele digitale. În cele din urmă, supraviețuirea ziarelor depinde de o practică de afaceri cu rădăcini în furnizarea de știri, informații și analize credibile, de încredere. Ziarele se luptă să facă acest lucru. Poate că au ajuns la un punct de hotar în democrațiile mature, unde cel puțin unii depun eforturi pentru a readopta standardele profesionale care le-au făcut să fie cei mai mari difuzatori de știri din lume. În unele țări occidentale. mai mult decât în altele, fact-checking, verificarea informațiilor, a revenit în activitatea jurnalistică; iar unele ziare sunt, în general, mai receptive la criticile privind inexactitățile, părtinirile percepute, ieșirea din context și utilizarea surselor anonime.

Spre deosebire de țările din Occident și de ziarele lor, țările est-europene continuă să lupte pentru a-și defini rolurile în democrațiile lor încă experimentale și, mai important, în culturi democratice nematurizate

 

Europa de Est vs Europa de Vest

Cele mai multe progrese se înregistrează în țările care sunt adaptate la nevoile unei democrații active și unde aparentele crize în instituțiile naționale sunt mai puțin intense. Țările est-europene nu se află în acest grup. Acest lucru poate explica discrepanța între Europa de Est și Europa de Vest în ceea ce privește încrederea în ziare. Dar există și o dimensiune culturală, care trebuie privită în termeni istorici. Spre deosebire de țările din Occident și de ziarele lor, țările est-europene continuă să lupte pentru a-și defini rolurile în democrațiile lor încă experimentale și, mai important, în culturi democratice nematurizate. Acest lucru influențează natura profesionalismului jurnalistic, precum și audiența ziarelor tipărite sau difuzate online, pe diverse platforme. Pe scurt, consumul de ziare apare în paralel cu democratizarea, care în Europa de Est pare să se împiedice.

Ziarele au murit! Trăiască ziarele!

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

nineteen − six =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te