Afacerile de familie – „Made in Romania”

Principalele concluzii ale studiului PwC Family Business Survey 2016/2017


În anul 2012, PwC România a susţinut realizarea primului studiu privind afacerile de familie din România. Acest demers s-a materializat prin introducerea României în studiul bianual pe care PwC îl realizează la nivel global: PwC Family Business Survey*. Astfel a fost creat primul studiu periodic, primul barometru al afacerilor de familie din România, studiu ajuns anul acesta la a III-a ediţie. Rezultatele celei de a treia ediţii sunt deja finalizate și urmează să fie date publicităţii în lunile următoare.

În cele ce urmează, voi face o succintă prezentare a câtorva aspecte relevante, cuprinse în acest ultim raport. Din punct de vedere procedural, menţionez că datele prezentate în studiu reprezintă opiniile și viziunile celor intervievaţi, culese la mijlocul anului 2016, iar cifrele și comentariile prezentate în cele ce urmează trebuie privite din această perspectivă.

Perspectivele de dezvoltare ale afacerilor de familie

Evoluţia cifrei de afaceri în anul precedent (Grafic 1). Din punct de vedere al evoluţiei cifrei de afaceri în anul financiar precedent raportului, afacerile de familie din România au înregistrat în majoritatea lor creștere. Comparativ cu afacerile de familie la nivel global, ponderea afacerilor de familie din România care au înregistrat creștere este mai mare. O primă explicaţie asupra acestei evoluţii cred că poate fi legată de nivelul mai scăzut de consolidare economică a României, care încă lasă zone mari de intervenţie și manifestare a antreprenoriatului.

Evoluţia cifrei de afaceri în următorii cinci ani (Grafic 1). Din punct de vedere al estimărilor legate de evoluţia în viitor a cifrei de afaceri, o primă concluzie cifrică pe care aș enunţa-o este că antreprenorii români aflaţi în zona de consolidare a cifrei de afaceri, reprezintă un procent mult mai semnificativ decât cel la nivel global, respectiv 24% faţă de 13%, păstrând oarecum ecartul anilor precedenţi.

O a doua concluzie este că ponderea antreprenorilor români care văd o creștere a afacerii în următorii cinci ani este mai mică decât cea a antreprenorilor la nivel global, respectiv 62% + 12% faţă de 70% + 15%. Dacă privim în dinamică lucrurile, este foarte curios faptul că, deși estimările evoluţiei viitoare ale antreprenorilor români au fost mai pesimiste decât ale confraţilor de la nivel global, realitatea i-a contrazis de fiecare dată. Adică, ponderea antreprenorilor români a căror cifră de afaceri a crescut a fost de fiecare dată mai mare decât cea a antreprenorilor de la nivel global. O explicaţie poate fi legată de nivelul de optimism și de gradul de încredere, astfel se pare că antreprenorii români sunt optimiști în ansamblul lor, dar permanent mai puţin optimiști decât confraţii lor de la nivel global. Cu toate acestea, realitatea cifrelor realizate se pare că i-a contrazis de fiecare dată.

Alte explicaţii legate de rezultatele și concluziile acestei secţiuni pot fi urmărite în secţiunea următoare.

Provocările organizaţiei

Principalele provocări pentru următoarele 12 luni (Grafic 2).

Principalele provocări și îngrijorări ale antreprenorilor români, pentru următoarele 12 luni, îi diferenţiază semnificativ de antreprenorii din celelalte ţări.

Cea mai importantă provocare pentru antreprenorii români este dată de nevoia de resurse umane adecvate, de nevoia de recrutare. O provocare cu mult mai însemnată decât pentru antreprenorii străini, 51% vs. 30%. Urmărind dinamica ultimilor cinci ani, această provocare este constant plasată pe primul loc de către antreprenorii români și, mai mult decât atât, ponderea ei crește de la un an la altul. Identific cel puţin două cauze principale ale acestei probleme, respectiv:

– Prima cauză, de natură cantitativă, este dată de exodul masiv și îndelung al forţei de muncă din România către ţările dezvoltate, corelat totodată cu nevoia în continuă creștere de forţă de muncă, ca urmare a creșterii economice a României;

– A doua cauză, de natură calitativă, este dată de procesul schimbului de generaţii, a succesiunii în business, de nevoia de creștere al gradului de guvernanţă corporativă a afacerilor de familie. Procese ce îi determină pe antreprenorii români să caute specialiști pe care să-i aducă în companie, respectiv să crească gradul de guvernanţă corporativă.

 

Condiţiile pieţei pe termen scurt se pare că îi sperie mai puţin pe antreprenorii români decât pe cei străini, acesta fiind principala pro­vocare a celor din urmă, 38% vs. 51%. Astfel, antreprenorii români par mult mai antrenaţi, mai acomodaţi cu dificultăţile pieţei, ceea ce nu este surprinzător. Sau probabil că antreprenorii români, având un nivel mai redus de internaţionalizare a afacerilor lor, se consideră mai puţin expuși la numeroase vulnerabilităţi date de condiţiile specifice ale diverselor pieţe străine.

Principalele provocări pentru următorii 5 ani

Şi pe termen lung, principala provocare a antreprenorilor români este dată de resursele umane, respectiv de atragerea și retenţia angajaţilor-cheie, în creștere semnificativă faţă de ediţia precedentă. Explicaţiile pot fi considerate similare cu cele prezentate la punctul precedent (Grafic 3).

Provocări semnificativ mai mari ale antreprenorilor români comparativ cu cei la nivel global sunt:

– Instabilitatea pieţei, 57% vs. 38%;

– Mediul de afaceri tot mai internaţionalizat, 49% vs. 36%;

– Instabilitatea politică, 46% vs. 33%;

– Corupţia, 38% vs. 23%.

Putem spune că toate aceste elemente menţionate conturează, dintr-un anumit unghi de vedere, un veritabil profil de ţară al României.

Provocările antreprenorilor români, care au înregistrat creșteri semnificative faţă de perioadele precedente sunt:

– atragerea și retenţia angajaţilor cheie, de la 56% la 68%;

– conformarea cu reglementările, de la 38% la 50%;

– planificarea succesiunii, de la 30% la 37%;

– conflictele între membrii familiei, de la 2% la 12%.

Afacerile de şi în familie

Planuri de viitor

Referitor la planurile de viitor ale antreprenorilor, din perspectiva succesiunii, rezultatele studiului (Grafic 4) reliefează următoarele concluzii principale:

–  Atât antreprenorii români, cât și cei la nivel global, intenţionează în relativă egală măsură să păstreze afacerea în familie.

– Antreprenorii români par la fel de hotărâţi, ca în urmă cu doi ani, și mult mai hotărâţi decât confraţii lor de la nivel global, să păstreze și afacerea, și managementul în familie. O posibilă cauză a acestei tendinţe poate fi pusă pe seama problemelor legate de recrutare, menţionate mai devreme.

– Antreprenorii la nivel global par la fel de hotărâţi precum cei români să păstreze afacerea în familie, dar par a fi mult mai înclinaţi spre profesionalizarea afacerii, respectiv spre păstrarea afacerii, dar atragerea unor manageri externi.

Managementul conflictelor de familie

Unul dintre elementele cele mai importante care tinde să afecteze substanţa afacerii de familie este conflictul dintre membrii familiei implicaţi în afacere. Acest gen de conflict are cauze multiple, dar cele care par a fi cele mai reprezentative în România sunt:

– diferenţele de viziune asupra gestiunii și evoluţiei afacerii;

– diferenţele de viziune asupra priorităţilor legate de propria viaţă;

– succesiunea afacerii şi/sau conflictul între generaţii;

– diverse evenimente nefericite din familie (deces, divorţ, etc).

Protejarea afacerii în astfel de situaţii impune necesitatea implementării unor proceduri şi sisteme, adecvate care să adreseze astfel de posibile situaţii (Grafic 5).

Rezultatele studiului reliefează faptul că există o serie de proceduri/măsuri implementate de familiile din România la un nivel cantitativ oarecum similar. Aceste măsuri se referă în general la:

– înţelegeri ale acţionarilor;

– măsuri de evaluare a performanţelor;

– consiliu de familie;

– mecanisme de soluţionare a conflictelor.

În ciuda faptului că, din punct de vedere cantitativ, există o similitudine între antreprenorii români și cei de la nivel global, experienţa practică ne-a evidenţiat faptul că toate aceste proceduri/măsuri, au un nivel de complexitate redus, un nivel calitativ destul de primar, simplist, rezultat al nivelului scăzut de maturitate a economiei românești. Această concluzie este susţinută și de decalajele excesiv de mari între antreprenorii români și cei străini în ceea ce privesc o serie de alte proceduri/măsuri, respectiv:

– măsuri în caz de incapacitate juridică și deces, 22% vs. 40%;

– proceduri de intrare/ieșire în/din afacere, 15% vs. 30%;

– mediator terţ, 12% vs. 29%;

– constituţia familiei, 12% vs. 24%;

– nicio procedură, 34% vs. 18%.

Am urmărit cu rigoare și  curiozitate academică evoluţia implementării în cadrul afacerilor de familie din România, de-a lungul anilor, a acestor proceduri/măsuri și, în ciuda numeroaselor evenimente negative în cadrul familiilor, care au afectat în mod semnificativ o serie de afaceri de familie (multe dintre evenimente devenite publice), apetitul și deschiderea antreprenorilor români faţă de acceptarea și implementarea acestor proceduri/măsuri, rămâne în continuare destul de modestă.

* Primele două ediţii ale studiului se găsesc pe site-ul PwC România:
1. PwC Family Business Survey 2012/2013 – Afacerea de familie. Un model sustenabil pentru secolul XXI;
2. PwC Family Business Survey 2014/2015 – Afacerile de familie din România. Primul schimb de generaţii

 

 

  1. Foarte interesante, atat tema cat si concluziile, care ar putea da de gandit factorilor responsabili din Romania.
    De asemenea, cred ca – in sine – concluziile ajuta la Strategiile de abordat de catre antreprenorii din tara.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

fourteen − twelve =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te