America argumentelor și a faptelor în era post-adevăr

Interviu realizat de Cristina Beligăr


Care este statutul jurnalistului în era post-adevăr, ce mutații creează rețelele sociale în propagarea informațiilor false, sau cum putem distinge adevărul de post-adevăr sunt doar câteva dintre temele dialogului pe care l-am avut cu profesorul Charles N. Davis de la Grady College of Journalism and Mass Communication, Universitatea din Georgia, Statele Unite ale Americii. „Cred că ziariștii trebuie să intre în dialog cu alți ziariști și să vorbească despre ceea ce are jurnalismul aparte și trebuie să lucrăm împreună pentru a reeduca publicul cu privire la importanța jurnalismului, de ce contează și de ce trebuie să supraviețuiască mai ales în această eră post-adevăr în care ne aflăm și în care oamenii se pot juca în mod iresponsabil cu adevărul”, consideră Charles N. Davis. Acesta subliniază că niciodată în istoria Americii nu a existat o administrație prezidențială care să vorbească despre mass media ca fiind nu în opoziție, ci chiar opoziția.

 

Dr. Charles N. Davis este decanul Henry W. Grady College of Journalism and Mass Communication de la Universitatea din Georgia, SUA. A fost numit în această funcție în 2013, după o lungă carieră jurnalistică.

Davis a activat timp de zece ani ca jurnalist după ce a absolvit North Georgia College, lucrând pentru diverse ziare, reviste și servicii media în Georgia și Florida, înainte de a părăsi această branșă pentru a urma un master la Universitatea din Georgia, respectiv la Henry W. Grady College of Journalism and Mass Communication, continuând mai târziu studiile doctorale în domeniul comunicării de masă în cadrul aceleiași universități. A făcut parte din colectivul Facultății de Jurnalism din Missouri timp de 14 ani, inclusiv patru ani ca șef de departament. De asemenea, Davis a petrecut cinci ani la Universitatea din Missouri ca director executiv al National Freedom of Information Coalition. Printre premiile pe care le-a primit pentru activitatea lui se numără Scripps Howard Foundation National Journalism Teacher of the Year din 2008, Provost’s Award for Junior Faculty Teaching din 2001 și University of Missouri Alumni Association’s Faculty/Alumni din 2008. În 2016 i-a fost acordat premiul University of Florida College of Journalism and Communication Alumni of Distinction.

 

 

 

Sinteza: Unul dintre efectele Internetului în viețile noastre este cantitatea mare de informații pe care o livrează. În ce măsură credeți că aceste informații sunt folosite ca instrumente de manipulare?

Charles N. Davis: Vă dau un exemplu. Cu siguranță, majoritatea celor care ne aflăm acum în America ne luptăm cu conștientizarea faptului că a existat un grad ridicat de manipulare pe durata alegerilor prezidențiale. Și, pe măsură ce investigația privind influența rusească asupra alegerilor prezidențiale și-a croit drumul în Congresul american, cred că, indiferent de ideologiile politice pe care le avem, nu putem concluziona decât că influențele străine s-au amestecat cu politica noastră electorală și acest lucru este cât se poate de deranjant. Asta arată vulnerabilitatea unui sistem care inițial avea la bază informații nepătate. Cumva ironic este faptul că Internetul promite foarte mult întregii lumi în termeni de democratizare și informare a cetățenilor și totodată poate fi folosit pentru a furniza informație deformată, viciată, cetățenilor cu scopul de a-i manipula foarte strategic. Cred că era aproape inevitabil ca Internetul să devină, la un moment dat, o armă împotriva democrației.

Sunt oamenii mult mai ușor de manipulat astăzi decât în urmă cu câteva decenii? S-a schimba ceva în „ADN-ul” lor?

Cred că astăzi este mai ușor să camuflăm propaganda sub umbrela unei știri sau a unei informații. Să ne gândim la era celui de-al doilea Război Mondial. Propaganda era etichetată ca propagandă. Era evident oricui, cititor sau privitor, că un anume discurs era dictat de Stat sau avea infiltrații care te făceau să gândești într-un anumit fel. Însă linia care diviza știrile ca informații și propagandă era puternic reliefată. Acum, toate informațiile sunt incredibil de derutante pentru consumator. Și sunt propagate foarte direct. Ceea ce s-a întâmplat pe durata ciclului electoral din America a fost că aceste informații au fost livrate unor oameni care, din punct de vedere ideologic, erau înclinați să creadă aceste fake news (false știri). Există astfel un public predispus unor concluzii date, care consumț informații într-un mod „tribal” și au nimerit în mâinile celor care nu își doreau altceva decât să îi manipuleze.

Cine sunt acești oameni atât de ușor de manipulat? Căror categorii sociale îi aparțin?

S-au făcut numeroase studii în care se arată că aceste fake news și modul în care sunt asimilate țin de educație, de o anume demografie, de clasa socială, așa că această impresie că sunt afectați votanții mai puțin informați ai clasei de jos este adevărată. Unul dintre lucrurile pe care le-a făcut Internetul în America, aș spune chiar ca o mișcare de marketing, a fost să dividă populația în adepți ai unor diete media de stânga și adepți ai unei diete media de dreapta, în care oamenii consumă nimic altceva decât site-urile a câtorva ideologi cu aceleași păreri și gusturi care le confirmă acelor oameni traiectoria existențială. Este un lucru total greșit pentru că este aproape opusul a ceea ce înseamnă jurnalismul cu adevărat. Rolul jurnalismului este să informeze publicul prezentându-i un set divers de puncte de vedere și să îl confrunte cu idei și gânduri pe care nu le avea anterior. În America, paleta de știri a devenit atât de partizană încât oamenii nu mai pot ieși din propria lor bulă tribală pentru a vedea ce gândesc cei din jurul lor. Asta arată cât de divizat este electoratul în America în aceste timpuri.

Unul dintre lucrurile pe care le-a făcut Internetul în America a fost să dividă populaţia în adepţi ai unor diete media de stânga şi adepţi ai unor diete media de dreapta

Dar jurnaliștii? Cum îi afectează pe ei toate aceste schimbări, care este statutul lor?

Cred că jurnaliștii sunt în continuare debusolați și unii chiar se simt într-o oarecare rază de atac. Citiți titlurile și veți vedea că sunt numiți inamicii poporului, ceea ce pentru ei este extrem de dureros. De foarte mult timp cultura mass media americane a coborât în zona opiniei. Dacă ne uităm la canalele de știri la televiziune vedem că au devenit aproape un oximoron, nu mai vorbim de știri la televiziune, ci de război televizat. Aruncă opinii una spre cealaltă fără a se baza pe fapte. În acest timp, în mijloc, există o specie pe cale de dispariție numită a „culegătorilor” de informații, oameni cărora le pasă de verificarea informațiilor, de corectarea erorilor în mod public și transparent, cărora le pasă de independența mass mediei. Aceste virtuți care fac din jurnalism ceea ce ar trebui să însemne el, sunt în pericol și așa se simt și oamenii care încă au aceste virtuți. Setul de valori al jurnalismului tradițional care stă la baza jurnalismului modern este atacat și din dreapta și din stânga, ceea ce este de-a dreptul tulburător pentru noi, ca reprezentanți ai acestui domeniu.

Cât de greu este astăzi să predai jurnalismul în America?

Aș spune că este dificil, dar studenții, în contextul acestor alegeri prezidențiale și a ostilității administrației americane îndreptată împotriva mass media, încep să simtă că jurnalismul este o meserie importantă și vitală. Am vorbit cu mulți studenți în ultimul timp și îmi spuneau că dacă până acum nu erau siguri de ce au ales să studieze jurnalismul, în ultimele luni au realizat importanța acestei alegeri pentru viitorul lor și al breslei.

Ce poate face jurnalistul în epoca post-adevăr? Cum poate el educa publicul pentru a distinge adevărul de fake news?

După cum bine știți, nu există o instituție a Jurnalismului. Nu e ca și cum ne întâlnim o dată pe an la o conferință, toți jurnaliștii de pe acest Glob. Totuși, cred că trebuie să se consolideze tot mai mult o instituție. Cred că jurnaliștii trebuie să intre în dialog cu alți jurnaliști despre ceea ce face jurnalismul special și trebuie să lucrăm împreună pentru a reeduca publicul cu privire la importanța jurnalismului, de ce contează și de ce trebuie să supraviețuiască mai ales în această eră post-adevăr în care ne aflăm și în care oamenii se pot juca în mod iresponsabil cu adevărul. Nu a mai existat o perioadă în care o instituție să fie mai importantă și să aibă o responsabilitate atât de mare ca acum pentru a educa publicul și a reconstrui încrederea, articulând foarte clar ceea ce facem și de ce este diferit ce facem noi față de morile stricate pe care le auzim vorbind la televizor.

Auzim foarte des remarci prin care utilizatorii rețelelor de socializare spun că oricine poate fi jurnalist astăzi în condițiile în care are un smartphone și poate posta oricând online o poză sau o informație. Care mai este atunci rolul jurnalistului?

Dacă am posibilitatea să caut informații medicale pe telefon, asta nu mă transformă în medic. Există o practică a jurnalismului care necesită respectarea unor principii etice și filozofice, precum și o dedicare pentru această profesie zi și noapte. Dacă postezi o informație care seamănă cu o știre, asta nu te transformă în jurnalist. Jurnalismul este un stil de viață.

„Există o carte pe care o recomand, «Elements of Journalism», de Tom Rosenstiel și Bill Kovach. Și unul dintre lucrurile pe care le spune această carte este faptul că datoria principală a jurnalismului este Adevărul, nu o noțiunea idealistă a adevărului, ci Adevărul uneori supărător, de zi cu zi. Este o luptă zilnică să spui oamenilor adevărul despre ceea ce se întâmplă în jur. Dacă există ceva ce am învățat într-o viață în care am fost aproape de jurnalism, este că acel proces de a afla adevărul, oricât de supărător ar fi, este cea mai importantă misiune pe care un jurnalist o poate avea”, Charles N. Davis

Cât sunt de eficiente instrumentele de tipul „fact check reality” (verificare a autenticității informației)?

PolitiFact, de exemplu, a avut în SUA o importanță foarte mare pentru că ne permitea să verificăm acuratețea declarațiilor politice. Dar un lucru care a cutremurat comunitatea jurnalistică din America și din lume a fost lipsa de impact foarte evident al PolitiFact pe durata alegerilor prezidențiale și asta pentru că informațiile false veneau în valuri. Pe mulți dintre noi ne-a lovit unde ne doare mai mult pentru că aveam un fel de idealism față de ceea ce înseamnă democrația. Știam că, dacă emiți afirmații false în mod constant, vei fi la un moment dat taxat la nivel politic, ceea ce nu s-a întâmplat cu Donald Trump și nu se întâmplă nici acum după ce a devenit președinte. Și cred că mass media a subestimat în mod foarte greșit acest populism. A fost o greșeală din partea mass media. Nu este un secret faptul că președintele Trump excelează ca orator atunci când critică mass media spunând că nu este o instituție de elită și că s-a îndepărtat de oameni. Ceea ce nu este complet greșit. Cred că, în multe cazuri, am pierdut această legătură și trebuie să o recâștigăm, mai ales în zonele rurale din America. Acum avem două țări diferite, America rurală și America urbană. Nu putem nega răul făcut atât instituțiilor de fact checking cât și mass media de către oamenii care în mod conștient le discreditează. Este un pariu politic până la urmă. Acești oameni pariază pe faptul că pot convinge o mare parte dintre americani să privească mass media ca fiind coruptă și, ca urmare, să discrediteze tot ce spune mass media, indiferent dacă este adevărat sau nu. Și ACESTA este jocul pe care îl joacă în acest moment.

Putem spune că mass media și jurnalismul, în general, au intrat într-o nouă eră?

Este ca și cum vechiul tău șef, devine noul șef. Noi, mass media americană, am avut o relație de opoziție cu ramura executivă a Guvernului american ani de zile, dar am putea spune că niciodată în istoria Americii nu am avut o administrație prezidențială care vorbește despre mass media ca fiind nu în opoziție, ci opoziția. Ceea ce este o mare diferență. Toată lumea admite faptul că mass media are și rolul de a îngreuna viața Guvernului, dar acum este prima administrație care spune că acel rol este invalid, că este rău sau corupt.

Care este prima lecție pe care ar trebui să o învățăm, ca jurnaliști, dar și ca public din greșeala de a subestima efectul valului de afirmații false din campania electorală americană?

Un bun reporter ar trebui să fie umil și să se considere servitor al oamenilor și al democrației. Mass media din America a pierdut această umilitate și trebuie să o recâștige. Doar așa publicul va înțelege importanța rolului pe care îl are presa în această democrație.

Care este rolul rețelelor sociale, ce mutații au creat ele în propagarea informațiilor false din ultimele luni?

Mai mult decât oricine, mass media a avut faze de evoluție: de la revoluția printului, la modelul hibrid al online-ului și acum cred că ne aflăm în mijlocul următoarei faze a evoluției jurnalismului, de la modelul online, la modelul digital, mobil integral. Vedem cum Washington Post, New York Times, The Wall Street Journal în edițiile print nu mai dictează ceea ce înțelegem prin noțiunea de știre. În urmă cu zece sau chiar cinci ani, când mergeai în redacțiile de știri, exista un „război” între ediția print și online și erau două tabere. Acum aceste tabere au dispărut. Toată lumea a intrat pe digital.

Sunteți optimist cu privire la mass media și la recâștigarea rolului pe care îl avea?

Sunt foarte optimist și văd destule semne în acest sens. Când mă întâlnesc cu prietenii mei, sunt absolut încolțit de oamenii care vor să vorbească cu mine despre știri și nimic altceva. Nu mai vrea să vorbească nimeni despre sport sau filme. Vor să vorbească despre știri și în America a trecut destul de mult timp de când lumea a mai fost atât de preocupată de acest subiect și de haosul din sistemul american. Sunt oameni care chiar redescoperă publicațiile locale, iar abonamentele la ziare sunt în creștere în mod semnificativ. În plus, văd o revenire după criza din 2008-2009. Organizațiile de știri nu mai concediază personal, pe când în urmă cu câțiva ani auzeai în fiecare zi de o redacție care se desființa. Acele zile au luat sfârșit.

Ce importanță mai au astăzi editorialele pentru formarea opiniei cititorilor? Mai au timp consumatorii să citească editoriale?

Este foarte important ca ziarele să aibă o voce editorială. Ziarele au fost întotdeauna instituții de schimbare socială, susținătoare a progresului social și trebuie să vorbească clar despre problemele de astăzi. Americanii se pare că au avut o problemă în ultimii ani și noi, ca jurnaliști, nu am explicat suficient diferența dintre paginile de știri și cele de editorial. Și televiziunile nu au ajutat deloc. Dacă ne uităm la canale TV precum CNN, Fox sau MSNBC, timp de o jumătate de oră vei vedea două știri și zece opinii exprimate în același interval. Nu mă pot aștepta ca un consumator obișnuit să facă diferența.

Predau un curs în acest semestru și se numește News Literacy Class, adică învățăm cum să citim știrile. Toată lumea este epuizată după acest curs pentru că foarte greu reușim să facem față volumului mare de informație. La finalul unei zile mă trezesc în browserul de Internet cu șapte-opt ferestre deschise, cu articole pe care nu am reușit să le citesc. Trebuie să facem alegeri și să ne dăm seama care este dieta noastră proprie de asimilare a informațiilor și din când în când să ieșim din tribul nostru ideologic.

„A existat întotdeauna un loc în sistemul american pentru știri ideologice. Abia în anii 1900 am intrat în era obiectivă a jurnalismului. Acum avem o mass media foarte sănătoasă de dreapta și de stânga, dar mulți americani aleg să își primească toate informațiile dintr-o singură parte și aceasta este partea deranjantă. Nu problema unei mass media ideologice mă deranjează, ci că există o mare parte dintre americani care citesc 24 de ore pe zi doar lucrurile cu care sunt de acord. Trebuie să vedem ce este adevărat și ce nu, să facem diferența între argumente și fapte” Charles N. Davis

Ar trebui să ne sperie era post-adevăr?

Nu. Și știți de ce? Pentru că avem instrumentele să o combatem. Vor fi oameni care vor folosi informația digitală pentru a manipula adevărul, pentru că, nu-i așa, este ușor, dar există și oameni care se vor lupta pentru scoaterea adevărului la iveală.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

4 × four =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te