Anders Lindberg , un suedez la curtea Regelui Mihai


Anders Lindberg este un economist suedez, specialist în problematica privatizării și expert în comunicare corporatistă. A colaborat cu diverse instituții financiare, dar și cu guvernul Suediei ca și consultant în problemele legate de criza economică și de privatizări. Anders Lindberg a studiat Științele Economice la Stockholm și la Köln. La vârsta de 25 de ani, a înființat compania de consultanță în comunicare JKL Sweden, unde lucrează și în prezent. Conduce Centrul de cercetare al Mării Baltice de la Universitatea din Stockholm și este membru în consiliile de conducere ale mai multor instituții suedeze. Din 2015, este membru în Consiliul Regal al României.

Care a fost contextul care v-a apropiat de România și de Casa Regală a României?

Cu ocazia unei călătorii pe care am făcut-o în urmă cu câțiva ani în Transilvania împreună cu câțiva prieteni, am fost prezentat ASR Principesei Margareta, Custodele Coroanei și Principelui Radu de către Principesa Moștenitoare a Suediei și de către Ambasadoarea României la Stockholm, Raduța Matache. A început astfel o conversație care a dus la invitația de a deveni membru al Consiliului Regal din 2015.

Consiliul Regal a fost înființat relativ recent, în 2010. Ce credeți că s-a schimbat în Casa Regală de atunci?

Nu am cunoștințe despre perioada de dinainte de 2010, dar știu că, în demersurile sale, Casa Regală manifestă o atitudine intelectuală sinceră și smerită. Unul dintre aspecte este dorința de a căuta consiliere și implicare în dialog. Consiliul Regal este, cred eu, în primul rând, o confirmare a acestei atitudini a Majestății Sale și a Casei Regale.

Credeți că monarhia poate aduce anumite avantaje stabilității politice și prosperității unei anumite țări? Mă gândesc, în special, la prosperitatea țărilor nordice, majoritatea dintre ele regate, dar și la Finanda, care pare să o ducă destul de bine ca republică.

Nu trebuie să exagerăm rolul sau existența monarhiei pentru prosperitatea unei țări. O Familie Regală activă poate, însă, contribui la stabilitatea politică a unui stat. În viziunea mea personală, existența unei Familii Regale într-un stat european e un semn că acea țară se bucură de un anumit grad de armonie și de pace cu sine însăși și cu istoria sa. Monarhia aduce valori comune, idealuri și leadership prin puterea exemplului, menținându-se deasupra disputelor de zi cu zi din țară.

lindberg

Anders Lindberg

Mulți români văd monarhia constituțională drept o instituție costisitoare și inutilă, centrată în jurul ceremoniilor și formalismului. Credeți că o eventuală restaurare a monarhiei le-ar putea aduce românilor vreun beneficiu?

Constituția României e o chestiune a românilor, nu a mea, care sunt străin. Rolul meu în Consiliul Regal e să ofer sfaturi legate de modul optim de a acționa și de a fi relevant. Am văzut că Familia Regală a României le oferă multora un sens al relevanței, un spirit de mândrie, realizând și o promovare a intereselor României peste hotare. Fără îndoială, România are nevoie de un set de simboluri comune și de ceva de care să fie mândră și cu care să-și promoveze imaginea în alte părți ale lumii. Din punctul de vedere exclusiv al plătitorului de impozite, țările care care au monarhia ca formă de guvernământ ies mai ieftin decât cele care au președinți și alegeri prezidențiale. Dar nu cred că aspectul care trebuie să decidă asupra constituției este costul. Dacă Familia Regală e relevantă și acțiunile sale sunt bune, atunci contribuabilul va fi dispus să plătească pentru ea.

În cazul în care România ar redeveni regat, care credeți că ar trebui să fie calitățile viitoarei regine sau ale viitorului rege?

După cum văd eu, ca străin, lucrurile, România are deja, din multe puncte de vedere o „monarhie funcțională”, ceea ce înseamnă că multe dintre aspectele asociate monarhiei sunt deja acolo unde trebuie să fie: aveți o Familie Regală activă și respectată care locuiește în țară și care duce la îndeplinire multe – sau chiar majoritatea – sarcinilor unei monarhii. Familia Regală are relații bune cu instituțiile politice și se bucură, astăzi, de respect reciproc. Acest lucru se întâmplă pentru că Majestatea Sa și ASR Principesa Margareta, Custodele Coroanei, au arătat că au calitățile necesare obținerii și păstrării respectului liderilor politici și cetățenilor.

În România postcomunistă a devenit un fel de tradiție ca figurile publice să fie vocale. Din acest motiv, unii oameni se așteaptă ca Familia Regală a României să aibă o voce mai puternică și să-și exprime mai des opinia în chestiunile importante. Cum vedeți rolul monarhilor în lumea contemporană din acest punct de vedere?

Familia Regală trebuie să facă exact opusul. Trebuie să rămână deasupra disputelor politice de zi cu zi și să lucreze pentru a crea un sens de unitate națională și să conducă prin puterea exemplului și a standardelor morale înalte. Există momente când Familia Regală, un rege sau o regină trebuie să vorbească, dar fără a interfera ori a se amesteca în politică.

În opinia dvs., ce fel de regină credeți că ar fi ASR Principesa Margareta în cazul în care monarhia ar fi restaurată în România?

O văd pe ASR Margareta drept un Șef de Casă Regală de clasă mondială. A dovedit, în singurul mod cu putință, că a câștigat încredere prin multă muncă, printr-o atitudine smerită și prin valori solide și că se ridică la înălțimea acestei poziții.

Credeți că există vreo posibilitate ca Principele Nicolae să-și recapete titlul?

Viața e lungă, iar memoria e uneori scurtă sau mai scurtă decât credem. Noi, creștinii, cunoaștem puterea iertării. Dar nu sunt eu în măsură să speculez în această privință.

România a trecut printr-un proces lung de privatizare, care i-a făcut pe mulți români să simtă că acest lucru a deschis calea corporațiilor străine de a pune mâna pe o mare parte a resurselor noastre naționale. Ca un expert în economie și în problematica privatizării, credeți că astfel de îngrijorări sunt legitime?

Orice democrație se bazează pe o economie de piață funcțională. Asta înseamnă că forma privată de proprietate a companiilor este cel mai frecvent mod de organizare a unei economii. Trecerea de la firme aflate în proprietatea statului la economia de piață nu e niciodată simplă, iar România a trecut, la fel ca alte țări, prin provocarea acestei transformări. Cetățenii trebuie să simtă că schimbările sunt corecte în virtutea statului de drept și a dreptului fiecăruia de a se implica. Dacă ar fi să compar România cu alte țări, senzația mea e că aici există deschidere la influența străină și la capitalul străin și că nu avem de a face cu un naționalism destructiv.

În România, principalul argument care a fost folosit în favoarea ideii că privatizarea e imperios necesară a fost concepția că firmele gestionate de către stat sunt prin definiție ineficiente și că managementul de stat este eminamente corupt. Cum funcționează modelul suedez, există companii de stat cu management eficient și directori care să nu fie corupți?

Răul nu stă neapărat în companiile aflate în proprietatea statului; în Suedia există multe astfel de companii, iar în Franța și mai multe. Răul se află în „gestionarea politică a firmelor”, acolo unde managerii sunt numiți și concediați pe motive politice și unde calitatea actului de conducere e slabă, lucru care favorizează apariția corupției. În Suedia, companiile de stat sunt gestionate pe baza aceluiași model de conducere ca în cazul companiilor private. Sistemul de pensii e un mare conglomerat de companii listate public, fiind un hibrid între sistemul de stat și capitalul privat. Acest model a funcționat foarte bine în Suedia.

  1. Aurelian Craciun says:

    Hotariti-va: Anders Lindberg este membru in Consiliul Regal din 2010 sau din 2015?? Va contraziceti la interval de 6 rinduri!

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

15 + twenty =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te