Artă şi Viaţă. Colonizarea cu artă a unui oraş românesc

Interviu cu organizatorii Bienalei de Artă Art Enconters de la Timişoara realizat de Ruxandra Hurezean


Art Encounters a reuşit să se impună încă de la prima ediţie drept un eveniment de artă de calitate, un proiect extrem de ambiţios, care şi-a propus să facă din arta contemporană românească un prilej de întâlnire pentru scena artistică locală, regională şi internaţională. În acelaşi timp, încă de la prima ediţie, bienala a dezvoltat o componentă ce se adresează şi publicului larg. Aflat la intersecţia dintre o bienală de artă şi un festival, Art Encounters a reuşit să atragă la Timişoara un număr impresionant de personalităţi din lumea artei, venite de la MoMA New York, Tate Londra sau Centre Pompidou Paris, dar şi să mobilizeze publicul din Timişoara, Arad şi împrejurimi – peste 4.600 de copii au participat la Art Encounters împreună cu clasa, dintr-un public total de 25.000 de vizitatori.

M. Blazy – Tokyo

Am stat de vorbă cu Cristina Olteanu, organizator, şi cu Diana Marincu, curator al evenimentului, despre cum va arăta în acest an (în perioada 30 septembrie – 5 noiembrie) Bienala de Artă de la Timişoara şi care sunt noutăţile la care să ne aşteptăm.

Cristina Olteanu, o bienala de artă e un act de curaj, o provocare, mai ales pentru România. Cu atât mai greu să fii consecvent, cu atât mai mult merită salutat evenimentul. Care au fost ecourile după prima ediţie, cum a fost văzută de lumea artei, de Occident?

Cristina Olteanu: – Aprecierile şi ecourile pozitive după prima ediţie, împreună cu deschiderea şi dorinţa de implicare a mediului artistic şi a partenerilor noştri, sunt motivele principale pentru care găsim curajul de a merge mai departe pentru a transforma Art Encounters într-un eveniment emblematic pentru arta contemporană din România. Iar dacă evenimentul s-a impus deja de la prima ediţie în zona de Vest a ţării, o noutate în acest an este lărgirea adresabilităţii lui, targetând în mod specific publicul din Bucureşti şi Cluj. De asemenea, Art Encounters se va bucura de acoperire mediatică internaţională, publicaţii mari de profil din întreaga lume manifestându-şi deja interesul de a acoperi de la faţa locului evenimentul nostru.

Cine vi s-a mai alăturat eforturilor de organizare?

Cristina Olteanu: – Organizarea bienalei Art Encounters este un efort colectiv, realizat de un grup de oameni pasionaţi, dornici să creeze un eveniment de impact atât pentru arta contemporană cât şi pentru oraşul Timişoara. Pregătirile pentru ediţia de anul acesta au început cu mai bine de un an în urmă, mulţi dintre partenerii şi colaboratorii noştri de la prima ediţie fiind implicaţi în continuare, dând astfel continuitate şi consistenţă procesului organizatoric. Lor li se adaugă profesionişti veniţi din diverse oraşe ale ţării, dar şi din afara ţării, pentru a contribui la succesul unui eveniment tânăr şi foarte ambiţios. Bienala Art Encounters este probabil primul eveniment din Timişoara care reuşeşte să mobilizeze o mare parte din scena culturală locală într-un efort comun, alături de specialişti din ţară şi străinătate, şi a reuşit o legătură culturală între Timişoara şi Arad, Aradul fiind oraş invitat în cadrul bienalei. Pe lângă scena culturală locală, bienala se bucură de susţinerea autorităţilor publice, dintre care trebuie să amintim Primăria Municipiului Timişoara, drept coorganizator, dar şi susţinători la nivel naţional, precum Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, Institutul Cultural Român, Agenţia Fondului Cultural Naţional, cât şi al mediului privat, Raiffeisen Bank fiind sponsor principal al evenimentului. Printre susţinătorii noi ai bienalei, poate cea mai notabilă prezenţă este cea a Preşedinţiei României, bienala Art Encounters beneficiind de anul acesta de Înaltul Patronaj al Preşedintelui României, Klaus Iohannis.

Ce aşteptări aveţi de la această ediţie?

Cristina Olteanu: – Aşteptările sunt ambiţioase, în acord cu efortul depus. Rolul bienalei este să mobilizeze scena artistică şi publicul larg într-un dialog cu arta contemporană de calitate. Ne propunem astfel să clădim în continuare pe drumul început acum doi ani, din dorinţa de a face din Art Encounters un eveniment reper pentru arta românească, un punct important în calendarul oricărui pasionat de arta contemporană românească şi central-est europeană, dar şi un moment de festival, o ocazie de educaţie şi formare pentru publicul larg timişorean. Aşa cum Clujul se identifică cu TIFF, Sibiul cu Festivalul Internaţional de Teatru, iar Bucureşti cu Festivalul „George Enescu”, ne propunem ca pe termen lung, Timişoara să se identifice cu arta contemporană printr-un eveniment de înaltă ţinută. Privind la ediţia de anul acesta, ne aşteptăm ca ea să fundamenteze reuşitele primei ediţii şi să continue să dezvolte unele direcţii, precum programul de educaţie, ce anul acesta se va îmbogăţi cu valenţe noi şi va adresa specific o arie mult mai largă de public, de la copii, la familii, la publicul adult sau jurnaliştii de artă, ce vor beneficia de momente dedicate.

Diana Marincu, tu, alături de Ami Barak, sunteţi curatorii acestui eveniment. Care este tema celei de-a doua ediţii a Bienalei Art Encounters?

Diana Marincu: – Am pornit de la titlul unui celebru roman al lui Georges Perec, La vie – mode d’emploi – Viaţa – mod de întrebuinţare, care a introdus printr-o serie de constrângeri ale structurii romanului un soi de labirint subteran, gândit matematic, prin care sunt conectate personaje şi situaţii dintr-un imobil parizian. Inspirată de acest titlu, expoziţia centrală încearcă să construiască o ţesătură de probleme provenind din diferitele sectoare ale vieţii de zi cu zi – de la viaţa în comun, relaţia cu spaţiul public, până la micile poveşti intime, ascunse în spatele pereţilor unei case.

Ioana Bătrânu

Are arta mai mult de-a face cu viaţa în prezent, este un fenomen, o tendinţă?

Diana Marincu: – În aceste vremuri de schimbare continuă, felul de a trăi, de a te confrunta cu cerinţele, cu dificultăţile şi cu plăcerile vieţii reprezintă un subiect de extremă actualitate. Considerăm că strategiile pe care arta contemporană le oferă pentru a face faţă sau pentru a perpetua aceste transformări sunt motive suficiente pentru a alege un astfel de subiect. Sperăm că expoziţia centrală să genereze, prin diferitele subcapitole, o gândire sistemică în măsură să reflecte întrepătrunderea dintre artă şi viaţă. Prin lucrările şi abordările artiştilor români şi străini care au fost invitaţi să participe la acest eveniment, devine evident faptul că arta a avut de-a face cu viaţa tot timpul. Este fără doar şi poate interesant de văzut cum subiectul ca atare este tratat în prezent. De altfel, am putea spune că fenomenul e global, pentru că într-o societate conectată modul de întrebuinţare nu este o chestiune de tendinţă, ci un fenomen antropogen pur şi simplu.

Ce noutăţi ne puteţi dezvălui acum, la începutul evenimentului. La ce să ne aşteptăm? Ce invitaţi speciali vor fi?

Diana Marincu: – Locurile unde se va petrece bienala din acest an sunt în parte noi, în parte locuri care devin constante pe harta artistică a Timişoarei. Casa ISHO (în dreptul celui mai amplu şantier din oraş, în locul unde se naşte Timişoara de mâine) şi Muzeul RATT (regia de transport timişoreană) vor fi în mod cert surprize majore. La deschidere vom avea performance şi dezbateri, dar şi propuneri ale spaţiilor independente din România care au fost invitate să se manifeste cu această ocazie. Vor fi şi alte surprize pe care, după cum ştiţi, ca sa rămână ca atare, nu le dezvăluim în prealabil. Invitaţi de marcă, care au confirmat participarea, vor fi: Bernard Blistène, directorul MNAM Centre Georges-Pompidou, Paris, Gregor Muir, directorul colecţiilor la Tate, Londra, Maria Lind, directoarea Tensta Konsthalle Stockholm, Melanie Bouteloup directoare centrului Beton-Salon, Paris şi Ariane Beyn, directoare la DAAD, Berlin şi încă alte surprize…

Care au fost modalităţile de selecţie şi conceptul de expunere ales? Şi ce alte manifestări vor însoţi evenimentul?

Diana Marincu: – Noi am întreprins o muncă asiduă de cercetare a scenei contemporane, ca să putem prezenta personalităţi mai mult sau mai puţin cunoscute din universul artei contemporane româneşti, vecinilor apropiaţi şi ale lumii artei internaţionale. După cum ştiţi, o bienală este un barometru al tendinţelor actuale şi al noilor talente, în special în cadrul naţional în care se plasează. Noi am ţesut firele legăturilor explicite şi implicite între fiecare demers şi operă în parte. Contextul ales a fost decorticat, iar natura demersurilor şi, în consecinţă, operele alese ne-au dat posibilitatea de a circumscrie o gamă largă de subiecte şi de a scrie scenariile unor subcapitole care oferă, fiecare în parte,  elemente de înţelegere şi de aprofundare a chestiunilor care preocupă azi artiştii şi în fond, prin ricoşeu, pe noi spectatorii.

Premisa de la care am pornit este consistenţa iniţiativelor independente, felul în care au compensat lipsa unor instituţii de stat şi cum au ajuns sa formeze cel mai important sprijin pentru artiştii din România, în special pentru cei care nu se încadrează unui circuit comercial.

Alte manifestări care încearcă să cartografieze contextul românesc al creaţiei artistice sunt evenimentele la care iau parte reprezentanţi ai scenei independente. Confruntându-ne cu o istorie fragilă şi încă nescrisă a scenei independente din România, credem că o punctare a unor momente şi locuri esenţiale în configurarea ei poate fi o ocazie bună de a privi mai atent atât trecutul, cât şi prezentul. Premisa de la care am pornit este consistenţa iniţiativelor independente, felul în care au compensat lipsa unor instituţii de stat şi cum au ajuns sa formeze cel mai important sprijin pentru artiştii din România, în special pentru cei care nu se încadrează unui circuit comercial.

Ce a fost mai greu, mai interesant? Ce vei ţine minte toată viaţa din perioada aceasta de pregătire a Bienalei?

Diana Marincu: – Călătoriile de cercetare în Serbia şi în România – la Iaşi, Târgu-Mureş, Sf. Gheorghe, Sibiu, Cluj, Bucureşti şi Timişoara – au fost cu siguranţă prilejuri extraordinare de a întâlni artişti şi operatori culturali cu care am dezvoltat un dialog. Această parte a demersului curatorial este una dintre cele mai interesante, pentru că dă o consistenţă reală lucrurilor gândite pe parcurs şi creează relaţii adevărate.

Un alt aspect care este întotdeauna plin de surprize este căutarea spaţiilor de expunere. În acele momente, oraşul se transformă şi prin acest filtru se vede cu totul şi cu totul altfel. Fiecare clădire devine o posibilă galerie şi faptul că este atât de uşor de imaginat „colonizarea” ei cu artă contemporană ne face să ne gândim cât de firesc ar putea fi totul şi ce multe spaţii şi-ar putea schimba destinaţia, chiar şi temporar. Iar bienala face asta într-o mare măsură.

 

 

 

Diana Marincu este curator şi critic de artă. A absolvit Facultatea de Arte Plastice şi Design din Timişoara şi masteratul secţiei de Istoria şi Teoria Artei la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti. Este în prezent doctorandă la aceeaşi universitate cu o cercetare a discursurilor curatoriale despre identitate şi periferie construite în jurul unor criterii geografice în expoziţiile de mari dimensiuni şi bienale. Începând cu 2013, colaborează cu Fundaţia Plan B din Cluj şi cu Fabrica de Pensule pentru programul Learning and Unlearning şi pentru programul curatorial al fundaţiei. Cele mai recente expoziţii ale sale includ: M (Teodor Graur şi Cristian Rusu), Plan B Cluj (2016); proiectul curatorial Punctul alb şi cubul negru (împreună cu Anca Verona Mihuleţ), Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti (2015–2017);Inventând adevărul. Despre ficţiune şi realitate, unul dintre cele două proiecte naţionale reprezentând România la cea de-a 56-a ediţie a Bienalei de artă de la Veneţia, Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia (2015).

 

 

 

Cristina Olteanu, noul director executiv al Fundaţiei Art Encounters, aduce la Timişoara experienţa acumulată anterior ca director de operaţiuni al Casei de licitaţii Artmark din Bucureşti, director al Institutului Artmark de Management al Artei, CEO al Casei de licitaţii online Lavacow şi editor local al ghidului de artă My Art Guides East Central Europe.

 

 

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

one × three =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te