Articole de Vintilă Mihăilescu

Locul a devenit spațiu, iar acesta s-a umplut de „non-locuri” și „delocalizări”, umplut tot mai mult cu fluiditatea valurilor de migrațiea

Declinul moral al României. Decădere locală sau schimbare globală?

Da, vorbim cu toţii, în esenţă, despre acelaşi lucru: o schimbare societală fundamentală, care a modificat din temelii toate aceste „repere”, pe care, iată, unii dintre noi încă le căutăm cu disperare. Să le luăm însă pe rând. Mai întâi, marile repere ale Timpului şi Spaţiului. Milenii de-a rândul, timpul […]

Vezi mai mult ›
Cînd noi, românii, am început să vorbim despre etnogeneza poporului nostru, am făcut-o pentru a reclama şi proclama drepturile românilor pe acest pămînt în contextul „primăverii naţiunilor”. A fost o „mobilizare politică” din care s-a născut, în final, România

Românul, minoritar sau majoritar? Minorități fluide și mobilizare politică

Ca grup, minoritatea a ajuns la vîrsta botezului și a fost denumită astfel doar atunci cînd a început să fie luată în considerare ca grupul mai mic dintre două populații care constituie un tot – adică, în mod deplin, cam odată cu instituirea politică a alegerilor. Pe scurt, un dicționar […]

Vezi mai mult ›
Migrația este motivată în prezent ded către aproximativ jumătate din părinți prin dorința de a "oferi o viață mai bună copilului meu"

Familie, case și migrație

Trebuie să începem prin a înscrie această problemă în durata lungă a gospodăriei țărănești din România. În acest sens, Henri Stahl observa în anii ’30 că „un veac întreg, sătenii n-au făcut altceva decât să răstălmăcească în duh devălmaş toate reformele statului şi, paradoxal, seria de împroprietăriri cari au urmat […]

Vezi mai mult ›
Carol I. Rege al României, principe de Hohenzollern-Sigmaringen. Născut la   20 aprilie  1839, în   Sigmaringen, decedat la 10 octombrie  1914, la   Sinaia. A fost  domnitorul, apoi  regele  României, care a condus  Principatele Române  și apoi România după abdicarea forțată   a lui  Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al  Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor românești), Carol I a obținut  independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat  economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. Nu s-a prezentat ca un conducător providenţial.

Este românul “paternalist” ?

Vulgata noastră publică răspunde cu un da unanim şi fără ezitare la această întrebare. Complementar, se evocă o nevoie funciară a „românului” de a avea un „tătuc” sau, mai elegant spus, aşteptarea sa cronică a unui „eroul salvator”. Dar despre ce este vorba, de fapt, ce vor să spună, mai […]

Vezi mai mult ›
Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te