Articole de Vintilă Mihăilescu

Cînd noi, românii, am început să vorbim despre etnogeneza poporului nostru, am făcut-o pentru a reclama şi proclama drepturile românilor pe acest pămînt în contextul „primăverii naţiunilor”. A fost o „mobilizare politică” din care s-a născut, în final, România

Românul, minoritar sau majoritar? Minorități fluide și mobilizare politică

Ca grup, minoritatea a ajuns la vîrsta botezului și a fost denumită astfel doar atunci cînd a început să fie luată în considerare ca grupul mai mic dintre două populații care constituie un tot – adică, în mod deplin, cam odată cu instituirea politică a alegerilor. Pe scurt, un dicționar […]

Vezi mai mult ›
Migrația este motivată în prezent ded către aproximativ jumătate din părinți prin dorința de a "oferi o viață mai bună copilului meu"

Familie, case și migrație

Trebuie să începem prin a înscrie această problemă în durata lungă a gospodăriei țărănești din România. În acest sens, Henri Stahl observa în anii ’30 că „un veac întreg, sătenii n-au făcut altceva decât să răstălmăcească în duh devălmaş toate reformele statului şi, paradoxal, seria de împroprietăriri cari au urmat […]

Vezi mai mult ›
Carol I. Rege al României, principe de Hohenzollern-Sigmaringen. Născut la   20 aprilie  1839, în   Sigmaringen, decedat la 10 octombrie  1914, la   Sinaia. A fost  domnitorul, apoi  regele  României, care a condus  Principatele Române  și apoi România după abdicarea forțată   a lui  Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al  Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor românești), Carol I a obținut  independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat  economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. Nu s-a prezentat ca un conducător providenţial.

Este românul “paternalist” ?

Vulgata noastră publică răspunde cu un da unanim şi fără ezitare la această întrebare. Complementar, se evocă o nevoie funciară a „românului” de a avea un „tătuc” sau, mai elegant spus, aşteptarea sa cronică a unui „eroul salvator”. Dar despre ce este vorba, de fapt, ce vor să spună, mai […]

Vezi mai mult ›
Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te