Bogdan Brânzaș: Vocea scrisă străzii


Spațiul public românesc a fost „invadat” semnificativ în două rânduri: la începutul anilor ’90 și acum, în ultimii 3 ani. Există deosebiri majore între interesele care i-au mânat pe români să iasă masiv în strada și să își strige pasurile. Dacă în anii ’90 totul, dar absolut totul, se învârtea în jurul unor persoane și oameni politici și a comunismului, în ziua de astăzi politica a dispărut din atenția societății civile fiind înlocuită de cu totul și cu totul alte priorități. Acestea se învârt, fără excepție, în jurul calității vieții, a ineficienței Statului, a atitudinii politicienilor față de cetățean, abordarea Statului față de exploatarea resurselor naturale ale României.

Interesant de semnalat: dacă în anii ’90 protestatarii voiau „Jos Comunismul” și „Jos Iliescu” astăzi auzim exact sloganuri exact „pe invers”, de tipul „Nu corporația face legislația”, „Dacă chiar crezi că economia e mai importantă decât natura încearcă să-ți ții respirația cât timp îți numeri banii” sau chiar mergând până la extreme cu „Lunetist caut de lucru”. Schimbarea de atitudine este evidentă. Timp de 20 de ani cel puțin, o generație s-a zbătut să-și câștige locul în noua societate și economie de piață dar iată că a apărut o noua generație – care nu are nici o legătura cu traiul sub comunism – care își dorește cu totul și cu totul altceva. Cu excepția miscarilor de stradă ocazionate de demiterea Președintelui Băsescu, toate manifestațiile sunt apolitice, ba mai mult, declarat apolitice ca nu cumva să existe vreo confuzie. Sloganurile și mesajele sunt evidente în acest sens.â

Ilustrație de Titi Stoian

Ilustrație de Titi Stoian

Trebuie spus din start ca trăgaciul noii libertăți de exprimare a fost apăsat cu ocazia încercării de demitere a Președintelui. Mișcările de stradă au fost susținute de către opoziția de atunci însă încă de atunci au început să răzbată dintre sloganurile politice cele care se refereau strict la calitatea vieții și atitudinea Statului vis-à-vis de chestiuni fără nici o legătura cu politica sau vreun partid. Cutia Pandorei a fost deschisă fără posibilitatea de a mai fi închisă vreodată cu ocazia mișcărilor de stradă legate de Raed Arafat. Proiectul Roșia Montană propus de Roșia Montană Gold Corporation a fost doar pretextul – ar fi putut fi oricare altul – de a da glas nemulțumirilor majore acumulate. Au început să fie demonizate corporațiile însă această demonizare are de fapt ca substrat atitudinea pasivă și complice a Statului și a funcționarilor săi în raport cu interesele în exploatarea resurselor naturale. Marea majoritate a celor care protestează sunt angajați într-un fel sau altul în domeniul privat, prin urmare nu corporația este problema, ci Statul și aleșii prin vot care sunt percepuți ca facilitatori interesați ai intereselor private.

Un slogan mi-a atras în mod special atenția: „Popor de oi ieșiți din casă sau vă mănâncă lupii”. În spatele acestuia se află toată atitudinea pasivă a cetățeanului din ultimii 20 de ani în raport cu manifestarea liberă a intereselor sale. Și din nou, nu este vorba de interesele politice ale omului din stradă. Politicul, partizanatul politic sau ideologiile dispar din spațiul public în favoarea atitudinii civice active, a protestului față de Stat și funcționarii săi. „Oile” sunt reprezentarea cetățeanului, „lupii” sunt asimilați cu cei care indiferent de poziția lor – corporații, persoane private, Statul sau funcționarii săi – atentează la interesele omului de rând care își dorește o viață civilizată și un raport echitabil în societate.

În acest context trebuie subliniat că asistăm cu toții la un nou început în atitudinea cetățeanului de rând față de viața sa în general. Acesta își vede periclitată existență firească de factorii care, în principiu, ar trebui să aibă grijă de ea: aleșii prin vot și Statul. „Vă rugăm să ne scuzați nu producem cât furați” este oglinda perfectă a ceea ce percepe astăzi omul de rând din România, fie el protestatar activ în stradă, mut sau doar în discuții private. Comunicarea nemulțumirilor a luat forma publică devenind deschisă, curajoasă, pe față, directă și de cele mai multe ori batjocoritoare. Non-violența, prin comparație cu mișcările de stradă din anii ’90 este lege, protestatarii având o atitudine declarată împotriva violenței. La urma urmei, tot ceea ce vedem astăzi nu este decât o reclamare a drepturilor și normalității în stradă.

O mențiune specială i se poate acorda mesajului „Vreau să emigrez în Romania de mâine pe care o facem astăzi”. Este un mesaj complex care comportă două planuri: primul, cel al rupturii de trecut, al doilea, cel mai important, este cel al viitorului. „România de mâine pe care o facem astăzi” este de fapt dorința de a avea o altă viață începând de ACUM.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

four + twelve =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te