Business-ul în vremea rezistenței

„Companiile au un rol din ce în ce mai important în a veghea la mecanisme. În a găsi metode prin care să preseze ca regulile să fie respectate – adică nu reglementa acolo unde nu te pricepi; nu îmi modifica peste noapte legislația, pentru că sunt consecințe și costuri”. O spune un om care veghează de peste 20 de ani în businessul românesc.


Nu cred că poți să ajungi să construiești ceva durabil fără să îți pese într-adevăr de lucrul ăla. Să te pasioneze. Fără să te intereseze pe bune”, crede Andreea Roșca, coautor al cărții „Cei care schimbă jocul”, prima și singura carte despre gândirea și deciziile antreprenorilor români care au construit companii remarcabile.

După o carieră de aproape două decenii în media – a fost redactor, redactor șef adjunct și redactor șef al revistei Capital și, apoi, director al publicațiilor de business ale trustului Realitatea Cațavencu – Andreea a decis să aleagă un drum pe cont propriu, făcând consultanță în comunicare și implicându-se în proiecte precum Romanian Business Leaders, care susțin dezvoltarea unei culturi antreprenoriale menite să contribuie la dezvoltarea României. Este cofondator al newsletterului săptămânal „Monday Memo” și realizează pentru profit.ro rubrica „Interviurile Andreei Roșca”, o serie de conversații cu antreprenori inovatori. După „Cei care schimbă jocul” se gândește deja la alte două cărți. Una va fi despre frică.

Comunitatea Romanian Business Leaders (RBL) – Summit 2016

Sinteza: Ai plecat din media cu planul de a-ți deschide un business de consultanță. Cum merge treaba? Care este cel mai greu lucru pe care-l ai de făcut acum?

Cel mai greu este să te decizi care e drumul pe care vrei să construiești. Sunt atât de multe lucruri interesante! Nouă, oamenilor care am crescut cu ideea că primi un salariu, mai ales în zona de industrii creative, ne este greu să facem balansul ăsta între „ador să fac chestia aia” și „frate, sunt totuși pe picioarele mele și trebuie să fac și bani din asta”. Și în fiecare zi am frustrarea asta…. În rest, creez tot felul de lucruri și proiecte în care cred pe bune, care sunt importante pentru mine, dar cred că sunt importante și pentru alții. Nu e foarte diferit de ceea ce făceam înainte. Diferă faptul că nu mai vine un salariu la finalul lunii, de la un angajator, iar asta ar putea fi un lucru rău, dar nu e, pentru că înveți că finanțarea ideilor e foarte importantă, înveți să lucrezi cu ceilalți, să te conectezi, să găsești parteneri și să vinzi. Și mai diferă un lucru, care ar putea fi înfricoșător, dacă n-ar fi minunat – își dai seama că poți să faci absolut orice îți trece prin cap. Și de ce spun că ar putea fi înfricoșător – noi venim din zona creativă unde ne trec multe lucruri prin cap.

Care sunt acum motivele tale de satisfacție profesională?

Când am plecat din media, primul meu gând a fost că voi face un business de consultanță. Dar, sinceră să fiu, am simțit tot timpul nevoia să fac ceva cu mâna mea. Un produs care să-mi aparțină. Îmi place să lucrez cu oameni, dar încet-încet m-am dus către proiecte pe content – cartea „Cei care schimbă jocul”, blogul Monday Memo, atelierele de gândire antreprenorială – care sunt mai puțin pe zona de comunicare și consultanță. A trebuit să trec prin experiența de consultanță pe comunicare ca să înțeleg unde pot să aduc valoare și care sunt acele lucruri unde am un avantaj, o competență. Și cred că încet-încet am să virez de pe zona de consultanță, deși sunt fericită să lucrez în continuare cu orice antreprenor dornic să înțeleagă cum se face asta.

Businessul autohton trece acum prin două momente importante – primul schimb de generații și plata „păcatelor fondatorilor” (mulți antreprenori au ajuns să fie trași la răspundere pentru avantajele necuvenite de care s-au bucurat la momentul lansării afacerii lor). Ce urme crezi că vor lăsa aceste momente în istoria antreprenoriatului românesc?     

E un moment de cotitură, într-adevăr. Generația care a fondat businessul autohton e încă tânără – fondatorii au 40-50 și ceva de ani, adică mai pot să stea în business – dar a ajuns la momentul întrebărilor despre ce urmează. Uite, MedLife, de exemplu, care s-a listat recent – a trecut cumva destul de repede prin faza start-up antreprenorial; creștere antreprenorială; parteneri străini; board profesionist; reguli de corporație; exit-ul unui acționar; listare la Bursă. Probabil o să mai vedem multe companii care vor merge pe acest drum. Opțiunea cealaltă este cea în care antreprenori spun –nu vând; nu fac exit. Și atunci trebuie să se gândească la un plan de succesiune. Și știu companii foarte mari din România care au început acest proces. Unii antreprenori sunt într-o mega-dilemă, deoarece nu au încredere că următoarea generație, respectiv copiii lor, au dorința, putința, competența sau merită să preia și nici nu vor să lase managementul pe seama profesioniștilor. Astea-s companii care, după părerea mea vor avea o mică problemă în 10-15 ani.

Pe partea celaltă, cu afacerile fondate pe bani mai puțin transparenți, mi-e greu să emit o judecată de valoare. Tot ce pot să văd, este că dacă ne uităm la clasamente, la tot ce înseamnă business autohton și oameni admirați – putem să vedem cum încet-încet dispar. Lecția este că e foarte greu să ții în picioare un business care nu-i construit pe nimic altceva decât pe contracte netransparente. Pentru că nu crește nimic în jurul tău și pentru că e foarte greu să jonglezi cu această influență care-ți aduce bani și putere. E greu, nu poți să faci pentru două decenii. Puterea politică vine și pleacă.

Deci până la urmă piața face dreptate…

Exact. Și apoi exact asta este – deconectarea de client – astea sunt business-uri total deconectate de client. Ori nu poți să construiești în acest fel. O să mai apară, o să mai fie… precum știm, sunt o grămadă de afaceri locale construite prin finanțare politică. Dar pentru a rezista, un business trebuie profesionalizat. Sunt și cazuri în care această problemă a fost rezolvată de predarea ștafetei – îmi vine acum în minte Grupul Ana, fondat de George Copos, care este deja la următoarea generație. Iar Alexandra face lucrurile complet diferit față de fondator, nu doar pentru că acum piața funcționează după alte principii, ci pentru că are alte valori, sunt alte lucruri care îi mână pe oamenii ăștia decât pe părinții lor. E distractiv chiar și foarte interesant ca studiu. Dar procesul acesta durează. Nu o să se întâmple nimic peste noapte.

Romanian Business Leaders (RBL) este una dintre cele mai promițătoare platforme independente de dezvoltare a României. Care ar fi, punctual și din perspectiva ta, cele mai relevante realizări de până acum ale acestui proiect?

Romanian Business Leaders este, înainte de o platformă, o comunitate de oameni. Este un spațiu, filosofic vorbind, în care noi am vrut să aducem la un loc oameni cărora le pasă de lumea din jur, șefi sau proprietari de companii fondate și conduse după anumite valori care vor să facă lucruri împreună. Și cred că una dintre cele mai mari realizări este că am creat acest nucleu. Te simți foarte bine și își dă foarte multă încredere să fii într-o comunitate de genul ăsta. Cred că un alt lucru interesant care s-a întâmplat este că am reușit cumva să punem antreprenoriatul pe lista de subiecte ale Guvernului. Și asta e marea realizare – adică să ai un minister al antreprenoriatului în Guvernul României, mi se pare o super treabă. Sigur, cum se fac programele – ce programe, cum se finanțează, cum se fac, cum se urmăresc, ce efecte produc, asta e probabil o disucție care va dura ani. Trebuie să avem răbdare. Dar simplul fapt că se propunță cuvântul antreprenoriat în Guvern mi se pare genial. Un alt lucru care s-a întâmplat și de asemenea este foarte interesant este că toate proiectele astea au început să genereze niște mici nuclee de făcut lucruri prin țară. Conferințele „Vreau să fiu antreprenor” – prin care am târât sute de antreprenori prin țară să le vorbească în special liceenilor – sunt niște semințe pe care le-am sădit. În plus, am fost parte din tot acest efort de a readuce în România învățământul profesional ca o opțiune onorabilă de carieră. Aș adăuga premiile Merito – pentru profesori – e atât de important ca oamenii să simtă că are sens cariera lor…. Dar e muncă de ani de zile, nu se întâmplă nimic peste noapte. Și acesta este marele nostru „aha” – pentru că ne-am fi așteptat să se întâmple mai repede.

Mediul de afaceri joacă un rol din ce în ce mai activ în crizele prin care trece România (la criza începutului de an au fost de la luări oficiale de poziție -companii care și-au retras reclamele de pe anumite posturi tv – până la antreprenori care și-au pus la dispoziție business-urile pentru a susține protestatarii – au oferit ceai, cafea și gustări gratuite etc). Cum vezi, pe viitor, evoluția raporturilor dintre mediul de business și politică?

Cred că sunt multe planuri aici, iar ceea ce am să spun în continuare este o opinie foarte personală. Hai să începem cu media. Cred că epoca, în care „nu contează, dacă-mi livrează audiența cu demograficele pe care le vreau”, s-a terminat. Generațiile care vin și chiar noi, generația 45-50, suntem foarte conștienți cui dăm banii când îi dăm. Nu mi-e indiferent ce valori susține organizația pe care o susțin cumpărându-i produsele. Dacă organizația respectivă susține canale media care nu corespund cu valorile mele, dezinformează, nu respectă valorile profesionale, eu nu-s de acord să-i mai dau bani, deci nu-i mai cumpăr produsele.

Audiența pe care o obții cu bugetul pe care-l pui pe oricare dintre canalele de care vorbim – că e România Tv că e ce vrei tu – o poți agrega în mai multe feluri. Adică tehnic vorbind argumentul „nu am unde să-i găsesc pe oamenii ăștia” nu stă în picioare. E doar comoditate. Cred că lucrurile astea de vor schimba, cred că din ce în ce mai mult o să vedem responsabilitate nu numai față de cifre, ci și față de valorile cu care te asociezi, atunci când cumperi advertising undeva sau susții prin advertising un anumit canal media. Asta-i cu media, care în mod normal nu are legătură cu politica. Acum întâmplător are. Dar ea fundamental e o chestie de modificare de atitudine a consumatorului – chiar am citit un articol foarte interesant care spunea că activismul vinde în momentul ăsta. Și că, din rațiuni foarte pragmatice, companiile tind să meargă acolo unde are sens pentru consumatorii lor, adică să susțină tot felul de acțiuni civice sau idei care țin de binele lumii.

Partea de companii care și-au pus la dispoziție resursele – timpul proprietarilor, resurse – din nou aici cred că e o chestie de valori și opțiune personală. S-ar putea să fie în spate și un calcul de imagine și nu e nimic rău în asta – dacă eu cred în aceleași lucruri, de ce să nu fac ceva; de ce să nu ajut această mișcare, dacă tot cred în ea. Și sigur că da, mișcarea cumva o să-mi aducă valoare.

Adică este o investiție, până la urmă….

Poate fi și o investiție, dar eu cred că a fost foarte alturist. Ce mi s-ar părea foarte interesant este ca din ce în ce mai mulți oameni, pornind de la această constatare – că eu cred în asta și uite că mi-a adus și un capital de simpatie, să înceapă să susțină inițiative civice. Dincolo de perioada asta, dincolo de politică. Să înceapă să susțină cu banii lor și cu resursele pe care le au – inclusiv timp – inițiative civice în care cred. Ar fi un început senzațional de mai multă conectare între business și viața comunității. Pe lucruri care au sens pentru businessul meu, pentru mine, pentru comunitate.

Indiferent dacă asta se va regăsi sau nu în profit…

Dincolo de ideea că businessul meu trebuie să servească unui client, că trebuie să facă bani, pentru că altfel nu stă în picioare pe termen lung, cred că componenta de sens începe să devină din ce în ce mai mult un pilon pe care să construiești pe termen lung, care să rămână. Uite, hai să dau un exemplu care-mi vine în minte – Dedeman – sigur că ei sunt un business extraordinar de profitabil, cu o rată de profit constantă în fiecare an de când s-au înființat. Sigur că au niște mecanisme și niște proceduri interne foarte bine așezate. Dar dincolo de asta au o chestie de sens foarte bine articulată care spune – eu susțin businessul românesc. De ce fac asta? Pentru că dacă oamenii ăia cresc și eu am să cresc; pentru că eu am rădăcinile aici și cred că asta ar trebui să fac să aduc prosperitate; pentru că nu pot să prosper fără prosperitate în jur și pentru că cred că trebuie să dau altora o șansă să crească acolo unde și eu am avut o șansă să cresc. Dacă ești oportunist și zici – hai să mă duc să le dau oamenilor din piață niște ceai – chiar dacă eu nu cred în asta, nu merge. Oamenii știu.

Se aruncă în media amenințări, se iau luări de poziție foarte tranșante prin care companiile sunt numite „dușman al poporului”…

Asta e foarte periculos. Ecuația e simplă – această separare, aceste baricade care s-au creat… pe de o parte statul român și alegătorii și de partea cealaltă corporațiile – românești, străine, multinaționalele… Este foarte periculos să întreținem povestea asta, din simplul motiv că aceste corporații nu sunt niște entități fără chip și fără nume…. ele sunt magazinele de unde ne facem cumpărăturile, sunt copii, părinții, frații și prietenii noștri angajați. Sunt oamenii care taie în fiecare lună cecuri de multe milioane pentru taxe, din care după aia se plătesc educația, sănătate, pensii, drumuri, salariile Guvernului și ale parlamentarilor. Ăsta e un ecosistem pe care, dacă nu avem grijă, îl facem praf. Și dacă l-am făcut praf și pleacă 35.000 de oameni din țară – ăia la care tocmai le-am eliminat plafonul la CAS, 60.000 de oameni sau câți sunt – s-a cam terminat cu România productivă. Și mă întorc la întrebare – da, companiile au un rol din ce în ce mai important de jucat în zona de a veghea la mecanisme. De a găsi metode prin care să spună punctul de vedere și să preseze ca regulile să fie respectate – adică nu îmi modifica peste noapte legislația, pentru că sunt consecințe și costuri; nu reglementa acolo unde nu te pricepi. Nu alimenta idei care sunt dăunătoare, de genul „multinaționale versus popor” – nu ne vindem țara. Fără investițiile multinaționalelor, România nu există, să fim înțeleși; și la multinaționale tot poporul lucrează, să fim înțeleși.

Mediul de afaceri trebuie să reacționeze – șefii de companii, oamenii de afaceri trebuie să reacționeze – terminați cu prostiile. Nu există așa ceva. Trebuie să avem grijă ca regulile jocului să fie respectate și jocul să fie corect.

 

„Dincolo de limite” înseamnă să pui întrebări, să nu accepți înțelepciunea majorității, să ai curiozități și curajul de a experimenta. Înseamnă să încetezi să mai aștepți ca cineva să îți ofere soluțiile și răspunsurile, să îți sufleci mânecile și să faci ce depinde de tine.

 

Lideri și inițiative

Comunitatea Romanian Business Leaders (RBL) numără peste 300 de antreprenori și șefi de companii din România care, de aproape doi ani, lucrează voluntar în proiecte concrete de antreprenoriat social, generate de ei, în educație, cultură antreprenorială, bună guvernare. Fundația Romanian Business Leaders contribuie la îmbunătățirea politicilor publice prin transfer de know-how din mediul privat spre sectorul public și propunerea de soluții concrete de rezolvare a problemelor către autorități, prin grupuri mixte de lucru public și propune priorități pentru guvernare prin întâlnirile periodice sub titlul „Agenda pentru România”, în care oameni de business, lideri ai societății civile și din politică discută provocările și tendințele cu impact major în economie și societate. Unul dintre cele mai interesante proiecte ale RBL este Repatriot, care își propune să readucă în țară oamenii cu inițiativă plecați peste granițe. „Tehnic vorbind și dacă ne uităm strict la datele problemei, sunt super-oportunități aici. Sunt atât de multe lucruri făcute prost –  și nu mă refer la guvernare, la zona publică, ci la zona strict privată – atât de multe servicii proaste; atât de multe businessuri făcute fără nicio gândire la ce vrea clientul. Sunt atât de multe lucruri de îmbunătățit, încât e imposibil să nu-ți iasă. Din punct de vedere al economiei, al datelor fundamentale, România are date bune macro; este un mediu în care să vrei să vii”, explică Andreea Roșca argumentele care au dus la lansarea acestui proiect.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

seven − 6 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te