Cancanuri şi dependenţa de obscen în era hiperrealului


Text de Teodora Panțu

Actul 1.Persoanele: Măruţă, Pepe

Acţiunea se desfăşoară în căminului conjugal al lui Pepe şi al Oanei Zăvoranu. Pepe susţine că, în ajun, Oana Zăvoranu vandalizase incinta apartamentului. Astăzi, indignat, acesta doreşte să dovedească natura perversă a fostei sale soţii. Filmarea trece din cameră în cameră, iar Pepe explică ce obiecte lipsesc din peisaj. “Priviţi dragi telespectatori, au luat până şi clanţele!” relatează Măruţă revoltat. Obscenul atinge un climax când cameramanul pătrunde în dormitorul conjugal, relevând patul matrimonial dezordonat şi pereţii acoperiţi în totalitate de oglinzi. Corul telespectatorilor rămâne mut pentru un moment, în timp ce imaginaţia sa este violată de fantezii induse despre intimitatea cuplului Oana – Pepe.

Dependenţa de obscen

„L’ode vit de l’idéal, l’épopée du grandiose, le dram du réel” a scris Victo Hugo referindu-se la stilurile literare reprezentative diferitelor etape ale evoluţiei umanităţii. Perioada primitivă a fost lirică, cu personaje colosale precum Adam, Cain şi Noe. Perioada antică a fost epopeică, cu giganţi de tipul lui Ahile şi Oreste, iar timpurile moderne au fost dramatice, cu actori inspiraţi din lumea reală, precum Hamlet şi Othello.

În prezent ne situăm deja în epoca postmodernă, globalizată, digi-televizată. Aceasta este epoca ştirilor 24 din 24, a talk-showurilor, a reality-showurilor, a reţelelor de socializare şi a filmuleţelor virale. Personajele narativelor postmoderne nu sunt doar inspirate din real, ci complet deficţionalizate, astfel întruchipând umanitatea în forma sa cea mai brută. Trăind într-o lume unde informaţia este moneda cea mai de preţ, omul postmodern se află permanent şi simultan ancorat în real şi digital, în local şi internaţional; el vrea să fie la curent cu fiecare pas al oamenilor care îl conduc, să privească în dormitoarele şi corespondenţa personală a vedetelor, toate astea cu preţul de a rămâne dezgustat, dezamăgit sau chiar oripilat.

Aceasta este, în terminologia lui Jean Baudrillard, lumea hiperreală, o lume unde graniţa între realmul real şi cel fictiv dispare, o lume unde individul – bombardat fiind de replici virtuale ale normalului – ajunge să nu mai facă distincţia între realitate şi simularea acesteia.

Un tur al canalelor TV din România relevă emisiuni cu tematică diversă, dar toate bazate pe activităţile unor personaje reale: „Schimb de mame”, „Mireasă pentru fiul meu”, „Wow Biz”, „Happy Hour” ş.a.m.d.

Un tur al canalelor TV din România relevă emisiuni cu tematică diversă, dar toate bazate pe activităţile unor personaje reale: „Schimb de mame”, „Mireasă pentru fiul meu”, „Wow Biz”, „Happy Hour” ş.a.m.d.

Actul 2: Persoanele: Guţă, Mădălina zisă şi Beyonce de România
Corul: o audienţă de 1.000.000 de oameni

În sclipirea reflectoarelor, Guţă, regele manelelor în România, pătrunde în platou pe o melodie apocaliptică, într-o ploaie de aplauze. Va urma „confruntarea anului”: în câteva momente, pe aceeaşi canapea se va aşeza şi Mădălina, mult mai tânăra mamă a celui de-al 12 lea copil al lui Guţă. Aceasta îl acuză de infidelitate şi neglijare. „Înainte de toate, dragi telespectatori, haideţi să privim câteva imagini”. În următoarele momente, corului i se prezintă imagini ale Mădălinei abuzată fizic de Narcisa, nevasta lui Guţă, imagini cu Narcisa purtată de poliţişti spre arest, după care i se difuzează înregistrări ale convorbirilor telefonice personale dintre Mădălina şi Guţă, pline de injurii şi acuzaţii umilitoare. Corul este satisfăcut. Nu mai există secrete.

Utopia hiperrealului

Goana după real a venit ca un răspuns la inautenticitatea, superficialitatea şi alienarea inerente unui sistem bazat pe mass-producţie, unei lumi umbrite de intangibilul vis hollywoodian. Astfel, sucesul unui stil de entertainment bazat pe real, pe normalitate, pe promovarea oamenilor din popor în locul celebrităţilor, poate fi considerat un echo al angstului modernist. Mai mult, tehnologizarea şi democratizarea proceselor de creaţie şi consum au propulsat ceea ce Michel Bourdieau numea estetica populară. Astăzi predominantă în media, această estetică este bazată pe continuitate între artă şi real, este inspirată din cotidian, opusă experimentării şi inovaţiei.

Astfel putem oferi un răspuns celor care întreabă de ce nu promovăm valorile, de ce nu promovăm cultura, celor încă revoltaţi de succesul bolnav al răposatului OTV cu invitaţii săi plebeici. Pe de-o parte pentru că obscenitatea, dezgustul şi frica sunt comodităţi de succes. Pe de altă parte pentru că – explica Lionel Trilling deja în anii ’70 în cartea sa „Sinceritate şi Autenticitate” – într-un univers uman de plastic, doar „sărăcia, oprimarea, violenţa şi primitivismul” mai pot fi creditate ca fiind reale.

Un tur al canalelor TV din România relevă emisiuni cu tematică diversă, dar toate bazate pe activităţile unor personaje reale: Schimb de mame, Mireasă pentru fiul meu, Wow Biz, Happy Hour şamd. Aceste emisiuni nu se folosesc de actori, ci de oameni cu o identitate reală. Mai mult sau mai puţin talentaţi, aceştia îşi importă cu naturaleţe limbajul, comportamentul şi valorile din viaţa de zi cu zi.

Doar aici se poate spectatorul regăsi în personajele de pe ecran. Într-o zi ar putea fi chiar el acolo în platou, în faţa unui public care îi soarbe cuvintele. Şi asta fără să niciun efort de transformare, ci pur şi simplu fiind el însuşi, cu bune, dar mai ales cu rele.

Actul 3: Persoanele: Leo de la Strehaia, prinţul ţiganilor; Lorendana Chivu; Dana „Criminala”

Deşi în urmă cu ceva săptămâni Loredana a declarat că îi va oferi o şansă lui Leo pentru a o cuceri, astăzi universul este întors pe dos. Total neaşteptat, Leo apare în emisiune însoţit de Dana, cu care se pare că are o relaţie. Şocul provine din faptul că Dana este chiar mama Renatei, fosta iubită a lui Leo. Leo, Dana şi Renata au trăit sub acelaşi acoperiş timp de trei ani, perioadă în care acesta susţine că şi-a descoperit afinitatea pentru femeia care îi era soacră. Aflate în platoul emisiunii mondene, cele două pretendente se atacă reciproc cu insulte care mai de care mai acide. În final, Loredana scandalizată cere publicului să voteze dacă este ea „nebună” să i se pară „aiurea” această relaţie cu tente incestuale dintre Leo şi fosta lui soacră.

Jocul interactiv al construcţiei de fantezii

Dacă omul postmodern în calitate de telespectator e însetat pentru real şi autentic, cum se poate lăsa satisfăcut de intrigile regizate ale emisiunilor de divertisment? Oricât de reale ar fi personajele care le populează, aceste set-up-uri respectă un scenariu într-o mare măsură prestabilit. Cum se împacă publicul cu acest paradox?

Studii realizate pe eşantioane de consumatori de reality shows au indicat că judecarea autenticităţii şi verosimilităţii unui program este un proces interactiv de negociere a realului. Consumatorul postmodern nu este un individ pasiv ca în scenariile distopice: omul deprimat, scurs pe canapea în faţa TV-ului, ca un burete ce absoarbe informaţie fără cenzură. Dimpotrivă, el este un activ producător de înţeles, care consumă în mod reflexiv un amestec de real şi fantezie, între ceea ce identifică drept experienţe sau aspiraţii personale, în combinaţie cu elemente fantastice, regizate, care îi stimulează imaginaţia.

În absenţa faimei, Leo de la Strehaia ar fi fost nimic mai mult decât un alt prinţ detronat prin Stabor şi renegat pentru comportament imoral

În absenţa faimei, Leo de la Strehaia ar fi fost nimic mai mult decât un alt prinţ detronat prin Stabor şi renegat pentru comportament imoral

Cum poate Leo de la Strehaia să fie într-o relaţie cu mama fostei sale iubite? Oare Mădălina, o fată tânără şi frumoasă chiar l-a putut iubi pe Guţă? Ascultându-l însă pe Leo cum vorbeşte despre dragostea ce nu poate fi controlată şi despre sufletul care suferă în singurătate, pe Mădălina care spune că pentru ea banii lui Guţă nu au contat, întrucât el oricum nu era un bărbat generos, poveştile încep să capete o mulţime de sensuri. Ceea ce iniţial a fost şocant şi dezgustător, devine acum uman. Spectatorul se lansează într-o critică deconstructionistă, mai mult sau mai puţin naivă. El se miră, judecă şi empatizează cu anumite personaje şi scenarii. Negociază elementele paradoxale şi reuşeşte să extragă înţelesuri autentice, în ciuda evidentei artificialităţi a situaţiilor prezentate, în ciuda evidentei comodificări a „realităţii” construite în emisiune (întrucât nu este un secret că aceşti indivizi sunt plătiţi pentru a-şi expune viaţa intimă la televizor).

Spectatorul se implică, dă mesaje, votează şi postează pe paginile de Facebook ale personajelor implicate în telenovela live. Din simplu observator, el devine coproducător, păşeşte în realmul fantastic, participând activ la construirea ficţiunii pe care o consumă. Interiorizează imaginile, experienţele şi discursurile actorilor de pe ecran pentru a-şi construi identitatea personală şi socială. Protector al iubirii libere sau susţinător al familiei şi al tradiţiei? Lecţiile luate de la TV devin aplicabile şi în viaţa reală, cu atât mai mult cu cât sunt lecţii oferite de oameni reali. Spectatorul se simte împuternicit să emuleze: dacă Leo o face, are argumente pentru asta şi are susţinători, eu de ce nu aş putea? Tocmai acest proces interactiv este sursa de credibilitate a programului şi conferă legitimitate personajelor implicate. În absenţa faimei, Leo de la Strehaia ar fi fost nimic mai mult decât un alt prinţ detronat prin Stabor şi renegat pentru comportament imoral.

Falsă interacţiune

Societatea postmodernă, agitată şi fragmentată, reuşuşte tot mai rar să satisfacă nevoia de comunicare reală a individului, nevoia de a fi ascultat şi creditat pentru opiniile sale. În spaţiul virtual, însă, impulsul de a satisface această nevoie depăşeşte raţionalul şi barierele normelor sociale. Cel mai mult valorează posibilitatea de a posta, de a exprima o părere. Ideea de a primi un răspuns sau de a avea un impact contează prea puţin. Pe pagina de Facebook a lui Leo de la Strehaia, Rebeka întreabă: „De ce nu te impaci cu Anca de dragul la copii?”. „Loredana e cea mai frumoasă”, declară Skumpika. Frateee…dale papuci la toateee” scrie Ciprian. Fie că a citit sau nu aceste îndemnuri, Leo ne urează tuturor o seară plăcută şi “Va iubesc <3 Muahh”.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

fourteen + three =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te