Când România iese din criză înaintea partidelor ideologice


Distribuie articolul

Pentru cei 25 de ani trecuți – în care am fost ”cetățean jucător” – aș putea încerca să schițez o explicație atât pentru evidentul eșec al ideologiilor într-o economie și societate ale căror busole ideologice au fost suplinite perpetuu de un sistem de necesități aleatorii, cât mai ales pentru incapacitatea clasei politice de ambe ideologii de-a produce un plan de țară, pentru cea mai favorizată țară europeană sub aspectul oportunităților și avantajelor comparative.

Să luăm, așadar, patru titluri: stânga și dreapta românească, agenda lor paralelă cu societatea– și mai apoi planul pe care l-au datorat României– folosind limbajul direct și dezbrăcat de eufemismele anilor aniversari.

La urmă, ca printr-un PS, un ochi în viitor: Căci România de astăzi, așa cum arată ea, NU este produsul unor politici de stânga sau de dreapta.
/Stânga românească și eșecul ei structural.

Klaus Johannis este perceput ca un outsider

Klaus Johannis este perceput ca un outsider

S-o luăm invers: din 2014 (post-prezidențiale) către 1990. Pentru că întâmplarea face să asistăm chiar acum la o răscruce a principalului partid de stânga din România – PSD – partid aflat la ora deconturilor celor 25 de ani de viață într-o lume paralelă cu societatea pe care o reprezintă și, iată, cu propriul electorat.

Eșecul din 16 noiembrie – în ciuda unei logistici electorale fără egal – e, de fapt, griparea unei mașinării proiectate prost, cu o funcționare costisitoare și rămasă mult în urma utilității sale teoretice. Adică o problemă de „doctrină”, de „politici” și de „cadre”: ca un simbol, Dl. Ion Iliescu ieșind din sediul partidului în seara turului 2, a închis parcă un cerc, nelăsând viitorului stângii nicio altă opțiune decât reformarea.

Citiți articolul integral în ediția print
Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

eighteen − 11 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te