Când toţi ornitologii au zburat spre marginea Lumii


Ştiu o vorba de la Cătălin Mosoia: „Dacă 100 de oameni au câte un măr şi se strâng laolaltă şi schimbă merele între ei, la sfârşit fiecare rămâne cu câte un măr; dar dacă 100 de oameni au câte o idee şi se strâng laolaltă şi schimbă ideile între ei, la sfârşit fiecare pleacă acasă cu câte 100 de idei.”

În povestea mea, totul a început acum 130 de ani în Viena, când o seamă de oameni s-au strâns împreună şi au deschis discuţii şi au născut idei despre ceva ce a existat pe pâmânt cu mult înaintea oamenilor şi care există şi astăzi, despre ceva de care omul s-a preocupat încă de la începutul existenţei sale, pentru că fascinează prin frumuseţe şi pentru că suntem legaţi direct printr-un strămoş comun, din toate aceste motive şi din multe altele, la vremea aceea oamenii au simţit nevoia să organizez primul Congres Internaţional de Ornitologie, în care să vorbească despre păsări.
Istoria s-a scris încet şi dacă la început a fost mai rar, din 1950, din patru în patru ani, în diferite părţi ale Lumii, ornitologii au făcut eforturi să se întâlnească, iar în acest an au avut sadisfacţia sărbătoririi celei de-a 26-a întâlniri, la „marginea Lumii”, în Ţara Soarelui-Răsare, în Tokyo.

În August 2014, timp de şapte zile, peste 1.200 de ornitologi din peste 65 de ţări au comunicat rezultatele şi întrebările lor legate de tot ceea ce înseamnă ornitologia. Au fost organizate în jur de 70 de sesiuni pe tot atâtea teme, plecând le la subiecte legate de comportamentul de reproducere, evoluţia speciilor, parazitismul de cuib, la studii legate de hormoni şi de structuri neuronale, imunologie, la complexitatea interacţiunilor sociale, plasticitatea cântecului, cogniţii şi semnale până la etno-ornitologie şi schimbări climatic.

Citiţi articolul integral în varianta print a revistei

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

twelve + five =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te