Cât de solidari sunt românii?


Pentru a înţelege atributele psihoculturale de milă/caritate şi solidaritate/comportament pro-social la români trebuie întâi înţeles profilul psihocultural al României.

Două demersuri majore de psihologie interculturală identifică pentru România profilurile psihoculturale din Figurile 1 şi 2.

Figura 1

Figura 2. Harta culturală a lumii în baza World Values Survey. (Sursa: Ronald Inglehart şi Chris Welzel: The WVS Cultural Map of the World.

În sinteză, România se prezintă din punct de vedere psihocultural ca o ţară colectivistă (vezi dimensiunea individualism), care concentrează puterea socială (vezi dimensiunea distribuirea puterii), care vede viitorul/schimbarea ca un pericol (vezi dimensiunea evitarea incertitudinii) şi în care controlul comportamentului social se face mai ales prin pedepse, nu prin recompense (vezi dimensiunea indulgenţă). De asemenea. România se prezintă ca o cultură care nu apreciază asertivitatea (vezi dimensiunea masculinitate) şi este mai mult orientată spre viitor, oamenii fiind dispuşi să se sacrifice în prezent, pentru un viitor mai bun (vezi dimensiunea pragmatism), fără însă ca aceste două atribute să fie foarte reprezentative. În fine, România se prezintă ca o cultură încă tradiţională (fără însă ca nivelul de tradiţionalism să fie foarte ridicat), aflată în faza de supravieţuire (ex. valorile legate de siguranţă, de nevoile zilnice, etc. sunt mai importante ca cele legate de drepturile democratice de a fi ascultat, de a se exprima liber, etc.).

Într-o ţară colectivistă, grupurile (colectivităţile) se constituie în jurul relaţiilor de rudenie/cunoştinţelor şi sunt adesea închise faţă de străini, care sunt văzuţi ca un pericol; în astfel de grupuri diferenţierea individului nu este încurajată, acesta având funcţia de servi colectivitatea. Într-o ţară a indivizilor autonomi, grupurile se constituie de către indivizi legaţi mai ales prin valori comune, în forma comunităţilor puse în slujba individului; acestea sunt mai generoase şi deschise faţă de străini, mai ales dacă aceştia au valori similare cu comunitatea. Unele culturi au puterea socială concentrată, astfel încât puţini conduc mulţi; alte ţări au puterea socială distribuită în mai multe zone, astfel încât acestea se controlează reciproc şi nimeni nu poate concentra puterea pentru a ajunge la autoritarism/dictatură.

Cum ne proiectăm psihocultural

În modelul cultural-ideal românii proiectează mila/caritatea şi solidaritatea/comportamentul pro-social ca valori principale, adesea duse până la includerea lor în identitatea românească. Nu este un lucru atipic, aceste valori fiind preţuite în majoritatea culturilor lumii, având rădăcini evoluţioniste, prin faptul că au contribuit la evoluţia şi succesul nostru ca specie. Evident, aceste valori au o contrapondere care are tot rădăcini evoluţioniste, tot cu o contribuţie importantă la evoluţia şi succesul nostru ca specie (ex. milă/caritate vs. cinism, respectiv solidaritate/comportament pro-social vs. egoism). Adesea succesul evoluţionist era legat de ponderea celor două tipuri opuse de valori şi/sau de utilizarea lor contextuală. Aşadar, fiinţa umană având predispoziţie evoluţionistă atât pentru milă/caritate, dar şi cinism, cât şi pentru solidaritate/comportament pro-social, dar şi egoism, activarea uneia sau alteia se va face în funcţie de contextul psiho-socio-cultural (incluzând ca factori principali modelul cultural–ideal şi condiţiile economice). Spre exemplu, în societăţile mai bogate şi/sau care astfel pot asuma şi pragmatic (ex. prin educaţie), nu doar cultural-ideal, valorile legate de milă/caritate şi solidaritate/comportament pro-social, acestea se vor exprima ca atare. În societăţile mai sărace, chiar dacă se asumă cultural-ideal valorile legate de milă/caritate şi solidaritate/comportament pro-social, acestea adesea nu se vor exprima ca atare, deoarece lipsesc resursele pentru o implementare pragmatică; în această situaţie pot exista excepţii, dacă aceste valori au o tradiţie veche în modelul cultural-ideal din societatea respectivă. Evident, dacă modelul cultural-ideal nu asumă valorile legate de milă/caritate şi solidaritate/comportament pro-social, indiferent că societatea este mai bogată sau mai săracă, acestea nu se vor exprima ca atare la nivelul societăţii.

Cum suntem din punct de vedere psihocultural

În afara grupului – Aşa cum am arătat anterior, într-o grup de tip colectivist străinul este, de obicei, văzut ca un pericol. Acesta va trebuie să treacă o serie de teste de încredere până când va fi acceptat de/în grup. Spre exemplu, am arătat într-un studiu derulat în 42 de ţări (Sokorowska şi colab., 2017) că un străin va fi inclus de un român în distanţa socială (122-210 cm), în timp ce un occidental tinde să-l includă în distanţa personală (46 cm – 122 cm). Mai mult, aşa cum se vede în Figura 3, nivelul de încredere interpersonală al românilor este extrem de scăzut, lucru care corelează cu un nivel extrem de ridicat de cinism şi un deficit de cooperare (după David, 2016). În cazul românilor, în afara grupului, mila/caritatea şi solidaritatea/comportamentul pro-social se manifestă mai ales pentru situaţii de supravieţuire socială (vezi Figura 1), nu de dezvoltare socială.

În grup – În interiorul grupului colectivist contează cum este distribuită puterea. În unele grupuri puterea este concentrată – astfel încât puţini conduc mulţi -, în alte grupuri colectiviste puterea este distribuită. Profilul psihocultural al României arată o concentrare mare a puterii (una din cele mai mari din spaţiul Uniunii Europene).

În consecinţă, în cazul românilor, şi în interiorul grupului mila/caritatea şi solidaritatea/comportamentul pro-social se manifestă mai ales pentru situaţii de supravieţuire socială (vezi Figura 1), nu de dezvoltare socială. Spre exemplu, nu-i susţinem pe cei mai buni dintre noi pentru a se diferenţia (ex. a câştiga mai mult), chiar dacă asta în final ar ajuta tot grupul – ba îi chiar pedepsim -, deoarece acest lucru atentează la structura colectivistă (diferenţierea nu este încurajată) şi la structura de putere (diferențierea trebui să se facă doar cu acordul puterii şi să nu o pună în pericol) (vezi pentru detalii David, 2015).

Concluzii şi Implicaţii

Nivelul nostru de cinism este foarte ridicat. De asemenea, nivelul de încredere (care stă la baza solidarităţii) este foarte scăzut. În consecinţă, cooperarea şi comportamentul pro-social nu sunt pregnante. Ca urmare, mila/caritatea şi solidaritatea/comportamentul pro-social se manifestă la români mai ales în contextul supraviețuirii sociale, nu pentru a facilita dezvoltarea socială.

Din fericire românii proiectează mila/caritatea şi solidaritatea/comportamentul pro-social nu doar ca valori principale în modelul cultural-ideal, ci adesea le asimilează chiar în identitatea naţională. În acest context este de aşteptat ca o educaţie ţintită pe implementarea pragmatică a acestor valori să utilizeze eficient combinaţia între predispoziţie evoluţionistă şi modelul cultural-ideal asumat de români. Mai mult, este de aşteptat ca odată cu creşterea bunăstării românilor, acest profil să devină din proiecţie cultural-ideală o realitate psihoculturală de zi cu zi, în beneficiul nostru al tuturor.

Încheind într-o formulare mai plastică, românii pot să fie/se proiectează ca „buni” – ceea ce este excelent -, dar trebuie să-şi creeze sau să li se creeze şi contextul pentru a-şi exprima aceasta bunătate!

Referinţe selective:
David, D. (2015). Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală. Editura Polirom, Iaşi.
Sokorowska, A. şi colab. (2017). Preferred interpersonal distances: A global comparison. Journal of Cross-Cultural Psychology, 48(4), 577-592.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

10 − 2 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te