Ce aşteaptă Generaţia Peter Pan de la 2018?

Copiii născuţi între 1980 şi 2000 sunt consideraţi generaţia Millenials, aceştia prezentând o trăsătură din ce în ce mai comună: o amânare a vârstei maturizării.


Distribuie articolul

Această caracteristică poate fi observată pe plan global, iar pe măsură ce aceşti tineri ajung pe piaţa muncii, efectele nu sunt greu de remarcat. Dintre bărbaţii de peste 30 de ani, 20% locuiesc în continuare cu părinţii, de două ori mai mulţi decât femeile. Acest efect, desigur, se răsfrânge puternic asupra relaţiilor de cuplu din interiorul generaţiei.

Se estimează că una din trei femei Millenial va atinge vârsta de 40 de ani fără un partener, acest număr fiind dublu faţă de cel de acum 20 de ani. Iar dacă în anul 2000, 43% din tinerii sub 34 de ani locuiau împreună cu un partener de viaţă, acest procent a scăzut în prezent la 31%.

Toate aceste statistici însumate au atras generaţiei denumirea de Peter Pan. Ei îşi doresc să rămână copii mai mult timp, iar din acest motiv refuză să treacă prin ritualurile de maturizare ce se succed de obicei finalizării studiilor. Cultura globalizării, împreună cu folosirea frecventă a internetului, a făcut din generaţia Millenial o primă generaţie mondială, care din aceleaşi motive se confruntă cu probleme identice în întreaga lume. Să luăm, de exemplu, prezenţa mică la vot a acestei generaţii, care este evidentă în oricare ţară unde votul este permis. Numai 35% dintre cei din categoria de vârstă 18-24 de ani îşi exercită acest drept la nivelul Europei, faţă de 83% dintre cei peste 65 de ani. La nivelul României, lucrurile stau şi mai tragic, cu doar 29% prezenţă la urne.

63% dintre Millenials recunosc faptul că exagerează starea relaţiilor pe platformele de socializare, faţă de 50% din membrii generaţiei precedente

Peter Panii la muncă

Această generaţie a avut ghinionul de a ajunge pe piaţa muncii în plină criză, motiv pentru care a fost afectată de aceasta cu mult mai mult decât restul grupurilor de vârstă. Ca dovadă, deşi România a atins recorduri minime de şomaj (5,4%), totuşi 20% dintre tinerii de sub 24 de ani întâmpină dificultăţi în găsirea unui loc de muncă, procent perfect integrat în media europeană. Cu toate acestea, tinerii cer salarii mai mari angajatorilor, împreună cu alte beneficii, cerinţe ce nu sunt în niciun fel reflectate de experienţa sau cunoştinţele celor care aplică pentru poziţii.

În urmă cu câteva luni, am asistat la o poveste care exemplifică perfect această atitudine. Pentru ocuparea unei poziţii în domeniul IT al unei multinaţionale, a fost intervievată o persoană mai puţin tehnică. Deşi aceasta nu poseda cunoştinţele minime necesare rolului, ea a fost acceptată pe o poziţie de Junior, iar echipa s-a oferit să îi susţină trainingurile necesare pentru ca ea să ajungă să cunoască algoritmi şi limbaje de programare. Cu toate aceste indulgenţe, persoana respectivă a părăsit poziţia după doar câteva săptămâni, argumentând decizia prin faptul că „ea merită mai mult”.

Numeroşi manageri se plâng de faptul că tinerii care aplică pe poziţii junior cer salarii de nivel middle, fără să aibă ce oferi în schimb. Problema Millenials este că aceştia se consideră îndreptăţiţi să aibă astfel de cerinţe, deoarece părinţii i-au crescut cu noţiunea că ei sunt cei mai buni, şi că, dacă li se întâmplă ceva rău, este vina şcolii, a sistemului sau a profesorilor, nicidecum a copiilor. Pentru părinţii acestei generaţii a fost inventat termenul de „helicopter-parent” desemnând un părinte care monitorizează tot ceea ce face copilul, şi pe care îl protejează mai mult decât ar fi cazul. Aceşti părinţi le cer profesorilor să le dea note mai mari elevilor şi aplică competiţiilor dintre copii mentalitatea conform căreia „nu există pierzători, toată lumea primeşte o medalie”. Tot aceşti părinţi mai târziu fac presiuni asupra facultăţii ca ai lor copii să primească note de trecere. Inevitabil, mulţi profesori cedează presiunii şi oferă note nejustificate elevilor, pentru ca „niciun copil să nu fie lăsat în urmă”.

Aceşti copii ajung apoi pe piaţa muncii unde realizează că, de fapt, nu au prea multe lucruri de oferit, şi că există alţii mult mai bine pregătiţi decât ei pentru poziţiile deschise. Acesta este motivul pentru care Millenials întâmpină probleme semnificative pe plan profesional. Un studiu din 2009 a găsit faptul că tinerii sunt cu 58% mai narcisişti decât erau în 1982, băieţii având o pondere mai mare decât fetele. Ei îşi doresc ca locul de muncă să le ofere un sentiment de împlinire pe plan social, iar managerii să le ofere feed-back-uri dese şi discuţii săptămânale. Tot aceştia doresc transparenţă în deciziile superiorilor, şi nu ezită să trimită emailuri de nemulţumire directorilor seniori. Practic, din momentul în care ies de sub protecţia părinţilor, Millenials caută protecţie în persoana şefilor.

Sheryl Sandberg, persoana numărul 2 din Facebook, relatează că are de a face cu un fenomen care nu a avut loc în generaţia ei. Săptămânal primeşte zeci de CV-uri din partea părinţilor ce încearcă să găsească o poziţie bună pentru copiii lor. „Cum pot ei să îmi demonstreze că sunt pregătiţi de o poziţie” spune aceasta, „când primul şi cel mai simplu pas necesar jobului îl fac prin intermediul părinţilor”.

Millenials sunt de asemenea mai materialişti decât generaţiile precedente. Un procent de 75% dintre aceştia consideră averea acumulată ca fiind foarte importantă, de la 45% în 1970. În acelaşi timp, importanţa acordată unei filozofii bune asupra vieţii a scăzut de la 73% la 35%, iar dorinţa de implicare în acţiuni de ecologizare a mediului de la 33% la 21%.

Trăind în era recompenselor-instant, Millenials şi-au pierdut capacitatea de a rămâne concentraţi. În timp ce 70% dintre aceştia îşi verifică telefonul cel puţin o dată pe oră, mulţi dintre ei lucrează cu telefonul între mâini în timp ce tastează. Unii raportează că simt vibraţii-fantomă în buzunare. Separarea pe generaţii este uşor de văzut în orice sală de şedinţă, deoarece tinerii îşi folosesc telefoanele mobile atât înainte de şedinţe, cât şi tot mai des în timpul acestora. Din păcate, nevoia de recompensare imediată nu rămâne doar în sala de şedinţe. Foarte mulţi renunţă la joburi pentru că nu simt că „munca lor contează”, fără a accepta că „a face o schimbare” nu este un proces care se termină în două luni. Cu alte cuvinte, Millenials îşi doresc recompensele şi mândria unei cariere, fără însă a încerca să depună efortul necesar atingerii acestora.

Peter Panii online

Datorită social media, ei învaţă să aibă o viaţă mult mai publică şi îşi compară viaţa cu ceea pe care o afişează prietenii lor. Există desigur o diferenţă pe care tinerii o afişează şi cea pe care aceştia o trăiesc. Astfel, 63% dintre Millenials recunosc faptul că exagerează starea relaţiilor pe platformele de socializare, faţă de 50% din membrii generaţiei precedente.  De aceea, adolescenţii sunt cu 37% mai depresivi decât acum 10 ani, perioadă în care ratele de suicid 10-14 ani s-au triplat. Nu este întâmplătoare nici corelaţia dintre faptul că fetele folosesc platforme de socializare în medie de două ori mai mult decât băieţii, iar rata de suicid este cu 500% mai mare.

Peter Panii offline

În schimb, nu sunt toate lucrurile atât de rele. Noile generaţii fumează mai puţin, beau mai puţin şi se feresc de droguri cu mai mult succes decât cei care îi preced. Sunt mult mai puţin religioşi decât părinţii lor, iar mulţi dintre ei urmează o facultate. Millenials sunt mai toleranţi, sprijinind drepturile minorităţilor sexuale, şi prezintă o probabilitate mai mare să ceară legalizarea drogurilor. De asemenea, ponderea celor care iau parte la activităţi de voluntariat a crescut.

Cu toate acestea, voluntariatul devine din ce în ce mai puţin o susţinere a unei cauze în care aceştia cred, transformându-se în schimb în încercarea de a colecţiona statusuri sociale. La fel cum devin mai rare persoanele care lucrează perioade lungi într-o companie, recompensele imediate se manifestă şi în voluntariat, Millenials având tendinţa de a se muta de la un ONG la altul, mereu căutând ceva nou. Un bun exemplu este „ice bucket challange”, un curent de strângere de fonduri pentru ALS ce a devenit viral în 2014. În primul an al curentului, asociaţia a strâns din donaţii reprezentând de cinci ori fondurile anului 2013, pentru doar ca un an mai târziu fondurile să revină la suma iniţială. Acest lucru se datorează faptului că nu a fost creată nicio legătură semnificativă între participanţi şi cauza pe care au susţinut-o. Deşi 2,4 milioane de oameni au participat la această mişcare, aceştia nu au lăsat niciun impact pe termen lung.

Desigur, există şi excepţii pentru această generaţie, iar protestele din februarie 2017 au demonstrat-o întregii Românii. Însă activismul social astăzi se măsoară de multe ori şi în like-uri şi going-uri, uneori mai mult chiar decât în dedicaţie şi muncă. Iar voluntariatul pentru o cauză înseamnă mai mult decât un share sau un filtru la poza de profil.

Ceea ce în urmă cu ceva timp era numită „educaţia străzii”, termen care în mod ironic denotă mai mult lipsa unei educaţii, este mai des înlocuită astăzi de „educaţia internetului” sau „universitatea youtube”. Astfel, o pondere mult mai mare de tineri au acces la ştiri, opinii nefiltrate şi cursuri gratuite pe multiple teme, ceea ce îi ajută în primul rând să pornească conversaţii cu semenii lor prin intermediul social media. Astfel, tânărul mediu din ziua de astăzi este mult mai informat şi afişează opinii mult mai complexe decât ar fi putut în urmă cu 20 de ani. Marile trusturi de presă mai păstrează foarte puţină influenţă asupra noii generaţii, dar din păcate îşi reţin puterea asupra vârstelor mai mari.

Conflictele intergeneraţionale

Acest lucru generează un conflict major între generaţii, care izvorăşte în primul rând de la un sistem de valori fundamental diferit. Mulţi tineri români se plâng de faptul că le este greu să discute politică cu părinţii şi mai ales cu bunicii lor, că aceştia nu sunt receptivi la opiniile lor şi că nu vor să asculte contraargumentele acestora. Desigur, mereu au existat diferenţe de viziune între generaţii, dar foarte rar acestea au provenit din informare şi din mentalităţi deschise şi adaptabile. Millenials aşteaptă transparenţă şi etică pentru ca măcar să ia în considerare orice formă de autoritate. De aceea sunt şi mult mai reticenţi faţă de biserică, tradiţii şi forme de guvernământ. Ei se aşteaptă ca şi celelalte generaţii să respecte aceleaşi standarde, ceea ce din păcate îi face să desconsidere părerea „bătrânilor”. Iar din punctul opus, aceştia îi consideră pe tineri prea puţin responsabili ca să le fie luate opiniile în seamă. Millenials trebuie să câştige încrederea persoanelor mai în vârstă pentru ca părerile lor să obţină greutate, însă din păcate, din unele puncte de vedere, încă nu dau încă dovadă de maturitate şi integritate la rândul lor.

Considerând drept rituri de maturizare: terminarea studiilor, independenţa financiară, căsătoria, părăsirea casei parentale şi planificarea unui copil, – dacă în anul 1960 77% din femei şi 65% din bărbaţi atingeau toate aceste praguri la vârsta de 30 de ani, acum vorbim de numai 10% din bărbaţi şi 13% din femei. Iar dacă în 1998 o medie de 78% dintre femei îşi doreau să aibă un copil la un moment dat în viitor, acest număr a scăzut la 42% în 2012. Toate aceste statistici au adus generaţiei numele de „Peter Pan”. Ca revers al medaliei în schimb, aceste amânări au dus la o scădere susţinută a ratei divorţurilor.

Există mai multe explicaţii pentru aceste fenomene, printre care cea mai răspândit acceptată este că părinţii generaţiei Millenials au crescut în familii în care au primit foarte puţină atenţie. Richard Branson, fondatorul Virgin, povesteşte cum mama lui, când avea şapte ani, l-a dat jos din maşină la câţiva kilometri de casă, forţându-l să interacţioneze cu necunoscuţi pentru a scăpa de timiditatea de care dădea dovadă. Crescând în astfel de familii, noii părinţi şi-au dorit să ofere medii mai protejate pentru copiii lor, această schimbare în atitudine având loc de asemenea o dată cu începutul mişcării self-help.

Astfel, copiii au fost învăţaţi de mici că nu sunt singuri, că nu există pierzători, şi că părinţii sunt mereu acolo să îi ajute. O dată cu intrarea Millenials pe piaţa muncii, a lovit criza economică, ceea ce a făcut ca mutarea din casa părintească să fie mult mai dificilă. Împreună cu o creştere a costurilor educaţiei în multe ţări, şi cu o mutare a aplicanţilor din şcoli tehnice către facultăţi, aceste lucruri au lăsat mulţi tineri cu datorii şi incapabili să îşi găsească un loc de muncă în domeniul studiilor pe care le-au urmat. Astfel, la nivelul ţărilor dezvoltate, această generaţie câştigă cu 20% mai puţin decât câştigau părinţii lor la aceeaşi vârstă, ei devenind prima generaţie care nu mai observă o creştere a standardului de viaţă.

A fost în schimb raportat în mai multe ţări faptul că Millenials care provin din familii aparţinând familiilor cu venit mic, sau ai căror părinţi sunt imigranţi, nu afişează aceleaşi caracteristici. Acest lucru este datorat probabil independenţei ce le-a fost oferită în copilărie, datorită orelor lungi lucrate de părinţi.

Şi totuşi întrebarea rămâne: ce se poate face? Desigur, părinţii ar putea să îşi lase copiii să şi greşească, pentru ca astfel să înveţe, şi precum în ţările nordice, să le ceară copiilor ca după vârsta de 18 ani să se mute singuri. Companiile ar trebui să încerce să adapteze şi o misiune socială în interiorul planului de lucru, deoarece, până la urmă, toate vor să fie cele mai cunoscute sau cele mai bune, dar nu orice companie poate asocia o viziune unei zile de muncă. Însă marea schimbare se va întâmpla atunci când noua generaţie va decide că este momentul pentru inevitabila, dar târzia sa maturizare.

Adolescenţii sunt cu 37% mai depresivi decât acum 10 ani, perioadă în care ratele de suicid 10-14 ani s-au triplat. Nu este întâmplătoare nici corelaţia dintre faptul că fetele folosesc platforme de socializare în medie de două ori mai mult decât băieţii, iar rata de suicid este cu 500% mai mare.

Millenials – o generaţie a contrastelor

Cu o rată mai mare de voluntariat, dar cu efecte mai mici, o perioadă cu şomaj naţional minim, dar cu unu din cinci tineri incapabili să îşi găsească de muncă. Cu o scădere a consumului de droguri, dar cu o creştere a presiunii de legalizare a lor. Şi nu în ultimul rând cu o generaţie nemulţumită de clasa politică, dar care în mod paradoxal sunt aproape absenţi la vot.

Millenialii şi ţara

Millenials îşi doresc de la politicienii anului 2018 mai multă comunicare, transparenţă şi etică în lucru. Ei vor ca aceia care conduc România să deţină competenţe demonstrate şi să posede o înţelegere profundă asupra ariei de guvernământ. Protestele organizate de aceştia afişează de multe ori mesaje prin care ei cer stabilitate şi predictibilitate, tinerii argumentând că „ne-am săturat să stăm cu ochii pe voi”. Este de înţeles că Millenials îşi doresc ca părerile lor să fie ascultate, însă ei oferă foarte puţine lucruri la schimb. Pentru un om politic, voturile sunt modul în care acesta îşi poate obţine şi în acelaşi timp reţine poziţia de putere, de aceea orice segment de populaţie care nu votează este practic invizibil. Iar până când Millenials nu vor începe să îşi ia în serios responsabilităţile sociale, prea puţine lucruri se vor putea schimba.

Având în vedere procentul ridicat de români tineri care locuiesc în afara graniţelor, se pune inevitabil întrebarea: îşi mai doresc Millenials să părăsească ţara? Răspunsul preponderent este afirmativ, dar motivele acestuia sunt multiple. Făcând parte dintr-o generaţie globală, ei consideră experienţa locuirii într-o cultură nouă ca fiind o parte esenţială din procesul lor de dezvoltare. Ei îşi doresc de multe ori să studieze o perioadă în străinătate şi părăsesc ţara cu gândul clar de a se întoarce. Problema este că, odată stabiliţi, aceştia cu greu mai pot găsi argumente solide cu privire la întoarcerea lor. Iar instabilitatea recentă de pe plan politic şi fiscal riscă, din păcate, să amâne planurile lor de întoarcere pentru o perioadă mai lungă de timp. România trebuie să depună un efort serios pentru a deveni o ţară mai atractivă pentru numărul crescând de tineri care îşi doresc „o ţară ca afară”.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

13 − 8 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te