„Ce-i trebuie unei țări? Capital uman”


Distribuie articolul

Bucureștean la origini, Nicolae Bogdan Gârleanu (40 de ani) a plecat din țară în 1991, pe când era în clasa a XI-a la Liceul „Alexandru-Ioan Cuza”. Decizia a luat-o însă mult mai devreme, în clasa a IV-a, după ce a câștigat faza municipală a Olimpiadei de Matematică. „A primit atunci drept recompensă o tabără în Franța, dar după câteva zile a venit supărat acasă și ne-a spus că el nu rămâne în țara asta, pentru că nu e dreptate aici – fiica directoarei urma să plece în locul lui în Franța”, rememorează tatăl său, Nicolae Gârleanu, care a venit la Cluj să-și vadă fiul vorbind în fața economiștilor. Bogdan, care probabil nu-și mai amintește acest episod, a fost primul român care a ajuns, cu o bursă de doi ani, la United World College of the Atlantic, din Anglia. Apoi s-a mutat în SUA, unde a făcut matematică la Universitatea din Pennsylvania, pe care a terminat-o în 1997 cu Summa Cum Laude. Doctoratul și l-a făcut pe finanțe, la Universitatea Stanford, iar din 2011 predă la Școala de business Hass, de la Universitatea California – Berkeley.

De ce credeți că nu ați mai fost invitat până acum niciodată să vă prezentați în România o lucrare științifică?

Nicolae Bogdan Gârleanu: Probabil pentru că este o cultură mai nouă, venită din Vest, foarte puternică în Statele Unite în Special. Este și o chestie bugetară – poate e departe, poate se gândește lumea că n-aș veni…

Poate reprezenta această conferință punctul de pornire pentru rezolvarea unor probleme specifice României? Este posibil lucrul acesta?

Nicolae Bogdan Gârleanu: Nimic nu este imposbil, dar este o chestie diferită să te implici în politici publice. Este o altfel de cercetare, care nu face parte din țelurile carierei academice, cel puțin nu din ceea ce se răsplătește la începutul ei. Nu ești promovat pe bază de contribuții publice, de obicei. Însă cu timpul s-ar putea, mai ales dacă există legături cu instituții de date, cu Banca Națională – care a fost implicată de altfel și în această conferință. Bănuiesc că ei s-ar bucura dacă s-ar putea face ceva și cred că se poate. Specialitatea mea este legată de piețele financiare și nu atât de dezvoltare sau de politica monetară, ca să spunem așa, dar sunt specialiști din diferite domenii. Kiki a lucrat cu date din România și ar lucra în continuare.

Obiectivul guvernatorului Mugur Isărescu de integrare a Romîniei în zona euro în 2019 este realizabil și benefic României?

Nicolae Bogdan Gârleanu: Pare destul de devreme 2019. Nu din punct de vedere tehnic, al respectării anumitor criterii impuse de tratatele europene și așa mai departe, care sunt depășite, de altfel, ci din punct de vedere al lucrurilor care contează cu adevărat. Așa numita convergență reală. În sensul că locurile diferite cu aceeași monedă trebuie să aibă nevoi cât de cât asemănătoare pe care să le servească moneda. Dacă ai Grecia și Spania și Germania în același timp, există posibilitatea de a apărea probleme, cum într-adevăr s-a întâmplat. Dacă nu există această convergență, trecerea la euro trebuie făcută astfel încât să nu se petreacă anumite dezechilibre financiare cum a fost cu Spania. Grecia – știe toată lumea – a fost foarte îndatorată și a mințit tot timpul și a a avut tot timpul buget de criză. Spania însă a fost un elev model, ca să zicem așa, însă după ce au intrat în zona euro au scăzut foarte mult ratele de dobândă în general și atunci a venit foarte mult capital, aproape 800 de miliarde de euro din Germania și a crescut foarte mult dobânda privată, nu publică, în mod nesustenabil, cum ar spune Mugur Isărescu. Și într-adevăr, când au început să apară anumite falii în sistem, totul s-a prăbuşit foarte repede, șomajul a crescut la 25% și așa mai departe. Cum se poate evita chestia asta? Sunt idei, dar trebuie precauție. Este un fel de poliță de asigurare – renunți la ceva care-ți oferă un avantaj sau un beneficiu mic, dar sigur, pentru a evita o potențială catastrofă. Care poate fi rară, poate nu se întâmplă niciodată, de fapt. Este ca sigurarea de la mașină. Dar de departe nu sunt atât de apropiat de datele de care dispune Banca Națională. Nici nu știu ei înșiși ce gândesc. Poate în forul lor interior au o imagine politică pe care trebuie s-o ia în considerare.

Dar cum se vede uniunea monetară de dincolo de Ocean?

Nicolae Bogdan Gârleanu: Multă lume spune că, într-adevăr, a fost o greșeală, că a fost grăbită. Problema este că pentru a funcționa cum trebuie sunt necesare alte condiții – moneda unică este folositoare în cazul în care există o mobilitate a forței de lucru, a capitalului și, ceea ce ar folosi foarte mul, o uniune fiscală. În sensul că țările europei ar trebui să ajungă până la urmă precum statele federale, cum sunt Statele Unite ale Amrericii – dacă una are probleme, să fie susținută de celelalte; dacă un stat este sărac, atunci să atragă lume care să vină să lucreze acolo și să echilibreze lucrurile. Însă acum în Europa nu este nicio formă de uniune fiscală și există țări care nu numai că sunt sărace, dar sunt obligate să facă și o politică monetară cum este cea pe care o vroia Germania, care deși a fost dezavantajoasă pentru ele, a fost menținută pentru o perioadă, cum spun unii – „catastrofic de lungă”.

Este România un subiect interesant în America?

Nicolae Bogdan Gârleanu: Dacă te uiți la reviste precum „The Economist”, care este una dintre cele mai serioase publicații de economie, citează mulți indici, date despre diferite țări, dar România nu este niciodată printre țările respective. Iau de regulă Ungaria, Polonia și consideră că au acoperit Europa de Est. Deci nu este foarte vizibilă. Dacă te uiți la frecvența cu care apar articole despre România, poate o dată la șase luni să fie unul despre dezvoltări recente, despre certuri politice, despre plagiat, uneori despre sistemul de educație, de exemplu. Când citești despre România, citești de regulă și despre Bulgaria, ce probleme de integrare au – corupția și viteza mică cu care se schimbă lucrurile în direcția bună. Dar nu se aud multe despre România.

S-a discutat la această conferință despre posibilitatea înființării unui master de elită în domeniul economic, care să ajute studenții să-și facă doctoratul în afară. De ce ar finanța statul român o asemenea inițiativă având în vedere obiectivul: plecarea din țară?

Nicolae Bogdan Gârleanu: De ce statul român susține o facultate de medicină și jumătate din doctori nu rămân în țară? Pentru că obții anumite legături. Pentru că studenții, indiferent dacă se întorc sau nu, sunt dornici să se implice și astfel statul ar ajuta la dezvoltarea capitalului uman al țării. Nu trebuie neapărat să suporte statul aceste cheltuieli. Se pot găsi altfel de soluții – să-și plătească studenții studiile, dar poate mai târziu, când au venituri. Sau poate un miliardar român își dorește numele pe o instituție academică sau poate are nevoie de absolvenți bine instruiți și-atunci finanțează el o asemenea formă de învățământ. La ce ar folosi!? În primul rând pentru a pregăti economiști și în al doilea rând poate folosi drept certificat. Pentru că, din partea celaltă a procesului de aplicații pentru programe de doctorat, pot să spun că este foarte greu să evaluezi corect un student după notele pe care le are, dacă nu ți-l recomandă cineva. Avem de exemplu foarte mulți studenți chinezi, este o țară imensă și niciodată nu știm care este de fapt nivelul de pregătire, dacă nu vin din două sau trei universități cu recomandări deja verificate. Și atunci ce se întâmplă cu mulți dintre acești studenți din alte țări este că fac un master în Anglia sau în Statele Unite la o universitate mai puțin bine contată, dar oricum, la un nivel suficient de ridicat încât să aibă valoare.

Nicolae Bogdan Gârleanu nu s-ar întoarce acasă definitiv, dar ar veni să predea sau să susțină lucrări științifice

Nicolae Bogdan Gârleanu nu s-ar întoarce acasă definitiv, dar ar veni să predea sau să susțină lucrări științifice

Cât de mult urmăriți ce se întâmplă în România, din punct de vedere economic, social, politic?

Nicolae Bogdan Gârleanu: Mai mult ca anecdotă, ce aflu prin familie că îi afectează pe ei. Dar când văd un articol, sunt curios să văd ce scrie despre țară „The Economist” sau „The New York Times”. Dar sunt destul de rare.

Există niște măsuri care ar trebui luate de urgență pentru ca România să se îndrepte în direcția bună?

Nicolae Bogdan Gârleanu: Ceea ce este cel mai greu și poate și cel mai important este stabilirea unui culturi în sensul de obiceiuri, de comportament civic. În sensul că fiecare om trebuie să fie conștient că ceea ce face el implică și pe alții și are consecințe nu numai pe moment și în cercul imediat. Este clar că lucruri precum corupția sunt probleme extraordinare, dar am înțeles că, în ultima perioadă, sunt mai multe cazuri de persoane de la nivel înalt condamnate, ceea ce demonstrează totuși că sistemul judiciar este cât de cât independent. Problema este că toate lucrurile care se pot face vor lua mult timp. Ce-i trebuie unei țări? Capital uman. Trebuie să poți ține acasă tineri educați, capabili să schimbe lucrurile. Apropo de presă – am citit și un articol în Bloomberg despre tinerii programatori din România care preferă să rămână acasă, deși primesc salarii mai mici decât ar primi în străinătate. Însă aceasta este o raritate, pentru că salariile din domeniu sunt mai bune decât în alte sectoare. România ar trebui să continue să se dezvolte repede, pentru că mâna de lucru este încă destul de ieftină, iar capitalul străin tot o să vină… Însă ar trebui ca românii să fie împlicați într-o proporție mai mare în tot acest proces. Să nu fie doar 20 de oligarhi, ci mult mai mulți întreprinzători. Nu cunosc situația în amănunt, astfel încât să mă gândesc ce ar fi de făcut, dar sunt modele foarte bune de urmat, după părerea mea, în special țări nordice – Suedia, Danemarca și așa mai departe. Nu zic Norvegia, pentru că Norvegia are petrol, și ei pe zona de petrol nu cheltuiesc deloc. Au 800 de miliarde de dolari pe care nu-i ating, și care tot cresc în fiecare an, pentru că sunt pentru zile negre. Ceea ce este în sine o pildă destul de uimitoare.

Deci este suficient să-ți deschizi ochii și urechile și privești în jur, să nu repeți greșelile făcute de alții. Dar trebuie să existe oamenii capabili să facă lucrul ăsta…

Nicolae Bogdan Gârleanu: Capabili și dornici. Ceea ce este cel mai greu este să te lași condus de cineva a cărui dorință este să facă, să realizeze ceva pentru toată lumea, nu numai pentru sine, sau nu în special pentru sine. Trebuie un anumit sistem de motivare, care să dea respectivelor perosane mulțimirea că au reușit să crească nivelul de educație, de trai, de siguranță publică… sunt tot felul de probleme… ciruclația rutieră, de exemplu, e mult mai proastă decât în alte țări. De ce? În parte pentru că nu sunt șosele, sunt două benzi și pe de altă parte pentru că lumea conduce fără nicio grijă față de restul. Este șocant faptul că nu există acum în România o autostradă mai lungă de 100 de kilometri. Te gândeai că o să fie în 1993, nu în 2013.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te