Ce s-a schimbat în psihologia poporului român după 100 de ani 


Concluziile lucrării „Psihologia Poporului Român. Profilul Psihologic al Românilor” pun în evidenţă aspecte constante, care se menţin în profilul psihologic al românilor, dar şi elemente care s-au modificat. Concluziile lucrării sunt complexe, acestea aduc informaţii suplimentare la  lucrările existente în domeniu: Drăghicescu (1907) şi Motru (1937). Revista Sinteza a publicat  în premieră în numerele trecute câteva dintre concluzii. Studiul actual confirmă unele concluzii ale lucrărilor anterioare , transformându-le astfel din ipoteze/cunoştinţe preliminare (care nu erau atunci bazate pe date empirice/ştiinţifice) în cunoştinţe validate ştiinţific, infirmă empiric/ştiinţific unele concluzii ale lucrărilor anterioare şi/sau nuanţează unele concluzii ale lucrărilor anterioare. Tabelul de mai jos prezintă sintetic câteva exemple de astfel de analize comparative.

Psihologia poporului român

La analizele comparative discutate în tabel mai menţionez (cf. David, în pregătire):

  • Fondul genetic are un rol mai puţin important în profilul psiho-cultural al românilor, decât cel atribuit de Constantin Rădulescu-Motru şi Dumitru Drăghicescu.
  • De asemenea, mediul ecologic are un rol mai puţin important în profilul psiho-cultural al românilor, decât cel anticipat de Constantin Rădulescu-Motru şi Dumitru Drăghicescu.
  • Constantin Rădulescu-Motru a observat coexistenţa perseverenţei şi neperseverenţei în munca la români. Explicaţia sa este că la bază românul este perseverent, dar istoria l-a pervertit; aşadar, explicaţia sa este una istorică, greu însă de verificat şi susţinut ştiinţific. Noi am observat că munca la români este un mijloc de emancipare socială. La bază, românul nu este nici perseverent nici neperseverent; ba aş înclina să spun că este neperseverent, deoarece motivaţia pentru muncă nu este una intrinsecă, ci una extrinsecă. Aşadar, dacă munca poate juca acest rol emancipativ (ex. prin salarii încurajatoare), atunci românii manifestă perseverenţă. Dacă munca nu poate juca acest rol emancipativ (ex. salariu foarte mic), atunci românii manifestă neperseverenţă, după logica „muncesc pentru cât mă plăteşti” şi/sau „las că merge şi aşa”.
  • Constantin Rădulescu-Motru şi Dumitru Drăghicescu au asumat ca atribute psihologice ale românilor caracterul primitor şi tolerant; noi am găsit că aceste atribute nu reprezintă însă realităţi psihologice în sens pozitiv, ci stereotipuri psihologice. Aşadar, românii nu sunt foarte primitori şi toleranţi, ci cred despre ei că sunt astfel.
  • Atât Constantin Rădulescu-Motru cât şi Dumitru Drăghicescu considerau că aceste atribute psihologice explică comportamentele naţiunii. Noi considerăm că aceste atribute psihologice au mai ales rolul de a descrie, sumariza şi a genera predicţii faţă de aceste comportamente; rolul explicativ trebuie căutat mai ales în interacţiunile dintre membrii naţiunii.
Referinţe selective:
David, D. (în pregătire). Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor. Editura Polirom, Iaşi.
Drăghicescu, D. (1907). Din psichologia poporului român (introducere). Librăria Leon Alcalay, Bucureşti.
Rădulescu-Motru, C. (1999). Psihologia poporului român. Editura Paideia, Bucureşti.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

15 − twelve =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te