Cealaltă Revoluție


Distribuie articolul

Imaginați-vă că nu știți nimic despre pâinea, laptele și ouăle pe cartelă; despre cozile la adidașii de porc și portocalele de Crăciun; despre regulile de circulație cu numere pare și impare; despre programul de două ore de la televizor; despre „realizările epocii de aur”; despre Securitate și despre „Europa Liberă”. Și acum întrebați-vă: Ce s-a întâmplat în decembrie ‘89?

Două tinere care aveau patru ani în 1989 s-au gândit că, după un sfert de secol, a venit timpul să privim dintr-o altă perspectivă Revoluția din decembrie. Dincolo de tonul „omagial, conspirativ, apocaliptic, nostalgic, detașat, mai încet sau mai strident”, dincolo de „ritualul transmiterii secvențelor televizate care servesc drept fundal diverselor forme de comemorare”. „Cald la Rece. Revoluție la timpul prezent” este numele proiectului lor de artă contemporană, o alternativă la tradiționalele „depuneri de jerbe și coroane de flori”, care își propune să aducă în discuție, în spațiul public, capitalul simbolic al Revoluției și rolul pe care îl joacă în căutarea identității a două centre urbane importante – Timișoara și Cluj. Suntem însă pregătiți să privim Revoluția altfel?

Contemporane cu istoria

Anna Harsanyi s-a născut în Timișoara la jumătatea anilor 80. Nu-și mai amintește nimic despre perioada comunistă, iar părinții ei au emigrat în Statele Unite imediat după Revoluție. „Tatăl meu era profesor de engleză și a obținut un job de un an în State, așa că au plecat fără să stea pe gânduri. Se simțeau dezamăgiți de felul în care mergeau lucrurile…”, explică Anna într-o română ezitantă, dar corectă. Pe tărâmul făgăduinței a avut posibilitatea să-și urmeze pasiunea pentru artă, dar și pentru proiecte sociale, specializându-se în managementul artelor vizuale non-profit. Deși nu poate spune că a trăit Revoluția din 89 – sau poate tocmai de-asta – s-a simțit întodeauna preocupată de acest subiect, care se regăsea frecvent în discuțiile dintre părinții săi. Prima vizită în țara natală, pe care a făcut-o la 19 ani, i-a stârnit și mai mult interesul. „Am văzut cum se comemoreză Revoluția și în același timp cum discută tinerii despre ea. Și m-am întrebat ce a însemnat evenimentul acesta pentru ei, care nu au avut șansa să-l trăiască pe viu”, spune Anna.

Anna şi Roxana pe străzile Clujului/ Foto: Vakarcs Lorand

Anna şi Roxana pe străzile Clujului/ Foto: Vakarcs Lorand

Roxana Bedrule avea și ea patru ani la Revoluție dar, spre deosebire de Anna, a plecat din țară de-abia după ce a absolvit UNATC-ul în București. „Am plecat din țară în 2008, mai întâi în Bratislava, unde prietenul meu obținuse o bursă de studii, apoi la Amsterdam, unde am rămas timp de doi ani și unde am avut șansa să fac un master în istoria artei, iar din al doilea an să-mi transfer creditele la un program de cercetare în analiză culturală”, povestește ea. La Amsterdam a început s-o intereseze tema memoriei culturale, așa că a aplicat pentru doctorat la Universitatea din Copenhaga, la Departamentul de Arte și Studii Culturale. ”La final de noiembrie mi-am susținut doctoratul cu o teză despre economii afective în postcomunism, construită în jurul analizei unor documente foto din arhivele fostelor poliții secrete din Europa Centrală și de Est”, explică Roxana, care, pe final de doctorat, s-a mutat împreună cu prietenul ei la Cluj, pentru că aveau nevoie de liniște.

Anna și Roxana s-au cunoscut în 2008, când Anna făcea încă o vizită în România, de această dată la invitația prietenului Roxanei, pe care-l cunoscuse la MoMA în New York.

Citiți articolul integral în ediția print
Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te