Cele şapte „minuni” ale Dobrogei

Ce merită văzut în regiunea dintre Dunăre şi Marea Neagră, în afară de Litoral şi Delta Dunării


Distribuie articolul

Babadag, Mica Mecca

Cu o sonoritate ciudată în urechea românilor, Babadag e locul acela unde, dacă ajungi, îţi dai un check-in pe Facebook, să se amuze prietenii. Numele înseamnă, în turceşte, „Muntele tatălui”. Cuvintele „baba” (tată) sau „dede” (bunic) sunt folosite de musulmani cu referire la persoanele sfinte, ambele având în acest context sensul de îndrumător spiritual, explică imamul din Babadag, Usein Evren.

Oraşul este, acum, o insuliţă rămasă din arhipelagul de etnii şi culturi care formau Dobrogea, înainte de alipirea la România, în urma Războiului de Independenţă. Această diversitate nu este egalată de niciun alt spaţiu românesc. Potrivit istoricului Lucian Boia, la 1878, anul în care Dobrogea a devenit parte a României, musulmanii, turci şi tătari, alcătuiau o majoritate. Alături de ei trăiau însă şi români, bulgari, ruşi, greci, armeni, evrei, italieni, ţigani etc. Abia în 1899, românii au ajuns să formeze o majoritate, după ce numeroşi musulmani s-au refugiat în Imperiul Otoman.

Geamia din Babadag poartă numele viteazului (gazi) Ali Paşa, generalul care a şi ctitorit lăcaşul de cult la începutul anilor 1600

Dintre aşezările Dobrogei otomane, Babadagul era cel mai de seamă. Imamul Evren spune că aici se găseau, în perioada de glorie a oraşului, zece geamii (moschei) şi o şcoală de hogi (imami). Acum mai există o singură geamie, dar şi trei morminte importante, în care se odihnesc un general şi doi sfinţi.

Împreună, acestea constituie cel mai important patrimoniu istorico-cultural al musulmanilor din România, şi îl fac pe imamul Usein Evren să revendice pentru Babadag, titulatura de „Mica Mecca” a României. „Babadagul este cel mai important loc sfânt pentru musulmanii din Dobrogea, datorită geamiei de aici şi  monumentelor funerare”, spune pe nerăsuflate imamul, un ins jovial, în floarea vârstei şi plin de viaţă.

Potrivit acestuia, la Babadag există o comunitate de 750-800 de familii de musulmani, în total cam 3.500 de persoane, dintre care 65-75 de familii de turci, iar restul o minoritate unică în România, de ţigani musulmani, numiţi horahai.

Astăzi, la Babadag, se vizitează în mod curent geamia Gazi Ali Paşa, mausoleul lui Ali Paşa, mormântul lui Sarı Saltık (se pronunţă Sarî Saltâk) şi mormântul lui Koyun Baba, situat în vârful unei coline împădurite din apropierea oraşului. Acest din urmă loc devine o dată pe an, vara, dar fără o dată exactă, loc de pelerinaj pentru comunitatea musulmană. În rest, obiectivele musulmane sunt vizitate, mai ales în weekendurile estivale, de grupuri care vin cu autocarele dinspre Deltă spre Litoral sau viceversa.

Monumentele în sine nu sunt spectaculoase, dar poveştile pe care le ascund dezvăluie o lume foarte puţin cunoscută, cea a Dobrogei medievale, ca parte a Imperiului Bizantin, mai întâi şi apoi a Imperiului Otoman (cu scurte interludii româneşti), până în 1878.

În primul rând, este mormântului lui Sarı Saltık, un derviş (călugăr) musulman, venerat ca un sfânt de către comunitatea musulmană din Balcani şi Asia Mică. Figura lui Sarı Saltık este pe jumătate scufundată în legende şi tradiţii, la fel ca vieţile sfinţilor creştini. Istoricii care s-au ocupat de chestiune au ajuns la concluzia că Sarı Saltık a însoţit  sau chiar a condus, în anul 1263, sau 1264, un grup numeros de colonişti turcomani la instalarea lor în Dobrogea, venind din Anatolia. Colonizarea a avut loc la iniţiativa împăratului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul, cel care a recucerit Constantinopolul de la cruciaţi, şi a refăcut Imperiul Bizantin. Scopul său era de a repopula şi apăra regiunea situată la extremitatea nordică a imperiului. Turcomanii în cauză erau aliaţi ai împăratului, în ciuda diferenţei de religie.

Sarcofagul lui Sari Saltik, un derviş venerat ca un sfânt, mai ales în Balcani şi Asia Mică

Sfântul musulman a murit aici în 1297 sau 1298, iar mormântul lui a devenit loc de veneraţie. S-au rugat, printre alţii, în faţa sarcofagului său, sultanii Baiazid al II-lea, Soliman Magnificul sau, mai nou, preşedintele actual al Turciei, Recep Tayyip Erdogan. Acesta a fost prezent la Babadag în 2007, în calitate, pe atunci, de premier, la reinaugurarea mausoleului lui Sarı Saltık, a cărui restaurare a fost susţinută material de guvernul de la Ankara.

Mausoleul lui Sarı Saltık se află doar la câţiva zeci de metri de şoseaua naţională care străbate Babadagul şi este semnalizat clar de un indicator rutier. Construcţia este una modestă, o sală de mici dimensiuni, care are în interior un sarcofag de lemn, acoperit cu mătase şi un covor, ambele în nuanţe verzi. Imamul Evren spune că la restaurare s-a păstrat tehnica iniţială de construcţie, din var, lut şi păr de capră. În curtea mausoleului se află un alt frumos monument funerar musulman, o piatră cilindrică, care a aparţinut probabil unui însoţitor al lui Sarı Saltık.

Potrivit unei relatări a marelui călător turc Evliya Çelebi, mormântul lui Sarı Saltık a fost descoperit miraculos, în urma unui vis al sultanului Baiazid al II-lea, care a poposit la Babadag în 1484, în drum spre Chilia şi Cetatea Albă, pe care le-a cucerit de la Ştefan cel Mare. O altă legendă, pe care ne-a relatat-o şi imamul Evren, spune că Ali Paşa ar fi trimis un grup de dervişi să găsească locul unde a fost înmormântat Sarı Saltık, iar aceştia s-au întâlnit la Babadag cu păstorul Koyun Baba (Tatăl Oilor, în turceşte), iar acesta le-a indicat un loc unde oile sale nu păşteau niciodată. Dervişii au găsit exact acolo osemintele lui Sarı Saltık.

În timp, însuşi Koyun Baba a devenit un sfânt al islamului, iar mormântul său, aflat în vârful dealului împădurit de deasupra Babadagului, este locul celui mai important pelerinaj musulman din România, de unde derivă şi numele localităţii în turceşte.

„Stabilim în fiecare an, noi, comunitatea şi oamenii de afaceri care ne sprijină, data la care are loc pelerinajul, şi atunci e o mare sărbătoare, când Babadagul seamănă cu o Mică Mecca, fiindcă aici se strâng oameni din toată România şi chiar din afara ţării şi urcă spre mormânt”, spune imamul Usein Evren. Pelerinii cei mai credincioşi urcă în coate şi genunchi, iar unii agaţă bucăţi de pânză, stofă, batiste sau cârpe pe marginea drumului şi în apropierea monumentului funerar.

Imamul Evren este cel care păstoreşte una dintre cele mai mari comunităţi musulmane din ţară, la Babadag

Un al treilea mormânt important se află chiar în curtea geamiei şi este cel al generalul Ali Paşa, al cărui nume îl poartă şi lăcaşul de cult. La fel ca mausoleul lui Sarı Saltık, şi acesta este auster – o încăpere goală, cu un sarcofag în mijloc. Pe piatra de mormânt descoperită aici se arată că Ali a murit în 1621. Era fiul unui maghiar, numele său complet fiind Ali Paşa Madjaroglu (fiul de ungur – turc.), şi a condus paşalâcul dobrogean la începutul anilor 1600. A primit şi supranumele Gazi (cel viteaz). El este ctitorul geamiei, care datează din 1610, fiind a doua cea mai veche de pe teritoriul României, după cea din Mangalia. În interior, moscheea este lipsită de podoabe şi mobilier somptuos, ca mai toate moscheile. Un minbar (amvon) cu draperie verde este amplasat lângă mihrab (nişa în care stă imamul în timpul rugăciunilor), iar un covor cu un tipar repetat roşu, interesant, acoperă întreaga podea. La etaj se află o tribună de lemn, susţinută de stâlpi, tot de lemn. La geamie se ajunge tot din şoseaua naţională, dar pe partea cealaltă, faţă de mausoleul lui Sarı Saltık.

În perioada otomană, Babadagul era cel mai important nucleu urban al Dobrogei şi, o bună perioadă de timp, aici şi-a avut sediul paşa de Silistra. Paşalele de aici care i-au succedat lui Ali erau atât de puternice încât interveneau în stabilirea domnului în Ţara Românească. Din gloria de atunci, puţin a mai rămas acum, cu excepţia monumentelor musulmane. Pentru programarea unei vizite, îl puteţi suna pe imam, la nr. 0787.885.202.

La marginea deşertului

Babadagul apare, sub numele Baba-Saltâk, în chiar prima relatare făcută de un călător străin despre Ţările Române. Este vorba despre Ibn Battuta, marele călător şi geograf arab, care a traversat Dobrogea în anul 1330, în drum spre hanatul Hoardei de Aur, şi înapoi, spre Imperiul Bizantin. La întoarcere, el însoţeşte alaiul unei prinţese care se îndrepta spre Constantinopol. Ei opresc în Babadag, unde îşi refac rezerva de apă, deoarece urmează opt zile de călătorie, într-un semideşert:

Am ajuns în oraşul numit Baba-Saltâk. (…). Se zice că acest Saltâk era un contemplativ sau un proroc, dar se mai spun despre el lucruri pe care le condamnă religia. Oraşul Baba-Saltâk este cel mai depărtat oraş care aparţine turcilor [de fapt, tătarii Hoardei de Aur]; între acest oraş şi începutul imperiului grecilor sunt 18 zile de mers printr-un pustiu, cu totul lipsit de locuitori. Din aceste 18 zile mergi opt fără să găseşti apă. Prin urmare, te îndestulezi cu apă pentru acest răstimp şi ea este dusă cu carele în burdufuri mari şi mici”.

Continuă pe pagina următoare →

Distribuie articolul
  1. Sailor says:

    Sint un dobrogean nascut si crescut in Tulcea plecat peste mari si tari. Urmaresc constant aceasta revista si tocmai am descoperit acest articol pe care as dori sa il scot in format PDF sa il citesc in tihna in fata sobei.
    E posibil sa il am intr-un fel sau altul?
    Multumesc,

  2. Sailor says:

    Buna ziua,
    Multumesc pentru reactia rapida. Intr-adevar adresa e corecta
    Multumesc

  3. Camelia says:

    Frumos

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

three × three =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te