Cele şapte „minuni” ale Dobrogei

Ce merită văzut în regiunea dintre Dunăre şi Marea Neagră, în afară de Litoral şi Delta Dunării


Distribuie articolul

Începuturile creştinismului, la Niculiţel

O ploaie diluviană a dus la descoperirea, în 1971, a unuia dintre cele mai vechi monumente creştine de pe teritoriul actualei Românii, la Niculiţel, un sat la o jumătate de oră de mers cu maşina de Tulcea. Povestea este foarte bine documentată. Ne-o relatează chiar supraveghetoarea monumentului, Eugenia Mititelu, a cărei familie a fost implicată indirect în descoperirea epocală.

Monumentul paleocreştin de la Niculiţel este protejat de o structură modernă

În primăvara acelui an, în urma unei ploi torenţiale, într-o intersecţie din centrul satului, apele au spălat stratul de pământ şi, dedesubt, s-a ivit o porţiune de zidărie. Mai mulţi săteni curioşi au săpat în jur şi au descoperit că e vorba de un acoperiş în formă de cupolă. Au pus mâna pe târnăcoape şi au încercat să-l spargă, dar, în vârful cupolei, structura era aşa de rezistentă, încât nu au reuşit. Au încercat mai în jos şi au reuşit. Apoi au tras un cablu de curent de la casa socrilor doamnei Mititelu şi au coborât un bec înăuntru. Nu au găsit nicio comoară, cum poate s-ar fi aşteptat, dar au observat că, pe pereţii micii încăperi, se află nişte scrieri într-un alfabet vechi. Atunci, au sunat la Tulcea, la muzeu, şi au anunţat descoperirea. Arheologii au venit, au săpat împrejur şi au dat la iveală o criptă paleocreştină de mici dimensiuni, cu două niveluri. Cripta are o formă pătrată, fiind construită din cărămidă cu mortar. În interior, o lespede orizontală de piatră desparte cripta în două niveluri.

La „etaj” se afla o raclă cuprinzând rămăşiţele a patru martiri, iar la nivelul solului, alte oseminte, ale altor doi martiri, şi mai vechi, al căror mormânt a fost demolat odată cu ridicarea acestei cripte, iar rămăşiţele mutate în noul adăpost. Racla se află acum expusă la muzeul de istorie din Tulcea.

Istoricii au descifrat şi numele celor patru martiri înhumaţi la nivelul superior, aceştia fiind Zotikos, Attalos, Kamasi(o)s şi Philippos, nume cu forme greceşti, pe care Biserica Ortodoxă Română îi prăznuieşte sub numele Zotic, Atal, Camasie şi Filip. Numele celorlalţi doi martiri nu sunt cunoscute, singura menţiune a lor fiind făcută de inscripţia care bloca accesul în criptă: „Aici şi acolo sângele martirilor”.

Despre cei patru identificaţi se ştia deja din listele cu martiri păstrate de biserică, numite martirologii, că au fost ucişi în 4 iunie la Noviodunum – Isaccea de azi – pentru că au propovăduit creştinismul în rândul trupelor romane încartiruite acolo. Anul martiriului nu este la fel de clar ca ziua. O ipoteză este că ar fi fost martirizaţi în timpul împăratul Iulian Apostatul (361-363), alta că în timpul lui Valens (370-371). Este cert că martiriconul a fost construit la sfârşitul secolului al IV-lea. Cel mai probabil, după cum spune supraveghetoarea Eugenia Mititelu, cei patru au fost ucişi la Noviodunum, situat la 10 kilometri, iar corpurile lor au fost luate de fraţii întru credinţă şi aduse la Niculiţel, unde exista deja mormântul mai vechi al celorlalţi doi martiri. Creştinii au reuşit să le construiască, în secret, o criptă tuturor celor şase.

Cripta martirilor de la Niculițel

Nu mult mai târziu, deasupra criptei şi a mai vechiului mormânt a fost ridicată o biserică simplă, cu un altar semicircular şi încăperea centrală împărţită în trei, prin două şiruri de stâlpi. La începutul anilor 400, bazilica a fost extinsă cu un antreu, iar acoperişul secţiunii din mijloc a fost supraînălţat. În perioada invaziilor care au urmat, bazilica a fost distrusă. Martiriconul s-a păstrat însă, sub pământ, intact, până la ploile din 1971.

După doi ani de lucrări de restaurare cu fonduri europene, monumentul de la Niculiţel şi-a redeschis porţile în 4 iunie 2016, la praznicul celor patru martiri. Zidurile bazilicii, martiriconul şi podeaua de cărămidă a mormântului mai vechi sunt excelent puse în valoare de o structură modernă, luminoasă şi aerisită. O minicolecţie muzeală completează atmosfera.

Bazilica din Niculiţel nu este cu nimic mai prejos pusă în valoare decât, de exemplu, monumentele romane din Plovdiv, oraş care va fi Capitală Culturală a Europei anul viitor. A fost, totodată, şi singurul loc pe care l-am vizitat în Dobrogea, unde nu ne-au întâmpinat câini cerşetori la coborârea din maşină.

Mucenicii Tăi, Doamne, Zotic, Atal, Camasie şi Filip, întru nevoinţele lor cununile nestricăciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru; că având tăria Ta, pe chinuitori au surpat; zdrobit-au şi ale diavolilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre

Acatistul Sfinţilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel

Continuă pe pagina următoare →

Distribuie articolul
  1. Sailor says:

    Sint un dobrogean nascut si crescut in Tulcea plecat peste mari si tari. Urmaresc constant aceasta revista si tocmai am descoperit acest articol pe care as dori sa il scot in format PDF sa il citesc in tihna in fata sobei.
    E posibil sa il am intr-un fel sau altul?
    Multumesc,

  2. Sailor says:

    Buna ziua,
    Multumesc pentru reactia rapida. Intr-adevar adresa e corecta
    Multumesc

  3. Camelia says:

    Frumos

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te