Cetățean activ în eco-sistemul digital

Nu se știe fără computer și intră în panică la gândul că și-ar putea pierde telefonul. Folosește tehnologia la maxim, dar a învățat să găsească geamanduri pentru a nu se pierde în largul informației. Doamnelor și domnilor, vă invit să-l cunoașteți pe Gatea cel nativ!


Distribuie articolul

Andrei Gatea are 19 ani, studiază calculatoarele la Universitatea Tehnică din Cluj și locuiește la câțiva km de oraș, în comuna Chinteni. S-a mutat împreună cu părinții lui încă de când era în clasa a patra. „Nici eu, nici părinții mei nu ne-am adaptat la viața la bloc și a fost o schimbare mare când ne-am mutat la casă. La început mi-a plăcut că nu aveam vecini, dar acum au se mută din ce în ce mai mulți și zona începe să aibă un aspect de suburbie, lucru care îmi dă un sentiment foarte neplăcut”, explică el. Pasiunea pentru computere l-a prins la nouă ani când, din cauza unei mâini rupte, s-a văzut nevoit să stea mai mult în casă. Primul telefon l-a primit în clasa a VI-a – era un aparat mai vechi de-al tatălui. Un an mai târziu a primit primul telefon cu android. A rămas pasionat de plante, iar de la 16 ani s-a apucat serios pe colecționat, cultivat și hibridizat ardei, roșii și proumb.

Spui că ai descoperit calculatorul la 9 ani. Ce făceai atunci pe calculator?

De mic m-a fascinat istoria. Când am început să lucrez pe calculator, toată lumea avea Windows XP. Și m-a gândit că trebuie să fi existat ceva mai complicat în urmă, că sigur nu-i așa de gând există computerele. L-am întrebat pe taică-meu și mi-a spus că există Linux. Și l-am instalat, fără să mai fi instalat ceva înainte – dar m-am prins foarte repede cum trebuie să comunici cu computerele, ce așteptări trebuie să ai de la ele… Mi-am instalat Linux și m-am apucat să învăț rețelistică și în același timp să învăț despre istoria computerelor, pentru că asta și acum mă fascinează…  să văd ce au reușit înaintașii mei să facă. Poate multora din generația mea li se pare plictisitor, dar eu sunt extaziat când pun mâna pe IBM PC sau pe un Apple 2 sau pe un Zilog Z 80…

Cum?

Zilok Z 80, ăsta-i european, britanic – au existat și clone românești, făcute în anii 80 cu cipuri piratate (Z80 a fost produs și de multe alte firme, printre care și MicroElectronica București, sub numele de MMN80CPU – wikipedia). Au copiat de la englezi tot design-ul, era furt așa… în stil grande. Și clone de PC au existat, de altfel. Revenind – mă fascinează. Mai ales când desfaci unul și vezi… La astea mai vechi poți practic să deduci cum e schematicul numai uitându-te la ele – se văd toate liniile cum sunt trase, toate componentele sunt lipite și e foarte ușor să le repari. Iar acesta e un argument în plus pentru care mă facinează.

Dar crezi că faptul că ai avut disponibilitatea de a înțelege cum a evoluat te ajută să te înțelegi mai bine cu tehnologia?

Am foarte puține așteptări de la tehnologie, în sensul că dacă ceva nu merge nu mă enervez, nu-s frustrat. Repar. Tot timpul am fost foarte DIY (Do It Yourself) cu tehnologia. Dacă ceva nu a mers, am reparat. Niciodată n-am fost genul de persoană care să apeleze la specialiști. Așa procedez în general – cred că poți sămte descurci; să-ți faci singur treaba, nu să apelezi la tot felul de specialiști.

Asta consideri că este o caracteristică a generației tale sau doar a ta?

Nu consider că e o caracteristică a generației mele. Generația mea are tendința să își vrea chestiile reparate în timp cât mai scurt, preferabil de către alții. Și dacă ceva durează prea mult ca să fie reparat, își cumpără altul. Eu am foarte mare problemă cu e-waist-ul (electronic waste). Mi se pare că se aruncă foarte multe chestii care ar trebui să nu se arunce. La computerele încă e discutabil, că sunt obsolete și consumă multă energie, dar și ele ar putea fi reutilizate, chiar dacă nu neapărat în spiritul intended use-ul lor original… Poți folosi o tabletă veche pe post de ceas de noptieră, de exemplu… Cred  ca producătorii ar trebui să ofere schematice pentru produse gen imprimantă sau mașină de spălat, pentru ca oricine să poată repara, dacă se strică ceva la componentele electrice, de exemplu, pentru că nu-i deloc eco-friendly cum se întâmplă acum – totul se aruncă.

Și plantele? Are vreo legătură pasiunea ta pentru plante cu faptul că ești atât de atent la risipirea acestor resurse?

La plante am o întreagă filosofie. Nu pot să zic că chiar fac permacultură – simularea eco-sistemelor naturale folosind plante cultivate, pentru că unele concepte nu prea le aplic – dar încerc să aplic concepte din permacultură. Ce vrea, de fapt, permacultura, e să creeze un eco-sistem care să păstreze biodiversitatea și în același timp să producă mâncare pentru oameni. Poți să faci să fie foarte sinergistică toată treaba asta. Ca să-ți dau un exemplu – să cultivi porumb în stilul nativ american, adică să pui pe aceeași parcelă și fasole și dovleac. Toate trei pot să crească fără probleme împreună. Dacă faci asta, o să ai următoarele beneficii – proumbul practic numai consumă, dar îi dă suport fasolei; fasolea fixează azotul în sol și dovleacul are frunze foarte late și păstrează umiditatea și împiedică creșterea buruienilor. Eu nu pot să zic că sunt cel mai grozav grădinar, tot timpul cultiv ciudățenii.

De când ai început?

Tot timpul m-au pasionat plantele, dar mai serios de pe la 16 ani. Planta cu care am început să fac foarte mult a fost ardeiul. Ardeiul foarte iute. Am luat semințe din tot felul de varietăți pe care le-am cultivat mai mult în ghiveci, pentru că sunt soiuri din Caraibe și din India și le ia foarte mult timp să se dezvolte. Sunt o specie înrudită, dar se pot hibridiza natural, prin polenizare, cu specia care se crește aici, Capsicum annuum, astea Capsicum chinense și Capsicum frutescens.

De unde cumpărai semințe?

Comandam din Anglia, de pe Amazon. Acum am în jur de 30 și ceva de soiuri de ardei, majoritatea provenind din Caraibe, dar mai am unul indian și două africane, unul din Etiopia și unul din Zimbabwe. European am un singur soi, de la unchiul meu – el e în Târgu Mureș, dar a fost cândva în Basarabia și a luat de acolo un ardei. E foarte iute și destul de interesant.

Și după ardei?

După ardei am început cu roșiile. Roșiile au o chestie interesantă – sunt aproape exclusiv auto-polenizante și din cauza asta o roșie își stabilizează genomul, după ce e cultivată un număr de generații de la cross-polenizare. Și așa se păstrează soiul pur – aceleași caracteristici de la an la an. Acesta este motivul pentru care roșiile au soiuri tradiționale, care sunt deja cultivate de foarte mult. Eu am început să colecționez soiuri tradiționale. Tot timpul cer semințe oamenilor mai în vârstă care știu că au grădină. Am peste 10 soiuri românești la momentul acesta. Nu le cultiv pe toate pentru că nu am loc și nu toate mi se par extraordinar de valoroase. Soiul meu preferat este unul de la Unirea (în județul Alba), de tip Beefsteak – astea sunt roșiile mari, cu coajă subțire și multe semințe. Le consider valoroase pentru că am obținut cele mai mari roșii – recordul meu a fost de un kg și jumătate. Am și trimis acum doi ani, în toamnă, semințe la Banca de Semințe a României de la Suceava. Le-au cultivat și au fost impresionați de ele și le-au dat la distribuție anul acesta. Așa că le-am mai trimis patru soiuri. Am și soiuri străine – de exemplu un soi tradițional american – îi spune Cherokee Purple, pentru că, spune povestea, ar proveni de la indienii cherokee, dar personal cred că este o invenție totală povestea asta, pentru că se aseamănă foarte mult cu roșiile rusești – sunt mov și asta e o caracteristică a roșiilor din Crimeea. Spre deosebire de celelalte roșii, care își pierd gustul dacă plouă mult, acestea și-l păstrează și au o aromă interesantă, ca de fum. Și mi se par și frumoase – au carnea mov și zona cu semințe verde. Mi-am mai luat la un moment dat semințe de aici din Cluj, de la Agrosel pentru niște așa medii și alungite, verzi cu dungi galbene (roșile de genul ăsta cam toate provin de la un soi american din anii 80). Dar ce e interesant – nu scria pe plic că e un soi instabil – în al doilea an în care le-am cultivat am obținut roșii radical diferite – mov cu dungi verzi micuțe, cherry alungite și unele parțial Beefsteak verzi și cu dungi galbene.

„Eu nu pot să zic că sunt cel mai grozav grădinar, tot timpul cultiv ciudăţenii”

A mai urmat ceva după roșii?

Da, porumbul. Am luat soiuri multicolore din mai multe țări. Porumbul, dacă-l lași să se polenizeze în pace, se combină singur și îți ies culori interesante: mov cu alb, cu galben, cu roșu – mai complicat un pic. Se schimbă ușor și alte caracteristici la diverse soiuri – porumbul mov are un gust mai de nuci, porumbul alb are mai puțin gust dar se pretează la porumb dulce – e dezactivată gena care convertește glucidele în amidon și rămâne fructoză și glucoză în bob și atunci e dulce porumbul și boabele ajung zbîrcite, pentru că, în lipsa amidonului, nu are cine să le mențină integritatea structurală…

Acum, că ai ajuns student, ce planuri ai cu plantele?

Sunt și eu un pic confuz. Nu știu ce să fac cu ele. M-am gândit că poate după ce mă plictisesc de programare să îmi deschid o fermă. M-am tot interesat de sisteme automate de grădinărit și aș vrea să mă ocup de asta. Deja am fost la un Hackathon, la Innovations Lab, și echipa mea cu asta sa ocupat – un sistem de automatizare pentru agricultura hidroponică. M-am gândit pe termen lung să mă ocup de bio-informatică.

Vrei să faci asta în România sau vrei să pleci?

Nu m-am hotărât încă. Sincer să fiu short term vreau să plec. Nu știu dacă long term. Short term însemnând poate și pe 5 ani. Statele Unite (unde are niște rude –  n.r.) mi-a plăcut ca țară, dar nu m-aș vedea să locuiesc acolo pe termen lung. Mi se pare că este o țară prea răsfirată. Îmi plac mult zonele rurale de acolo, dar ca să fac ceva, ar trebui să stau într-o zonă urbană. Și zonele urbane mi-au displăcut profund.

Poți să-ți imaginezi viața fără tehnologie? Cum arată o zi de-a ta?

Nu pot să-mi imaginez viața fără tehnologie. Cum arată o zi de-a mea? Mă trezesc dimineața, îmi verific mesajele, e-mailul, notificările – totul pe telefon; după care ori merg la facultate ori – dacă am cursuri mai târziu, îmi pornesc computerul; pe computer poate îmi fac vreo temă, poate studiez ceva, poate fac un proiectaș de-al meu, citesc, mai trimit niște mailuri – nu-mi place foarte mult să scriu de pe computer sau de pe laptop. Mai departe în zi – plec la facultate, îmi iau laptop-ul cu mine aproape tot timpul; merg la cursuri și ori poate merg prin oraș ori, dacă nu, mă întorc acasă; când mă întorc acasă, de obicei nu mă mai obosesc să stau la desktop – mă pun în pat și folosesc laptop-ul. Îmi termin treaba, dacă mai am, și mă uit la ceva sau citesc. Pe laptop.

Mai are televizorul vreun loc în viața ta?

Deloc. Nu am televizor, de fapt, și nu am de gând să-mi iau că nu am de ce. Eventual să-l folosesc ca un monitor mai mare, dar atât.

În viața ta socială, cum folosești tehnologia?

O mare parte din comunicarea pe care o fac cu oamenii se bazează pe tehnologie. Personal încerc cât mai mult posibil să discut față în față cu oameni, la telefon vorbesc extrem de rar. Practic, interacțiunile mele interpersonale se desfășoară ori textat ori față în față. O parte mare din conversațiile pe care le duc se desfășoară prin text pentru că e mai comod și nu avem întotdeauna timp să ne vedem, așa că e o soluție foarte ușoară.

Ai fobii legate de tehnologie? Te panichezi, de exemplu, dacă nu-ți găsești telefonul?

Asta este una dintre fobiile mele cele mai mari – de exemplu când sunt undeva la înălțime, primul lucru la care mă gândesc nu este că o să cad eu, ci că o să-mi scap telefonul. Și tot fac scenarii cum ar putea să se întâmple lucrul ăsta. Pentru că, practiv, viața mea nu ar putea să aibă un parcurs normal fără să am telefonul, pentru că orarul, tot ce trebuie să fac, toate programările, tot-tot-tot e trecut pe google calendar. Când trebuie să fac ceva, primesc notificare; nu pot să comunic cu nimeni fără telefon; nu pot să stabilesc cu nimeni o întâlnire fără telefon; nu prea pot supraviețui – bine, asta este o exagerare. Îmi este foarte greu să îmi desfășor activitatea fără a avea telefon. Ultima perioadă mai îndelungată când nu am avut telefon a fost într-o 10-a, când mi-a fost stricat telefonul și nu aveam telefonul de back-up. Timp de două săptămâni Și atunci nu ieșeam în oraș, nu făceam nimica, pentru că nu-mi venea, fără telefon, să fac asta…. Mă duceam la școală, mă întorceam, și când ajungeam acasă îmi deschideam computerul și-l țineam pornit constant, cu volumul la maxim, să aud dacă primesc vreo notificare.

Pe voi specialiștii v-au numit nativi digitali, dar pe urmă și-au dat seama că nu e suficient să te naști cu un smart phone în mână să înveți intuitiv să folosești tehnologia. Tu cum crezi că stau lucrurile?

Pentru mine a fost tot timpul foarte intuitiv. Cel mai important mi se pare să înțelegi metaforele pe care bazează orice interfață de utilizator. Destokp-ul, de exemplu, este o metaforă pentru un birou. La telefoane este deja o abstractizare a metaforei de desktop, dar la computerele clasice este foarte ușor visibil ce vrea să fie. Interfațele grafice le înveți intuitiv, după părerea mea. Interfațele de linii de comandă sunt, în multe cazuri, mai eficiente, dar trebuie să le înveți ca un efort conștient. Personal eu am învățat destul de repede să folosesc și interfața de comandă. Adică pe vremea mea, ca să zic așa, când m-am apucat eu de Linux, unele chestii încă erau mai ușor și mai eficient să le faci din linia de comandă. Și așa am ajuns poate să folosesc mai mult linia de comandă, când sunt pe desktop.

Totuși, ca să ajungi la nivelul de sofisticare pe care îl ai acum în utilizarea tehnologiei, a însemnat să înveți despre asta…

Da, poate că mi s-a părut foarte intuitiv pentru că de felul meu sunt autodidact. Niciodat nu m-a ajutat foarte mult să am profesori… Practic m-am dezvoltat întotdeauna după ritmul meu și după cum am eu chef. Dacă e să o luăm așa, în caul poulației mai generale… generațiile mai tinere mi se pare complet handicapate, când vine vorba de tehnologie.

„România nu-mi oferă chiar așa de multe posibilități de a mă dezvolta. Până la urmă tot ce-i dezvoltat ca lumea pe tehnologie este în America. Din păcate tot continentul ăsta, Europa, este la pământ când vine vorba de tehnologie – mă refer în special la computere și telefoane, nu la mașini și la bormașini, că alea-s destul de bine dezvoltate. Dar nu vreau să devin american. Poate pentru că e o societate prea divizată; poate pentru că ei pretind că-s un popor, dar de fapt sunt vreo 10; nu mi se pare că a avea o armă ar trebui să fie un drept… ”, Andrei Gatea

Dar cum s-a întâmplat asta?

Li s-a dat totul pe tavă și nu sunt în stare să facă troubleshooting, se limitează la basic, au ajuns să nu mai folosească computere adevărate. Pentru mulți, desktop-ul este o antichitate sau ceva pe care-l folosești ca să te joci, pe post de consolă. Nu mai au nici o motivație să învețe să utilizeze computerul. Îl văd așa cum văd eu un frigider. Este ceva esențial, dar nu mă interesează să știu cum funcționează.

Ce consecințe crezi că va avea lucrul ăsta?

Cred că va fi din ce în ce mai greu să predai programare, pentru că nu poți să le trezești interesul pentru asta. Despre programare se vorbește că ar trebui să fie the new literacy, ori mi se pare că e oricum stupid să crezi așa ceva, pentru că nu e ceva esențial. Ca să pornești un computer sau să comunici nu trebuie să știi să programezi. Trebuie să știi să programezi dacă vrei să dezvolți ceva pe un computer – o aplicație sau un dispozitiv care folosește un micro-controler. Dar nu-i nevoie și nu are sens să știe toată lumea să programeze.

Ar fi corect să spunem că tu ești un digital wisdom?

De când m-am apucat de computere am început să repar. Și niciodată nu mi-a fost teamă că o stric ceva iremediabil. Sunt genul de persoană care desface, se uită, vede care e treaba și pune la loc. La capitolul folosirea tehnolgiei în folosul meu în viața de zi cu zi – acolo poate mai am de recuperat. De exemplu, nu am început să folosesc calendarul decât de foarte curând. Asta poate și pentru că, fiind la liceu, orarul meu era destul de previzibil.

Tehnologia este parte din stilul vostru de viață. Desconsiderați persoanele care nu sunt așa de pricepute la tehnologie?

More or less, depinde. Nu neapărat desconsiderăm, dar persoanele care sunt mai în vârstă și se pricep la tehnologie îți trezesc respectul. Pentru că văd, de exemplu, la bunica mea, care folosește un iPad la 69 de ani, că unor persoane le este foarte greu să aibă intuiție, pentru că nu înțelege metaforele de interfață de utilizator. Pentru ea sunt extraterestre. Ea învață mecanic să folosească tehnologia și nu învață să folosească tehnologia în general, ci în particular.

Dar este o piedică în plus, decalajul ăsta tehnologic, în relația cu persoanele mai în vârstă?

Eu, fiind mai pasionat de trecut, nu am piedici în relaționarea cu persoanele mai în vârstă. Profit de fiecare dată să le întreb despre experiențele lor, pentru că sunt foarte curios cum privesc ei contextul istoric în care au trăit. Mă fascinează în special perioada interbelică, pentru că atunci democrația a ajuns la o vârstă foarte interesantă, era mai matură. Lumea care vota atunci avea mai multă cultură politică. Se vota pe principii și nu pe interes. Acum pare că democrația clasică este în declin. Nu mai e așa de cert că ne îndreptăm spre direcția bună.

Reprezintă tehnologia un avantaj sau un dezavantaj în ceea ce privește cultura politică a generației tale?

Internetul este o sursă infinită de informație, care este folosită de majoritatea oamenilor foarte prost. Ce trebuie să știi este să reușești să filtrezi și să te gândești că dacă citești ceva pe ediția românească a lui sputnik nu o să fie adevărat.

Tu de unde ai învățat ce surse să crezi, cînd vine vorba de informație?

De la părinții mei. Interesul meu pentru politică a pornit de la pasiunea mea pentru istorie, până la urmă. Și nu știu, am văzut și pentru familia mea, specific, cît de traumatizantă a fost perioada comunistă. Și n-aș vrea niciodată, sub nicio formă, să trăiesc într-un regim totalitar. Pentru mine e foarte importantă libertatea individuală.

Apropo de libertatea individuală și de tehnologie – reprezintă pentru tine o îngrijorare felul în care sunt vehiculate pe Internet datele noastre personale?

Da, este o îngrijorare și sincer să fiu nu văd neapărat o rezolvare. Facebook, de exemplu, e un rău necesar. Pentru că e cea mai simplă metodă de a contacta o persoană. Eu personal de-asta îl folosesc. Toată treana cu targeted data sună foarte frumos, dar când vine vorba de plotică ar trebui complet interzis.

În condițiile astea, în care ne oferim datele personale în cele mai banale contexte – când ne cumpărăm un telefon, când ne facem cont de facebook – crezi că mai rămâne valabilă noțiunea de spațiu privat?

Poți să fii cât de privat vrei. Dar nu cred că mai este o prioritate. Generațiile mai tinere, și chiar și eu: că știe google ceva despre mine – nu-mi pasă. Nu mă interesează. Singura îngrijorare pe care o am este că datele mele ar putea fi folosite de un regim totalitar. Dar așa, în general, dacă o companie le folosește pentru a obține bani – nu chiar îmi pasă. Dacă nu vrei ca o informație să devină publică, nu o pui online. Orice informație sensibilă pentru tine – ce nu vrei să se afle despre tine și despre familia ta. Nu-mi vine în minte niciun exemplu pentru că personal nu am date sensibile.

Ce rol crezi că va avea tehnologia/inteligența artificială în felul în care va arăta lumea peste 20 de ani?

Poate cea mai vizibilă schimbare se va petrece când o să apară în masă mașini care se conduc singure. Automatizare continuă, dispariția locurilor de muncă… Sincer să fiu, cred că singura soluție pe termen relativ scurt este venitul universal și pe termen lung o scădere însemnată a populației. 7 miliarde de oameni este foarte mult pentru planetă.

Ce crezi că o să facă oamenii când nu o să mai fie nevoie să muncească?

Aș putea să încep să bag o utopie, dar adevărul este că habar n-am. Dar nu cred că ceva drăguț – tare mi-e frică de războaie pe stupizenii. Mulți o să se ocupe de hobby-uri, dar cine știe ce idei nebune, fasciste o să fie propagate de prea mult timp liber și oportunitatea de a comunica oricând și de a găsi rapid oameni cu care să te asemeni.

 

 

 

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

thirteen + eleven =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te