Comunicarea. Între Război și Pace.

În afara graniţelor României, comunicarea are, de peste 100 de ani, ziare și reviste periodice care o laudă sau care o pun la zid. Advertising Age și Adweek (US), Campaign (UK), Werbung (Germania), Strategie (Franţa), dar și alte peste 150 de publicaţii de marketing și comunicare importante la nivel mondial îi admiră sau îi înfierează campaniile la nivel mondial, care își ating mai mult sau mai puţin scopul.


Distribuie articolul

Vorbim de obiective de marketing și comunicare, de creativitate, de eficienţă, dar și de standarde de comunicare. Dezvoltate pentru cauze comerciale sau de educaţie, pentru cauze de conștientizare ale unor realităţi care aduc schimbări în bine sau îngrijorări, campaniile de comunicare îmbracă nu de puţine ori cauze de responsabilitate socială și grijă pentru comunităţi sau membrii acestora.

Agenţiile de publicitate investesc milioane de euro pe an pentru a-și arăta rodul muncii de peste an în festivaluri de comunicare. De la creativitate, la eficienţă, aceste întreceri onorează munca echipelor de strategie, creaţie sau execuţie din spatele celor mai reușite campanii. Și cine nu a urcat pe scena creativităţii la festivaluri de creativitate cum sunt Cannes Lions, Epica Awards, New York Festivals sau Golden Drum, nu are decât să urce pe primele locuri ale eficienţei la festivalurile Effie Awards internaţionale, regionale sau locale, toate organizate cu criterii de performanţă bine definite sub licenţa internaţională Effie Awards.

Iubită de către cei care îi văd utilitatea, hulită de cei care o văd ca însăși imaginea manipulării în diverse scopuri comerciale ale producătorilor de bunuri și prestatorilor de servicii, publicitatea este astăzi, indiferent de poziţionarea celor care o utilizează, o fac sau o judecă, o componentă-cheie în alegerile oamenilor de zi cu zi.

Foarte puţini sunt cei care știu însă că publicitatea a salvat oameni pe timp de război și că nu puţine au fost bombardierele care au lansat bombe cu fluturași care au înflăcărat trupe sau au încurajat populaţia civilă să reziste.

Botezate generic Operaţiuni Speciale cu acţiuni pe canale radio sau bombardând zone strategice cu mesaje tipărite pe milioane de fluturaşi, nu de puţine ori aceste operaţiuni speciale în teatre de război au salvat, după unii – sute de mii, după alţii – milioane de vieţi omenești în mai toate conflictele majore ale omenirii. Publicitatea sau propaganda de război a îmbrăcat forme de la atragerea inamicului în zone ușor de înfrânt, până la operaţiuni psihologice complexe (PSY OPS) sau operaţiuni de informare a populaţiei (INFO OPS). Spaţiul carpato-danubiano-pontic are nenumărate exemple într-o bogată tradiţie de operaţiuni psihologice de război – precursoarele operaţiunilor psihologice și de propagandă militară din epoca modernă PSY OPS. Cine nu își aduce aminte de locuitorii voivodatelor și cnezatelor care atrăgeau în curse și pierdeau adesea măreţe armate cotropitoare în locuri strâmte sau bariere naturale de relief, în care întindeau astfel de curse străbunii daci de altădată.

Recunoscut drept întemeietorul imagisticii de marii strategi și comandanţi de armate, domnitorul Vlad Ţepeș aduce în faţa tuturor celor nesupuși principiilor sale de dreptate și organizare administrativă sau de apărare a ţării nu doar orizontul morţii, ci acela al morţii groaznice – singura care mai putea face ordine într-o lume tot mai depărtată de bunăcuviinţă și fapte bune.

Contestată de gânditorii moderni, aprobată de alţii care vedeau limitele psihologiei fricii sau imaginea groaznică a celor executaţi prin tragerea în ţeapă, strategia de comunicare imagistică a groazei i-a adus lui Vlad Ţepeș victorii nu doar pe câmpul de luptă, ci și în luptele interne pentru dobândirea și păstrarea puterii administrative. Un adevărat precursor al operaţiunilor psihologice militare de persuasiune sau propagandă de război din epoca modernă (Psy-Ops), Vlad Ţepeș a realizat cu psihologia fricii și o mână de oameni ceea ce nu reușeau oștiri de zeci de mii de oameni.

Răpiţi de oștenii lui Vlad Ţepeș, în operaţiuni tactice de mici trupe care hărţuiau noaptea tabăra otomană, turcii trași în ţeapă umpleau pâlcuri de pădure tăiate chiar în calea oștirii otomane, stârnind în tabăra inamică groază și mai apoi fuga întregii oștiri otomane din faţa unei armate de 10 ori mai mici, dar care a exploatat psihologic orizontul și imaginea unei morţii groaznice a celor care se încumetau să înainteze. În final, cu o armată puţin peste 10 mii de oșteni, Ţepeș reușea să pună pe fugă o măreaţă oștire otomană de peste 100.000 de oameni.

Conflictele moderne sunt însă pline de exemple de operaţiuni psihologice în care au fost folosite tehnici de comunicare. Utilizate în mai toate toate războaiele de după 1900 și cu o eficienţă dovedită atât în Primul, cât și în Al II-lea Război Mondial, operaţiunile de persuasiune și propagandă au utilizat dintotdeauna tehnici similare publicităţii de astăzi.

Dacă astăzi afișele și fluturașii ne vorbesc despre oferte și promoţii ori concerte în oraș, afișele sau fluturașii, pe timp de război, erau lansaţi din avioane militare cu mesaje destinate propriilor trupe sau celor inamice. Cu mesaje croite pe publicul-ţintă, acesta influenţa moralul combatanţilor sau pe cel al inamicului, îndemnând ca acesta să se predea, decât să piară într-un conflict sângeros, diminuând astfel pierderile de vieţi omenești inutile și grăbirea sfârșitului unui conflict armat.

Purtate pentru a apăra discursuri de strategie și influenţă geopolitică, operaţiunile psihologice militare de altădată sunt înlocuite astăzi cu operaţiuni informaţionale (info-ops) în care, nu de puţine ori, mai marii zilei se înfruntă direct pentru a stabili public graniţe mai mult sau mai puţin conștientizate de omul de rând, în spaţiul comunităţilor locale sau naţionale. De bună seamă nu sunt neglijate nici operaţiunile de comunicare informaţională din interiorul sau pentru reiterarea graniţelor Uniunii Europene sau ale Alianţei Nord-Atlantice (NATO) cu sau fără acordul factorilor oficiali care îi străjuiesc și nu de puţine ori sunt la comanda acestor activităţi.

Chiar dacă sunt mai puţin evidente, pentru că se desfășoară la distanţă de mii sau zeci de mii de kilometri, operaţiunile psihologice duc și astăzi lupte crâncene pe toate meridianele lumii unde sunt prezente conflicte care trebuie izolate și oprite pentru a nu pune în pericol viaţa mai multor oameni. În regiuni în care este prezentă pacea, comunicarea îmbracă cel mai adesea forme comerciale sau de responsabilitate socială. Deși esenţială pentru toţi, pacea lumii este mai puţin vizibilă în comunităţi aflate în vremuri de pace, când serviciile locale de comunicare publică sau comercială ori cele de responsabilizare socială sunt mai vizibile decât orice alt mesaj din afara graniţelor păcii.

Cu mize și obiective de slujire a comunităţii adesea exploatate politic, comunicarea publică în comunităţile aflate în timpuri de pace tinde să devină tot mai adesea un război fratricid de principii în care comunităţile nu se mai regăsesc la masa dialogului. Un război psihologic de idei, unele fără legătură cu priorităţile zilei, în care mase electorale sunt exploatate psihologic, deplasând adesea obiective de bine ale unei întregii comunităţi către obiective ale binelui îngust și egoist, fără a cerceta impactul la nivelul întregului.

De la folosirea resurselor și potenţialului uman al comunităţii în folosul acesteia, mai marii lideri politici propun unor categorii socio-profesionale de oameni, în schimbul votului, un bine pe termen scurt, fără a prezenta resursele unui echilibru social care antagonizează microcomunităţi din interiorul mai marilor comunităţi ale localităţii, orașului, judeţului sau ţării. Tuturor li se promite îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, fără ca acest lucru să aibă în centru un echilibru social viu, o comuniune și înţelegere între oameni care să fie centrul și izvorul binelui în preocupările pentru atingerea unei bunăstări colective, fără dezechilibre, care să ducă la crize și războaie fratricide în comunităţi. Pacea a devenit ea însăși un semn de întrebare în lumea lipsită de războaie armate. Comunităţile în vremuri de pace nu se mai află într-un război cu arme și muniţii. Lumea păcii a devenit ea însăși teatrul de război modern al operaţiunilor psihologice, politice, cu mijloacele publicităţii electorale.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te