Contaminarea Psihologică: Manipulare şi Contaminare Mentală


De Prof. univ. dr. Daniel David

Fiinţa umană este conştientă de pericolul contaminării fizice (ex. cu radiaţii, poluanţi chimici, agenţi biologici, etc.) şi, în mod natural, încearcă intenţionat să o controleze prin prevenţie (ex. evitarea situaţiilor de contaminare, luarea unor mijloace de siguranţă când nu se pot evita situaţiile de contaminare, etc.) şi/sau tehnologii de decontaminare (ex. intervenţii medicale, după contaminare). Din păcate însă fiinţa umană nu este conştientă de pericolul contaminării psihologice.

Contaminarea psihologică se referă la contaminarea minţii umane cu informaţie falsă, nerelevantă, care are impact asupra emoţiilor, cogniţiilor şi comportamentelor noastre. Acest impact poate să fie direct sau indirect. Impactul direct apare în forma manipulării psihologice, atunci când, deşi informaţia este falsă/nerelevantă, noi o considerăm adevărată/relevantă. Impactul indirect (automat/tacit/implicit/inconştient) apare în forma contaminării mentale, atunci când informaţiile care ştim că sunt false/nerelevante ne influenţează fără să conştientizăm această influenţă (vezi Wilson şi Brekke, 1994). Contaminarea psihologică, în forma manipulării psihologice şi/sau a contaminării mentale, generează probleme emoţionale, distorsiuni cognitive şi comportamente dezadaptative.

Orice informaţie pe care o codăm în mintea noastră, o codăm iniţial ca fiind adevărată

Fiinţa umană nu este conştientă de pericolul contaminării psihologice, crezând că nu este un pericol să se expună la zone cu informaţie falsă,nerelevantă, deoarece (1) poate discrimina uşor între informaţia falsă, nerelevantă şi informaţia adevărată, relevantă (controlează manipularea psihologică) şi (2) ştiind că informaţia este falsă, nerelevantă, îi poate controla efectele (controlează manipularea mentală). Din păcate aceasta credinţă este o iluzie!

Mintea umană nu este construită pentru a afla adevărul, ci pentru a facilita reproducerea speciei. Or reproducerea speciei, deşi poate să fie facilitată de accesul la informaţii adevărate, nu depinde de acestea. Dimpotrivă, în psihologie se ştie bine că ceva nu trebuie să fie adevărat ca să fie util. Spre exemplu, oamenii au crezut mii de ani în Zeii Olimpieni; această credinţă le-a organizat viaţa şi societatea, favorizând astfel reproducerea speciei. Unde sunt astăzi Zeii Olimpieni? Cel mult în mitologie, nu în realitatea acceptată astăzi. Apoi, o bună minciună te poate ajuta în anumite contexte, cel puţin pe termen scurt, să accesezi resurse. Aşadar, căutarea adevărului este un act cultural, care implică efort şi angajament pentru raţionalitate, nu vine în mod natural!

Cum se produce contaminarea?

La un moment dat a existat în filozofie a dispută între perspectiva lui Descartes şi perspectiva lui Spinoza în analiza comprehensiunii. Descartes spunea că atunci când primim o informaţie întâi o codăm în minte (o înţelegem), iar apoi, în pasul doi, stabilim dacă este adevărată sau falsă. Spinoza spunea că odată ce înţelegem o informaţie o şi considerăm adevărată; aşadar, în pasul doi doar verificăm dacă chiar este adevărată, aşa cum deja credem, sau dacă nu cumva ne-am înşelat şi este, totuşi, falsă. Această dezbatere filosofică veche a fost tranşată de studiile experimentale moderne de psihologie cognitivă, care tind să dea dreptate lui Spinoza (vezi Gilbert şi colab., 1993). Iar asta are implicaţii uriaşe! Aşadar, orice informaţie pe care o codăm în mintea noastră o codăm iniţial ca fiind adevărată.  Dacă nu ajungem să facem analiza din pasul doi, aceasta rămâne considerată de noi adevărată, chiar dacă în esenţa aceasta este falsă. Şi astfel mintea noastră este manipulată psihologic! Când se întâmplă să nu reușim să facem analiza din pasul doi?

Iată câteva situaţii în care suntem vulnerabili la manipularea psihologică:

  • Când informaţia transmisă vine subliminal – sub pragul senzorial (ex. prezentată cu intensitate auditivă/luminoasă scăzută, etc.) –, aceasta rămâne adevărată, în forma codată în mintea noastră, deoarece, nefiind conştientizată, nu putem ajunge la analiza din pasul doi. Din fericire, din informaţiile transmise subliminal pot fi codate în mintea noastră doar informaţii primitive (ex. în forma unor cuvinte/imagini sau propoziţii/combinaţii de imagini scurte). Deşi, în principiu, aceste informaţii primitive nu pot determina comportamente complexe, pot totuşi influența anumite preferinţe pe care le avem, mai ales atunci când nu avem preferinţe clar asumate în anumite domenii.
  • Odată ce am codat informaţia în mintea noastră ca adevărată în pasul unu, aceasta, odată conştientizată, urmează să fie analizată în pasul doi, pentru a vedea dacă chiar este adevărată sau este de fapt falsă. Analiza în pasul doi, care se poate face la rândul ei mai conştient sau mai automat, poate însă să fie împiedicată aici de următoarele aspecte:

2a. Există multă informaţie transmisă, astfel încât aceasta nu poate să fie analizată critic complet în pasul doi, ca urmare a resurselor limitate de atenţie şi memorie pe care le avem ca specie;

2b. Suntem obosiţi şi/sau distraşi (implicaţi în alte sarcini), astfel încât resursele atenţionale şi de memorie nu sunt focalizate pe informaţia codată în pasul unu;

2c. Suspendăm analiza din pasul doi, deoarece avem încredere în sursa informaţiei şi astfel considerăm informaţia primită ca adevărată.

Apoi, chiar dacă realizăm în pasul doi că o informaţie este falsă/nerelevantă, aşa cum spuneam, aceasta ne poate contamina mental, influenţându-ne inconştient. Din păcate, odată ce am descoperit că o informaţie este falsă/nerelevantă, noi credem iluzoriu că i-am şi blocat efectele asupra emoţiilor, cogniţiilor şi comportamentelor noastre şi nu încercăm să verificăm şi să controlăm acest lucru. Şi astfel mintea noastră este contaminată mental!

Specia umană are atât vulnerabilitate la contaminarea psihologică, cât şi posibilitatea de a o controla. Dacă vulnerabilitatea este una
naturală, controlul acesteia presupune un act voluntar de igienă mentală, bazat pe cunoştinţe psihologice avansate

Cum ne putem apăra?

Înţelegând aceste mecanisme, rezultă automat şi o serie de tehnici psihologice de control al contaminării psihologice, prin prevenţie şi/sau decontaminare psihologică.

Astfel, pentru a preveni contaminarea psihologică trebuie:

  1. Să nu ne expunem unor surse problematice de informaţie, ci să le evităm, aşa cum evităm o zonă de contaminare fizică (ex. schimbă postul TV sau de radio când îţi dai seama că nu este de încredere şi/sau transmite informaţii despre care deja ştii că sunt sau au o mare probabilitate de a fi false/nerelevante, etc.).
  2. Dacă deja ne-am expus unor surse îndoielnice de informaţie, să avem din start o atitudine critică asupra informaţiei primite. Atitudinea critică vizează nu căutarea de exemple care să confirme informaţia, în logica verificabilităţii, ci căutarea de contraexemple, în logica falsificabilităţii. De asemenea, informaţia trebuie analiză logic (structura ei logico-argumentativă) şi empiric (prin raportare la date certe); informaţiile false conţin adesea erori de logică/argumentare şi/sau nu au suport empiric prin date riguroase.
  3. Să nu analizăm informaţii importante pentru noi atunci când suntem obosiţi sau distraşi de alte sarcini. Apoi, dacă astfel de informaţii importante sunt mari ca volum, este bine să le segmentăm şi să le analizăm critic în unităţi mai mici.
  4. Să avem valori clar asumate, în general şi în domeniile relevante pentru noi (cel puţin acolo unde dorim să nu fim contaminaţi psihologic). Valorile ne influenţează preferinţele, astfel că contaminarea psihologică (ex. bombardamentul subliminal) îşi pierde forţa în faţa valorilor. Altfel spus, informaţiile false/nerelevante nu pot bate impactul valorilor clar asumate asupra emoţiilor, cogniţiilor şi comportamentelor noastre. Spre exemplu, dacă în cazul manipulării psihologice ajung să fiu indus în eroare să cred un lucru negativ despre un om, când acest lucru nu este de fapt adevărat, dacă am valoarea personală puternică că orice om trebuie tratat cu respect, această manipulare nu mă va face să-l tratez rău. Similar, în cazul contaminării mentale, dacă ajung să cred un lucru negativ despre un om, iar apoi aflu că aceste lucru este fals, informaţia negativă falsă nu mă poate contamina mental (ex. să mă comport inconştient mai critic cu cel om), dacă am valoarea personală puternică că orice om trebuie tratat cu respect.

Mintea umană nu este construită pentru a afla adevărul, ci pentru a facilita reproducerea speciei.

Dacă am realizat că deja am fost contaminaţi psihologic atunci:

  1. În cazul manipulării psihologice, odată ce am conştientizat că am fost manipulaţi, trebuie să corectăm toate efectele acesteia, după logica: (1) ne asumăm responsabilitatea şi (2) corectăm tot ce se poate corecta, fiind atenţi la efectul rezidual al contaminării mentale (conştientizarea manipulării, nu anulează automat şi efectul ei inconştient).
  2. În cazul contaminării mentale:

IIa. Nu ajunge ca informaţia falsă/nerelevantă să fie negată (ex. „Nu-i adevărat că…”), ci aceasta trebuie şi contracarată cu informaţia alternativă şi incompatibilă ei, după formula: „Nu-i adevărat că…, ci adevărul este că…”.

IIb. Să estimăm cum ne-ar influenţa informaţia falsă/nerelevantă, dacă ar fi totuşi adevărată şi să încercăm (a) să monitorizăm astfel de efecte şi/sau (b) să ne comportăm opus unor astfel de efecte. Spre exemplu, dacă am realizat că este fals faptul că cineva ne-a bârfit, să încercăm să vedem cum ne-am comporta dacă acest lucru ar fi adevărat. Apoi, (a) să monitorizăm dacă nu cumva ne comportăm astfel cu această persoană şi, dacă da, să ne corectăm comportamentul şi/sau (b) să încercăm direct şi intenţionat să ne comportăm mai frumos decât am avea iniţial tendinţa.

În concluzie, aşa cum contaminarea fizică reprezintă un pericol pentru specia umană, şi contaminarea psihologică este un pericol major, cu impact personal şi societal nefast. Specia umană are atât vulnerabilitatea la contaminarea psihologică, cât şi posibilitatea de a o controla. Dacă vulnerabilitate este una naturală, control acesteia presupune un act voluntar de igienă mentală, bazat pe cunoștințe psihologice avansate, în forma unor tehnologii, inginerii psihologice de control al contaminării psihologice.

Daniel David este profesor universitar doctor, directorul fondator al Departamentului de Psihologie Clinica și Psihoterapie din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj Napoca

 

Referinţe selective

Gilbert, D.T. şi colab. (1993). Unbelieving the unbelievable: Some problems in the rejection of false information. Journal of Personality and Social Psychology, 59, 601-613.

Wilson, T.D. şi Brekke, N. (1994). Mental contamination and mental correction. Unwanted influences on judgments and evaluations. Psychological Bulletin, 116, 117-142.

 

  1. Demostene says:

    Zilele acestea am dialogat cu o doamnă de circa 80 ani., ce vindea în stradă cărți vechi. Ea zicea că la vîrsta ei înaintată a lecturat multe volume și le cunoaște deja pe toate. Atunci am întrebat-o care ar fi deosebirea despre esența unei limbi, scrise concomitent cu două etnonime. A recunoscut, că nu știe. Era vorba despre limbile — ivrit și idiș. La plecare ea mi-a spus. ,,Vă mulțumesc pentru cuvintele bune pe care mi le-ați dat,,. Astfel ași vrea să mulțumesc autorului pentru acest BUN articol, care merită cercetat și aprofundat. Care ar fi rolul cunoașterii logicii și didacticii pedagogice în arta dialogului civilizat, cultura polemicii la emisiunile TV si RV. Rolul acesto bătălii verbale la indoctrinare și debilizare, dearece la unele TV si RV deja nu mai înțelegi despre ce se discută .Dar atmosfera certăreață și violentă de la aceste programe RV si TV de acolo se resimte deja în mijlocul poporului

  2. Evreii au vorbit inainte cu 2000 de ani Ebraica (Ivrit). Tora este scrisa in ivrit. Sunt un mic numar de rugaciuni si carti religioase scrise in aramaica care este de fapt ebraica antica. Poporul evreu s-a rugat si inca se roaga in ivrit si putin in aramit. Nu exista rugaciuni in yddish. Yddish a fost un slang al evreilor care au trait in apusul Europei care era de fapt germana imbibata de cuvinte in… Ivrit.
    Majoritatea evreilor s-au rugat in ivrit dar sa vorbeasca nu au stiut. In intentia de infintare a unui stat al evreilor, au inceput la inceputul secolului trecut o miscare a zionistilor pentru invatarea limbii ebraice cu tinta a fi limba tuturor care vor veni/emigra in Palestina si mai tarziu in Israel. Au avut dreptate deoarece in Israel s-au adunat evrei din 105 tari din lume. Numai putini din ei au stiut yddish sau ladino, inca o limba a evreilor din Spania si Turcia. Fenomenul reinvierii limbi ebraice este unic in lume.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

19 + 17 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te