Cornel Brudașcu despre #realismul ambivalent

Nu este uşor să reevaluezi rolul unui artist precum Cornel Brudascu, în condiţiile în care opera sa nu a făcut până acum obiectul unei cercetări aprofundate, care să inventarieze întregul spectru de subiecte abordate pe parcursul unei activităţi de nu mai puţin 50 de ani.


Aşa cum s-a întâmplat cu mulţi artişti din generaţia sa, o mare parte a creaţiei sale este puţin cunoscută deşi se afla în colecţii muzeale şi într-un număr impresionant de colecţii particulare. Recenta expoziţie de la Spaţiu Intact „Portretul unei generaţii” reprezintă aşadar, o primă restituire istorică a operei timpurii a maestrului Cornel Brudaşcu, reunind o selecţie de lucrări de referinţă din colecţiile muzeelor din Cluj şi Zalău dar şi câteva piese provenite din colecţia personală a artistului.

Deşi alcătuită dintr-un număr restrâns de picturi, aceasta expoziţie se concentrează pe explorarea dimensiunii experimentale a creaţiei sale, revelând câteva dintre trăsăturile esenţiale care au stat la baza demersului sau pictural. Surpriza descoperirii este cu atât mai mare cu cât, maestrul Brudascu este mai ales cunoscut pentru subiectele abordate în maniera hiper-realista şi mai puţin pentru experimentele sale de transgresare a reprezentării picturale prin expresii ce fac referinţă directă la estetică artei Pop.

Fotografia experimentală, ca fotogramele şi solarizările, deasemenea şi imaginile din revistele occidentale cunoscute în epoca l-au inspirat pe artist să articuleze un nou tip de “realism”, capabil să capteze mai bine esenţa realităţii sale. În ciuda izolării culturale din acea perioadă, şi a lipsei acute de informaţii referitoare la tendinţele artistice majore din vestul Europei, Brudascu a reuşit, într-un mod cu totul remarcabil, să extragă, din puţinele surse pe care le-a avut la dispoziţie, exact acele trăsături care defineau nouă paradigmă realistă a anilor ‘1970.
Fă̆ră̆ a adera întru totul la principiile esteticecaracteristice artei Pop sau a “Noului Realism”, (mişcare iniţiată în 1960 de Pierre Restany, ca varianta europeană a artei Pop), artistul a împărtăşit aceeaşi dorinṭa de interogare şi simplificare a reprezentării picturale mizând pe şocul visual produs de aproprierea stereotipurilor publicitare. Astfel, în portretul lui Ion Munteanu, prietenul prematur dispărut al artistului, ca dealtfel şi în alte două lucrări care nu au putut fi împrumutate pentru aceasta expoziţie, “Chitaristul”(în colecţia Muzeului de artă Galaţi) sau
„Torţa”(piesa dispărută din Colecţia Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj) aceste strategii de apropriere sunt vizibile, cu diferenţa că, în timp ce portretul lui Ion Munteanu conserva câte ceva individualitatea spiritul absent al celui dispărut prematur, celelalte două picturi transcend categoria de portret, fiind răspunsuri ironice şi neaşteptate la “directivele” ideologice. Figura legendarului Jim Morrison se reincarnează ca erou mitic, purtător al simbolului “victoriei socialismului” iar figura chitaristului, capăta valente universale ilustrând sensibilitatea specifică a generaţiei sale.

Expoziția „Portretul unei generații” va face obiectul unei prezentări speciale curatoriate de Jessica Morgan la Gwangju, Coreea și la Londra, la Tate Modern

Expoziția „Portretul unei generații” va face obiectul unei prezentări speciale curatoriate de Jessica Morgan la Gwangju, Coreea și la Londra, la Tate Modern

Două compoziţii de grup, ce includ portretele congenerilor săi: artistă Ana Lupaş – liderul de facto al generaţiei sale, sculptorul Mircea Spătaru, respectiv pictorul Nicolae Maniu subscriu aceleiaşi tendinţe de transcendere a noţiunii de portret, întrucât nu urmăresc relevarea trăsăturilor specifice ale personajelor portretizate în scopul individualizării şi al obiectivării lor, ci sunt mai degrabă expresia unui Zeitgeist specific care întăreşte sentimentul de coeziune al grupului. Cu toate acestea, toate personajele portretizate pot fi recunoscute, chiar şi acum după 40 de ani, evidenţiind marele talentul de portretist al lui Cornel Brudascu.

Alte două compoziţii incluse în această selecţie, “Tineri pe şantier” şi “Traian Vuia”, fac trecerea de la prima etapă, cea a interesului strict pentru inovarea picturală, la următoarea, în care tematica impusă ideologic este ocultată în favoarea expresiei artistice. În fața acestor picturi persistă o anumită nedumerire, căci privitorul nu ştie cum să le claseze şi, mai ales, nu poate să discearnă poziţia artistului în raport cu aceste subiecte sau cu modul în care el le finalizează. În realitate, în aceste picturi, Brudascu transcende din nou genul, reuşind să evite dimensiunea propagandistică a subiectelor impuse printr-o concentrare strict pe aspectul formal al compoziţiilor . Astfel, prin eliminarea recuzitei „eroice”, artistul îşi plasează subiectul în realitatea imediată, în „Tineri pe şantier” accentul fiind pus pe dimensiunea mundană a existenţei, şi respectiv, în portretul lui Traian Vuia, pe omagierea unei mari personalităţi.

Ca o concluzie generală, picturile din această expoziţie demonstrează abilitatea artistului de a se juca cu ambivalenta reprezentării figurative, şi capacitatea sa de a domina conceptual expresia picturală. Hiper-realismul sau din anii 1980 şi interpretările personale de dată mai recentă, care citează marii maeştrii ai picturii universale sunt aşadar dezvoltări fireşti ale aceleiaşi atitudini de dominare a reprezentării picturale.
Rezistând multiplelor “decapitări” simbolice, ideologice sau altor experienţe traumatice din viaţa sa cu detaşarea şi seninătatea unui om stăpân pe talentul său, maestrul Cornel Brudascu nu a deviat niciodată de la propriile sale convingeri despre esenţa picturii, convingeri pe care le-a împărtăşit tinerelor generaţii de pictori care s-au perindat prin atelierul său. Contrazicând toate ideile preconcepute despre creaţia sa, aceasta expoziţie ne dezvăluie o altă faţetă a personalităţii maestrului: un spirit critic activ, capabil să traducă în limbaj pictural spiritul epocii şi generaţiei sale.

Expoziţia “Portretul unei generaţii” va face obiectul unei prezentări speciale curatoriate de Jessica Morgan, atât în cadrul bienalei de artă contemporană de la Gwanju, Corea în 2014, cât şi în cadrul expoziţiei “Global Pop”, la Tate Modern Londra în 2015.
Maria Rus Bojan, Amsterdam, 15 Noiembrie.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

one × three =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te