Cum să pui binele pe roate


În fiecare toamnă, de trei ani încoace, zeci de oameni îndrăgostiți de bicicletă își pun inima la bătaie și pedalează sute de kilometri pentru educație. Alte sute le urmăresc aventura de cinci zile și donează, convinși de efortul lor sau de cauzele pe care le susțin. Ce face să funcționeze acest mecanism într-o Românie defectă?

Prima ninsoare din acest an la polul frigului în România, Miercurea-Ciuc, a coincis, pe 5 octombrie, cu startul ediției a III-a a Ciclaton, un eveniment caritabil de strângere de fonduri pentru educație. Un pluton zgribulit a pornit dis de dimineață din Piața Libertății, condus de Eduard Novak, singurul ciclist român medaliat la o olimpiadă (aur la Paralimpiada de la Londra). Stropii de ploaie au început să se transforme în fulgi de nea la începutul urcării către Lacul Roșu. Înghețați, cicliștii nici n-au apucat să-și zvânte hainele în pauza de prânz, că au fost nevoiți s-o ia din nou la drum, prin Cheile Bicazului: la finiș, în Piatra-Neamț, îi așteptau câteva grupuri de copii, beneficiari ai cauzelor pentru care pedalau. A fost cea mai grea zi din istoria Ciclaton, motiv pentru care seara, la cină, prieteniile s-au legat mai repede între cicliști – corporatiști de toate soiurile, antreprenori, ong-iști sau liberi profesioniști. Unii pedalau pentru a doua sau a treia oară la Ciclaton, alții fuseseră invitați să se alăture în premieră evenimentului, însă și unii și alții au avut grijă să-și trimită bătăile inimii către Tavi – responsabil cu up-datarea site-ului Ciclaton – și să le reamintească prietenilor, pe pagina de facebook, să doneze. Până la final s-au adunat peste 9 milioane de bătăi de inimă și 107.834 de lei, cu 16.835 peste obiectivul propus, ceea ce-i face pe organizatori să se gândească la o ediție viitoare mai mare și mai ambițioasă. Că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti.

Ediţia 2016 a Ciclaton a plecat pe 5 octombrie de la Miercurea Ciuc şi a trecut prin Piatra Neamţ, Suceava, Iaşi, Bacău, întorcându-se, pe 9 octombrie, la Miercurea Ciuc

Irina, Marcian și bicicleta

Inițial, Ciclaton trebuia să fie un tur prin țară rezervat corporatiștilor din compania de telefonie mobilă Orange. Și asta pentru că s-a născut în capul a doi orange-iști, Irina Calomir (36 de ani) și Marcian Enache-Poti (34 de ani). Irina – absolventă de psihologie și științele educației, lucrează la Orange din 2003, acum pe poziția de Organizational Development Coordinator. Pentru ea, povestea Ciclaton începe în Galațiul natal, odată cu Pegasul roșu primit de la părinți. Deși i-au trebuit 18 ani să învețe să se dea cu adevărat pe bicicletă (fără roți ajutătoare), relația dintre ele s-a precipitat rapid după o aventură în Germania și Austria, alături de câțiva prieteni: „După opt zile petrecute în șa, fără un alt mijloc de transport, am revenit acasă dornică să fac ceva mai mult legat de bicicletă. Așa l-am cunoscut pe Marcian, care la momentul respectiv era doar un coleg de la alt etaj și împreună cu care am început să construim lucruri. Prima cărămidă a fost Orange Bike Community”. Născut și crescut în București, Marcian se visa în copilărie pilot de avion sau de curse, dar a ajuns economist cu diplomă de ASE, iar singurul lucru pe care-l pilotează este bicicleta. Însă o face cu simț de răspundere: „Am stat pe tricicletă din fragedă pruncie. Însă pe bicicleta cu două roți am fost urcat. N-a fost de bună-voie. Îmi amintesc și acum acea zi însorita de mai, să fi fost. La scurt timp după ziua mea. Aveam vreo 5 sau 6 ani. Deși pentru tot restul lumii era o zi senină, la mine ploua. A durat din momentul în care ai mei m-au luat pe sus ca să merg pentru prima oară cu bicicleta fără roți ajutătoare și până când, după minute întregi de căpoșie și împotrivire obișnuită la mine, nu mi-a mai venit să mă opresc. Iar de atunci, cu excepția unei pauze în facultate, am fost mai degrabă pe două roți. Băteam Bucureștiul din Văcărești până la Băneasa singur, pe șosea, încă de pe la mijlocul anilor ’90. Iar verile mă desfătam adesea pe cărările singuratice și ulițele satelor din zona Câmpinei”. Specializat în managementul afacerilor și cu un master în marketing și comunicare, Marcian a lucrat, pe rând, la Ernst & Young (audit), McCann Erikson (media planning), Business Sweden (consultanță și project management) și Orange (marketing și project management). Din mai anul acesta a ales un drum pe cont propriu, pentru a crește câteva proiecte personale, printre care Ciclaton și dezvoltare personală prin coaching. Revenind la Ciclaton, „printre idei și discuții, ne-am dat seama că vrem să facem mai mult decât un tur de plăcere. Am vrut să dăm un sens întregii acțiuni, să arătăm că a dărui și a fi util celor din jur este ceva ce poate fi înfăptuit în orice clipă”, spune Marcian.

În 2015, Ciclaton s-a desfăşurat între 2 şi 6 septembrie pe un traseu care i-a purtat pe ciclişti prin Apuseni: Sibiu-Târgu Mureş-Cluj-Albac-Deva-Sibiu

Pentru educație

Rețeta la care s-au oprit pentru Ciclaton a fost destul de simplă: un tur de peste 650 de km împărțiți în cinci zile, care să pornească și să se sfârșească în același loc și la care să fie invitați să participe, în schimbul unei sume care să acopere cheltuielile de cazare, diferiți cicliști din cercul lor de prieteni și cunoscuți. Care, la rândul lor, să-și convingă prietenii să doneze pentru cauza pe care o susțin. Nu le-a fost deloc greu să găsească și sensul unui asemenea tur de forță, care-ți pune la încercare nu doar pregătirea fizică, ci și tăria de caracter: „Educația este baza oricărei schimbări și este necesară în orice zonă. Iar a susține educația înseamnă a ara pământul și a pregăti locul, pentru ca mai apoi ploaia și soarele să susțină creșterea florilor. Diverse, cu multe arome și culori. Și atât de frumoase!”, spune, poetic, Irina. Au ales educația deși conștientizau că oamenii sunt mai dispuși să dea bani pe cauze care se pot rezolva IMEDIAT; care sunt mai VIZIBILE. „Educația este altfel. Este precum un copil. Are ritmul său, nevoile sale, e fragilă, ba chiar delicată. Are nevoie de răbdare, de dedicare, de înțelegere și îndrumare, de hrană și de susținere. De părinți responsabili. Rezultatele se lasă așteptate pentru momentul oportun. Dar odată maturizată, ea devine cea care dăruiește înapoi tuturor celor care i-au fost alături și tuturor celorlalți”, explică Marcian. Fondatorii Ciclaton sunt de altfel convinși că „tot ceea ce este cu adevărat valoros în viață se obține cu răbdare, cu trudă. Adică în timp și cu voință”. Cauzele pe care le-au ales la prima ediție – „Și eu vreau la școală” – SOS Satele Copiilor Cisnădie; „Dă-ți pasiunea mai departe!” – programul educaţional „Ajungem Mari” al Asociaţiei Lindenfeld și proiectul Media Lab – CROS Universitatea Alternativă încurajează, toate, educația de dincolo de sistemul formal de învățământ. Turul a pornit pe data de 30 septembrie din București spre Miercurea Ciuc, iar cei 41 de cicliști care au participat la eveniment au adunat 33.490 de lei, adică 140% din obiectiv. A doua ediție s-a desfășurat între 2 și 6 septembrie în Transilvania, cu start și finiș la Sibiu. 57 de cicliști au susținut cinci cauze: „Dă-ți pasiunea mai departe!”, proiectul „De-a Arhitectura”, al Asociației De-a Arhitectura; proiectul GROW , al Școlii de Valori; programul IMPACT, al Fundației Noi Orizonturi; proiectul Zburd – Educație prin coaching, al Asociației ROI, suma totală adunată ajungând la 66.591 lei. La a treia ediție, desfășurată prin Moldova, numărul cicliștilor implicați (de anduranță, care au participat la tot turul și temerari, care au pedalat doar pe un segment) a depășit cifra 70, iar obiectivul financiar pentru cele cinci cauze susținute (identice cu ediția 2015, cu o singură excepție – GROW a fost înlocuită cu Tabăra de leaderhip ARDOR) a crescut și el la 107.834 lei.



„Ciclaton este cu și despre oameni, cu și despre dăruire, implicare voluntară, responsabilă, despre principii. Și despre schimbare. E un dar neprețuit faptul de a vedea cum oamenii devin optimiști când descoperă că în jurul lor se întâmplă lucruri cu sens, așa cum sunt proiectele educaționale pe care le susținem”

Marcian Enache-Poti (foto)


„Pay it forward”

De ce vin cicliștii la Ciclaton? „Cred că e un efect de contagiune. Dacă mai mulți oameni povestesc cu pasiune și energie despre un lucru în care cred, în timp tot mai mulți se alătură și povestesc la rândul lor. Efectul lui «a da mai departe». Adică «pay it forward», din filmul cu același nume care ne-a inspirat pe mine și pe Irina. Și ce poate fi mai plăcut și motivant decât să contribui la o cauză bună în care crezi, care poate aduce o schimbare de fond și în același timp să faci ceea ce-ți place?”, se întreabă Marcian. Dan Lăcustă (31 de ani) a aflat despre Ciclaton încă de la prima ediție, fiind coleg și prieten cu Irina și Marcian (acum lucrează la departamentul Marketing & Online al UPC). Atunci nu a putut participa, din cauza unei intervenții la genunchi, așa că i-a împrumutat bicicleta unui prieten. La ediția a doua, cu vreo trei săptămâni înainte de start, la o tură prin Munții Buzăului, a căzut pe un drum forestier și și-a rupt niște oase de la mâna dreaptă. „Anul acesta nu am făcut nimic ieșit din comun înainte de Ciclaton, ca să fiu sigur că pot participa. Cauza am ales-o foarte ușor, pentru că una din persoanele care m-a inspirat în viață este diriginta din liceu, care efectiv mi-a deschis ochii și m-a făcut să iubesc călătoriile. Pe de altă parte, mama mea e învățătoare, știu greutățile pe care le are sistemul de învățământ de stat și m-am gândit să pun osul la treabă”, spune Dan, care a pedalat pentru ZBURD. Și Petra Nicula a aflat despre Ciclaton de la prima ediție și încă de atunci și-a dorit să fie „o părticică din această energie imensă”, însă și ea a reușit să pedaleze de-abia la ediția cu numărul trei, pentru cauza celor de la Ajungem Mari – „Dă-ți pasiunea mai departe”. „Am văzut atât de multă dăruire, pasiune și suflet în acest program! Nu mai zic de copiii pe care i-am întâlnit pe traseul Ciclaton, care mi-au adus atât de multă emoție și care m-au răscolit și impresionat cu desenele lor minunate. Le păstrez, le-am pus la loc de cinste în casa și în sufletul meu”.

„Pay It Forward” („Dă mai departe”)
Filmul care i-a inspirat pe Irina Calomir și pe Marcian Enache-Poti să construiască Ciclaton în jurul ideii de a încuraja cât mai mulți oameni să contribuie la schimbare, „Pay it Forward” a fost lansat în 2000, cu Haley Joel Osment, Kevin Spacey și Helen Hunt în rolurile principale. Este povestea unui băiat de 11 ani pe nume Trevor McKinney, care primește ca temă de casă sarcina de a concepe şi pune în aplicare un plan menit să schimbe lumea în bine. Planul lui Trevor consta într-un program caritabil bazat pe o „reţea de fapte bune”, pe care-o numește „Pay it Forward”, care înseamnă că beneficiarul unei favori va fi obligat la rândul său să facă o favoare pentru trei persoane diferite, ca să se achite de datorie. „Pay it Forward este un exemplu de primă mână despre ce ar trebui să fie filmele: să te facă să râzi puțin; să plângi mult și să te afecteze în așa fel încât să te tot gândești la el în următoarele săptămâni”, a scris un fan pe site-ul de filme imdb.com.

Și nu e singura – Ovidiu Stâneci (33 de ani) are la biroul său de la Implentia o adevărată expoziție cu desenele făcute de elevii din cluburile IMPACT pe care i-a întâlnit la Iași: „Am aflat de Ciclaton de la prietenii care au participat la prima ediție. Mi s-a părut foarte interesantă ideea de tur caritabil. Îmi place să merg cu bicicleta în orice condiții, loc, timp și situație, iar dacă prin asta pot să și ajut, este perfect! Anul acesta am ales cauza IMPACT, pentru că mi-aș fi dorit ca și eu să fi făcut serviciu în folosul comunității în școală. Anul trecut am sprijinit ZBURD, din respect pentru profesorii buni pe care i-am avut”.

De ce donează prietenii cicliștilor? Iulia Savin, care lucrează în telecom din anul trei de facultate, face parte din echipa de organizare a Ciclaton încă de la prima ediție și nu este la primul său proiect de voluntariat: „Am început să mă implic în urmă cu cinci ani, în perioada în care eram însărcinată cu primul copil (acum are doi – n.r.). Am strâns cadouri de Crăciun și fonduri de cadouri pentru copiii din centre de plasament bucureștene, prin proiectul haisaajutam.ro”. În timp, Iulia a observat un lucru interesant – dacă în primul an s-au adunat mai multe cadouri decât bani, în anii următori proporția s-a inversat. „Am văzut treptat o creștere a încrederii oamenilor că banii lor ajung acolo unde se spune că vor ajunge. Așa îmi explic și succesul Ciclaton”, spune ea. La prima ediție a Ciclaton a fost mașină de suport și responsabilă cu alimentația și a decis să se implice pentru că ideea de a împleti o pasiune precum ciclismul cu o cauză nobilă i s-a părut genială. „A mai contat și faptul că am văzut cât suflet, efort și pasiune au fost puse în organizarea evenimentului de către cei doi fondatori – Irina și Marcian. Aceste lucruri te inspiră, sunt convinsă că nu e valabil doar pentru mine, de aceea îmi permit această generalizare”. La următoarele două ediții, Iulia s-a implicat și mai mult în organizare, pentru că, spune ea, e o satisfacție diferită de cea de la munca din corporație, care este mult mai… egoistă. De altfel, ea crede că Ciclaton funcționează exact din acest motiv – oamenii sunt generoși și doresc să ofere din surplusul lor. „Cei mai mulți nu știu însă cum să o facă, așa că profită de ocaziile primite – participă la Ciclaton, maratoane și alte evenimente. Ceilalți, care nu au găsit încă inspirația de a se implica direct, donează pentru că au încredere. E o chestiune de încredere. Oamenii detestă să fie mințiți și furați, nu contează că e vorba de 5 sau 500 de lei – dacă tu îi dai cu un scop și banii ăia se pierd, vei fi cel puțin lezat. Așa că Ciclatonul a crescut pentru că timpul i-a adus un capital de încredere. Și va mai crește cu siguranță”.

Oamenii pe care-i atrage Ciclaton sunt, în primul rând, pasionații de bicicletă. Altfel nu ai avea cum să înțelegi ce înseamnă să stai peste șase ore în șa și să „înghiți” mult peste 100 de km pe zi, cinci zile la rând. „Ciclatonul nu este un eveniment ușor de înțeles doar prin simplul fapt că ți-a spus cineva că ar exista. De aceea sunt plăcut surprins să văd cum, de la an la an, oameni care au participat din curiozitate, sau pur și simplu pentru că aveau chef de o tură organizată, ajung să devină susținători și să strângă în jurul lor alții”. Iar asta o spune un om care recunoaște deschis că prima dată l-a atras la Ciclaton partea ciclistă – Octavian Tavi Cazacu, arhitect la 441 Design Studio și parte esențială a echipei de organizare a Ciclaton.

Ceva de admirat

Cu toții – Irina, Marcian, Petra, Dan, Ovidiu, Iulia și Octavian au avut biciclete (majoritatea Pegas) de când erau mici și, chiar dacă viața i-a făcut să renunțe temporar la pedalat, au revenit, ca adulți, la această pasiune care, fără să-și fi dat seama, le-a modelat caracterul. Atașamentul față de acest sport e atât de mare, încât mulți dintre ciclatoniștii corporatiști lucrează part-time și ca instructori de cycling. Este și cazul lui Dan Lăcustă, care în urmă cu trei ani, pe când se recupera prin înot după un accident, a văzut „că erau unii care pedalau de nebuni într-o sală”. „Am vrut și eu, dar după vreo 15 minute în care am simțit că leșin, am renunțat. Apoi am revenit și după vreo 2-3 ani de practică intensivă am făcut un curs, mi-am luat certificarea și iată-mă aici, trăgând de corporatiști să se miște 50 de minute pe seară”, spune el, mărturisind că, în felul acesta, nu poate să găsească scuze ca să chiulească de la ore, pentru că chiar el trebuie să le predea. Dedicarea lui Dan e genul de dedicare care-i caracterizează pe majoritatea cicliștilor, chiar dacă nu toți ajung să fie instructori. Iar asta impresionează – Dan crede că majoritatea celor care l-au susținut donând pentru cauza promovată de el la Ciclaton au făcut-o pentru că „sunt uimiți de ceea ce facem noi, li se pare că distanțele sunt enorme și ne răsplătesc cumva efortul”.


„Pentru noi, Ciclatonul e un mod de evadare. Evadare de la job, de la sarcinile de zi cu zi, pur și simplu cât e ziua de lungă, facem ce ne place. Anul acesta am participat cu toți prietenii apropiați și ne-am dat seama că a fost singura tură pe care am făcut-o împreuna. A fost ca un team-building”.

Daniel Lăcustă (foto)

 


Adrian Cristea (36 de ani), manager într-o companie de telefonie din Marea Britanie, a donat de două ori, la ultima ediție a Ciclaton, în contul lui Dan. „Dan m-a convins prin mesaje, emailuri, statusuri pe Facebook. De asemenea m-a convins și cauza: educația în zone nevoiașe. Consider că doar prin educație vom putea schimba mentalități. Prima oară am donat văzând pasiunea lui Dan pentru proiect. Pe urmă, după ce au reușit să strângă suma de care aveau nevoie și a mulțumit tuturor celor care s-au implicat, mi s-a părut un lucru firesc să mai donez o dată”, spune el. Adrian s-a mutat în Anglia în aprilie 2014, după ce a aflat că soția sa este însărcinată. „Am hotărât că cel mai bine pentru copilul nostru e să își primească educația în alte părți. Ne e dor de oamenii și locurile de acasă, dar considerăm că Marea Britanie îi va oferi fiicei noastre mai multe oportunități”.

Ana Maria Daniela Rotaru (35 de ani) este colegă cu Petra la Casa Pariurilor. Și ea s-a mutat, în urmă cu doi ani, pentru a-i oferi băiatului său de 14 ani o viață mai bună, însă doar de la Tulcea la București. Cu această ocazie și-a făcut și ei un cadou, pentru că aici a descoperit bicicleta și mersul pe munte. „De Ciclaton am aflat anul trecut, însă abia anul acesta am înțeles exact ce înseamnă. Am fost foarte încântată că Petra a participat, am susținut-o cu toții, ne-a reprezentat cu mândrie, până la ultima pedală”, spune ea. Ana Maria este, de altfel, voluntar de profesie – permanent strânge hăinuțe și încălțăminte pentru copii nevoiași și familiile acestora și este convinsă că genul acesta de implicare chiar poate schimba vieți.

Revelația sensului

Fiecare din cele cinci zile de Ciclaton 2016 s-a terminat cu un eveniment de finiș care a adunat laolaltă beneficiari ai cauzelor pentru care au pedalat cicliștii, autorități, alți oameni pasionați de bicicletă, simpli spectatori, majoritatea tineri. Plutonul a primit aplauze și câte-un „Bravo băieți!” și pe șosea – adevărat, nu chiar ca în Turul Franței. Însă fiecare zi în care echipamentul Ciclaton s-a văzut pe drum a comunicat, o dată în plus, că schimbarea și evoluția presupun efort, disciplină, voință, încredere, susținere reciprocă, precum și optimism și voie bună. „Adică ceea ce trăiește fiecare ciclist care pedalează toate cele cinci zile”, precizează Marcian. Personal, el a înțeles că ceea ce și-au propus are sens și valoare în momentul în care a văzut cum prietenii și familiile li se alătură și îi susțin: „Din acest motiv echipa de proiect este formată din prieteni apropiați și dragi. Ciclaton este un proiect care culminează cu turul, însă dimensiunea muncii oamenilor din echipa de proiect, deși puțini la număr, depășește cu mult acele cinci zile intense. Faptul că ei rămân în regim de voluntariat an după an, cel puțin șapte luni pe an, reprezintă un izvor important de inspirație și energie pentru care alegem să facem Ciclatonul încă o dată și încă o dată”. „Cred că este vorba despre a da mai departe, despre sens și despre a crea relații cu oameni cu aceleași valori”, spune și Irina, care rememorând cea mai dragă amintire legată de Ciclaton, se oprește la prima donație live, care s-a întâmplat la Brașov, în timpul ediției 1, evident. „Am scris chitanța cu o emoție incredibilă și apoi l-am îmbrățișat pe cel care e venit personal să facă această donație. Auzise despre noi, ne urmărise și așteptase acolo, în piață. Orice alte cuvinte sunt de prisos”.

La fiecare ediţie, traseul Ciclaton propune cicliştilor pauze de realimentare, dar şi popasuri turistice şi culturale. Anul acesta ciclatoniştii au văzut şi vizitat Lacul Roşu, Cheile Bicazului, Casa Memorială Ion Creangă, Mănăstirea Voroneţ (în imagine), Castelul Sturdza de la Miclăuşeni

Ce înseamnă, pentru acești oameni, să faci bine?

Irina: „Înseamnă să mă cunosc pe mine, să știu când să spun da și când să spun nu. Să pot să aleg, să pot să pun limite și să pot să inspir. Înseamnă să fiu atât de onesta cu mine, încât să pot oferi mai departe exact lucrurile care pot aduce o schimbare. Înseamnă să fiu mai bună pentru mine și pentru cei din jur. Și înseamnă să pot să fiu acolo unde este nevoie de mine”.

Marcian: „A dărui dezinteresat, celor care au nevoie, din timpul pe care l-am primit și din ceea ce sunt. A face bine e o stare în sine, mai degrabă decât un act delimitat in timp. Răzbate dincolo de provocări și dezamăgiri, este perseverență și consecvență. Este o întoarcere deopotrivă către sine și către lume, pentru a înțelege echilibrul dintre ce este bine pentru sine și pentru cei de lângă noi, ce are fiecare cu adevărat nevoie și ce poate fi dăruit pentru a străbate până la final drumul spre bine”.

Dan: „Să faci bine nu e să dai un ban unui sărman. Să faci bine vine cumva din suflet, să te implici, să te trezești în miezul nopții cu o idee pe care o notezi și o aplici a doua zi dimineața, să te dai peste cap să îmbunătățești viața sau anumite aspecte din viața cuiva. Să poți să încurajezi pe cineva când tu ești la pământ, să stai să îi asculți problemele când tu ai altele de 10 mii de ori mai grave, să renunți la bucuria ta și să te hrănești din bucuriile lor, să faci un cadou și să vezi lacrimi în ochii celui care îl primește”.

Petra: „Pentru mine înseamnă în primul rând să nu faci rău, cel puțin nu intenționat. Să nu fii indiferent la ceea ce se întâmplă în jur, la nevoile celor de lângă tine și măcar din an în an să iei parte la un eveniment de tipul Ciclaton. Care este acum o amprentă în inima mea, este cel mai frumos lucru pe care l-am făcut până acum”.

Și-am încălecat pe șa să vă spun povestea așa. (Elena Nicolae, ciclatonist)


„Învârtim împreună roțile educației!”

Fiecare din cele cinci cauze educaționale promovate de Ciclaton încurajează educația nonformală, care oferă tinerilor, dincolo de cunoștințe teoretice, abilități practice și competențe absolut necesare reușitei în viață.

În ziua de finiş, ciclatoniştii au fost aşteptaţi la Miercurea Ciuc de reprezentanţii cauzelor pentru care au pedalat: Dă-ţi pasiunea mai departe, De-a arhitectura, IMPACT, Tabăra de Leadership ARDOR şi Zburd

Dă-ți pasiunea mai departe. Desemnat „Proiectul anului 2015 în educație” la Gala Națională a Voluntarilor, „Dă-ți pasiunea mai departe” a demarat în București în iulie 2014, ca parte a programului Ajungem MARI al Asociatiei Lindenfeld. Prin acest proiect copii si tinerii din centre de plasament participă la cursuri, ateliere interactive și ieșiri din centru, care îi ajută să învețe cu drag, să își dezvolte abilități și să capete încredere în ei. Fondurile obținute la prima ediție a Ciclaton au ajutat 150 de voluntari să sprijine 300 de copii în București, dar și să extindă proiectul în alte 10 județe. Momentan proiectul ajunge la 2.000 de copii din 25 de județe. Pentru următorul an, proiectul are nevoie de 48.000 de lei, iar obiectivul la Ciclaton 2016 va acoperi 30% din acest buget.

De-a arhitectura. Proiectul își propune să formeze cetățenii de mâine, pentru orașe mai bune, printr-un curs opțional despre arhitectură si mediu. În fiecare an școlar parcurg cursurile „de-a arhitectura” aproximativ 2.500 de copii, coordonați de arhitecții îndrumători, în strânsă colaborare cu învățători. Cu fondurile de la Ciclaton 2016, programul va fi extins în 17 școli din mediul rural, unde accesul este mai dificil, dar impactul poate fi mai mare.

IMPACT. Cluburile de inițiativă comunitară IMPACT, deschise de Fundația Noi Orizonturi în școlile din România, îi ajută pe tineri să învețe despre viață prin joc, poveste și serviciu în folosul comunității. Fundația Noi Orizonturi are nevoie de un buget de aproximativ 150.000 de lei pentru a finanța proiectele realizate într-un an școlar de toate cele 130 de cluburi IMPACT. Cei 25.000 de lei propuși ca obiectiv la Ciclaton acoperă bugetul pentru 50 de proiecte ale cluburilor IMPACT din mediul rural și licee tehnologice.

Tabăra de Leadership ARDOR. Debate–ul este o formă structurată de dezbatere educațională, iar tinerii care dezbat au rezultate școlare semnificativ mai bune decât colegii lor, studiază la cele mai importante universități internaționale, sunt angajați în companii de top. ARDOR (Asociația Română de Dezbateri, Oratorie și Retorică) lucrează cu peste 300 de profesori și peste 100 de studenți și absolvenți ce își asumă anual responsabilitatea de a fi instructori în cluburile de dezbateri pentru liceeni. Pentru ei, ARDOR a creat Tabăra de leadership – locul menit să-i inspire pe aceștia să continue munca voluntară cu cei peste 5.000 de elevi beneficiari cu care lucrează în fiecare an. Pentru ediția 2017, ARDOR are nevoie de un buget de 13.500 lei.

Zburd în educație. Zburd le dă avânt și încredere școlilor că pot evolua prin dialog și colaborare între profesori – elevi – părinți și membrii ai comunității. Succesul obținut în proiectul-pilot derulat în 5 licee cu elevi dezavantajați a arătat că se poate, iar acum Asociația Roi vrea să creeze un ghid de bune practici și o hartă a resurselor la nivel național. În acest scop, asociația urmărește să descopere minim 50 de școli din întreaga țară care încurajează colaborarea profesori – elevi – părinți și să le implice în crearea ghidului, care urmează să fie lansat în aprilie 2017. Costurile necesare pentru derularea campaniei, pregătirea și producerea ghidului, precum și pentru crearea hărții on-line sunt estimate la 49.000 RON. Obiectivul la Ciclaton a fost atragerea a 24.500 RON (70%) din buget.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

2 × 2 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te