1
2
3
4
Sochi 2014

Sochi 2014

Zilele dinainte de începerea Jocurilor arătau un Soci uscat, fără fir de zăpadă. Din fericire, nu acolo, în oraş, trebuia să sclipească pătura de nea, ci sus, în munţi, la Rosa Hutor, unde se ţineau probele de schi, alpin şi fond, biatlon şi sărituri cu schiurile. Iar acolo vremea a oferit un evantai spumos de simptome: de la viscol, vânt şi ceaţă până la întinderi albe aurite de un soare glorios. De la probe amânate zile întregi din pricina lipsei de vizibilitate până la zile în care s-a concurat în mânecă scurtă. Amintiri de neuitat.

Apoi, ca un semn strâmb, la festivitatea de deschidere, în timpul realizării unui tablou din becuri albe, unul dintre cercuri a refuzat să se desfacă, lăsând în loc un fulg îngheţat de-a binelea. Din cinci, s-au rotunjit doar patru. Stupoare pentru câteva secunde. Estompată însă de curiozitatea de a afla cine va aprinde flacăra. Până la urmă, Alina Kabaeva, favorita preşedintelui, doar a alergat câteva sute de metri cu ea, onoarea finală a aparţinut Irinei Rodnina şi lui Vladislav Tretiak, două dintre legendele de iarnă ale sportului rus.

Pe firul subţire între indignare şi amuzament, au apărut imagini cu perdele de duş prăbuşite după o prea viguroasă manipulare, deşi asta ţi se poate întâmpla şi la Ritz dacă eşti prea impetuos. Sau cu uşa de la baie blocată, situaţie rezolvată de un bober american prin, pur şi simplu, spargerea ei. Nimeni nu e perfect. Şi nimic. La final, preşedintele CIO, germanul Thomas Bach, a preţuit Jocurile de la Soci, evidenţiind un anume aspect: „A fost o ediţie grozavă pentru sportivi”, a spus el. „Niciodată nu am mai trecut printr-o asemenea situaţie, în care absolut nici un sportiv să nu aibă de făcut vreo plângere. A fost incredibil”. Pentru că, într-adevăr, aşa a fost. Odată începute Jocurile, perdelele fragile şi uşile îndărătnice au fost uitate. „Sportivilor le-au plăcut mult condiţiile. Cazarea din Satul Olimpic, faptul că arenele de competiţie sau de antrenament au fost la distanţe foarte mici”, a adăugat Bach.

Ceva greu de crezut, a evocat preşedintele CIO într-o conferinţă de presă ţinută în ultima zi a Olimpiadei, cu nişte ani în urmă. Înainte de a deveni şef al forului internaţional, Bach, fost campion olimpic cu echipa la floretă în 1976, s-a aflat în comisia de evaluare a precedentelor candidaturi ale oraşului Soci. Două la număr. Ambele eşuate. „Am venit aici şi mi-am spus: Imposibil! Tot ceea ce am văzut era o staţiune balneară veche, de tip stalinist, în care, dacă intrai într-o cameră şi te uitai în sus, te puteai aştepta să-ţi cadă tavanul în cap. Era teribil. Iar ceea ce au făcut acum… a fost uimitor”. Uimitor şi la un preţ ridicat. Cel mai mare din istorie, 51 de miliarde de dolari. Este, orice s-ar spune, eticheta care va rămâne mereu agăţată de sigla JO de la Soci, până când va veni o altă ediţie, şi mai scumpă, şi o va detrona. Cum observa USA Today, „unul dintre acele lucruri mărunte care vor bântui pentru totdeauna o ediţie a JO. Precum cozile din staţiile de autobuz pentru sportivi de la Lake Placid 1980 sau autocarele rătăcite pe străzile Atlantei în 1996”.

Alte controverse au fost expediate fără zgomot. Chiar Vladimir Putin a stins posibilele comentarii legate de atitudinea anti-gay a ruşilor, consfinţită prin lege, când a felicitat-o şi îmbrăţişat-o pe Ireen Wust, multimedaliata patinatoare de viteză olandeză, unul dintre cei 7 sportivi de orientare homosexuală recunoscută participanţi la Jocuri.

Din punctul de vedere sportiv, momentele inegalabile s-au succedat zi după zi. Fie că au fost luminoase, fie că au intrat în categoria decepţii. E greu de uitat bucuria Juliei Mancuso pentru bronzul din proba de coborâre de la schi alpin, americanca împrăştiind pe pârtie o doză de exuberanţă care a întrecut-o net pe cea a câştigătoarei, germanca Maria Hoepfl-Riesch. E greu de uitat că, la 40 de ani, biatlonistul norvegian Ole Einar Bjorndalen a adăugat alte două medalii de aur unui palmares deja superbogat, devenind, cu 13 prezenţe pe podium, cel mai titrat sportiv din istoria JO de iarnă. E greu de uitat cât de autoritar a câştigat francezul Martin Fourcade alte două probe de la biatlon. Sau tripla bielorusei Daria Domraceva. Ori cea a schioarei de fond norvegiene Marit Boergen. E greu de uitat că un polonez, altul decât acum retrasul Adam Malysz, a cucerit două titluri olimpice la sărituri cu schiurile. E greu de uitat felul în care Canada s-a impus din nou în turneele de hochei pe gheaţă, feminin şi masculin, la fel cum o făcuse şi cu 4 ani înainte, la Vancouver. E greu de uitat gheaţa portocalie de atâtea victorii ale patinatorilor de viteză olandezi. Ori medaliile cucerite pentru Rusia de un american şi un sud-coreean naturalizaţi, Vic Wild la snowboard şi Victor An la short track.

Cel mai emoţionant moment însă a fost triumful ştafetei feminine a Ucrainei în proba de biatlon 4×6 kilometri. În timp ce toate buletinele de ştiri abundau de veşti sumbre venite de la Kiev, cele patru sportive, gemenele Vita şi Vali Semerenko, Iulia Djima şi Olena Pidruşina, au transmis un mişcător semnal de unitate prin efortul din acea zi. Dacă n-ar fi fost într-o probă de ştafetă, poate că mesajul s-ar fi diluat. Aşa, a devenit de zeci de ori mai puternic.

Şi, la final, o mostră de umor care spală orice urmă neclară de pe faţa Jocurilor de la Soci. La festivitatea de închidere, a existat momentul autoironic în care, la un alt tablou care urma să reprezinte cele 5 cercuri olimpice, un grup de dansatori înveşmântaţi în costume sclipitoare a alcătuit 4 cercuri, lăsându-l, preţ de câteva secunde, pe al cincilea închis. Exact ca la deschidere. Până la urmă, poza a apărut în forma dorită şi toată lumea a salutat ideea cu un zâmbet. Aşa cum trebuie să şi privim înapoi spre Soci: zâmbind. Orice şi oricât ar costa, Jocurile Olimpice nu sunt în fiecare zi. Nici măcar în fiecare an.

17 e locul cel mai bun ocupat de reprezentanţii României, în proba de bob-2 masculin
6 sportivi au fost depistaţi pozitiv în urma unor teste făcute la Soci, 5 cu stimulante şi unul cu EPO.
2.631 de controale doping s-au efectuat la Soci, dintre care 1.420 au fost precompetiţie
DISTRIBUIE ARTICOLUL

AUTOR