Dezinformare si fake news: cum se repetă istoria

Campania electorală din noiembrie-decembrie 2016 a fost un punct de inflexiune pentru știrile false care se publică în media autohtonă. Inventarul temelor dominante duce la concluzii surprinzătoare.


De Iulian Comănescu

În presa offline sau online și pe rețelele sociale din România s-a publicat aproape orice tip de neadevăr, de la Găina cu pui vii a lui Ion Cristoiu la aberațiile anti-vaccin ale Oliviei Steer. Știrile false in extenso sunt de mai multe feluri, de la intoxicare-propagandă la așa-numitul fonfleu, adică bluful creat cu intenția de a genera audiență, trecând prin erorile pure și simple, exagerări care denaturează cu totul faptele inițiale, farse și scam-uri. Dar, din toată paleta de neadevăruri, dezbaterea publică se concentrează în ultimul timp asupra intoxicării-propagandei.

Din acest punct de vedere, tabăra care generează cele mai multe enunțuri de acest tip este cea din jurul Partidului Social Democrat. Iar asta nu e o judecată personal-eseistică, ci una întemeiată pe sancțiunile substanțiale aplicate de Consiliul Național al Audiovizualului posturilor apropiate Antena 3 și RTV, luările de poziție ale organizațiilor civice și retragerea unui mare număr de clienți de publicitate de pe cele două televiziuni, în perioada protestelor.

Reiese că e mai simplu să începem cu inventarul neadevărurilor și exagerărilor mediei neafiliate PSD.

Tabăra care generează cele mai multe intoxicări sancţionate de CNA este cea din jurul PSD

Exagerările anti-PSD

Violatorii și criminalii ar fi putut ieși din pușcărie datorită ordonanței referitoare la grațiere. E vorba nu de Ordonanța 13, care se referea la abuzul în serviciu, ci de cea anunțată inițial de Guvernul Grindeanu, care nu a mai fost dată. Interpretarea s-a propagat mai ales pe rețelele sociale, deși un ziar ca România liberă a publicat un text pe această temă. Din explicațiile oferite ulterior de Florin Iordache, celebrul dar puțin longevivul ministru al justiției din prima formulă Grindeanu, reiese că ar fi existat un proiect care nu excludea infracțiunile grave de pe lista grațierii, deci confuzia poate fi una neintenționată, mai ales în lipsa de transparență de care a dat dovadă executivul în întregul episod. Totuși, indignarea stârnită de această interpretare a fost considerabilă și a alimentat primele zile ale protestelor.

Ordonanța 13 trebuie nu abrogată, ci anulată, fiindcă după abrogare PSD-ul o poate reînvia. Afirmația se bazează pe diferite considerații juridice încâlcite și nu am dat de sursa ei primară. Cu siguranță însă, ea a prins viteză în primele zile ale lui februarie, când Piața Victoriei s-a umplut de pancarte care cereau asta și a fost promovată de influenceri ca Moise Guran. Ulterior, opinia care a prevalat a fost cea că Guvernul poate doar abroga, și nu anula acte normative, fiindcă anularea nu există, ca procedură, în vreo reglementare care guvernează activitatea legislativă de acest tip. Tema s-a întins și la televiziuni ca Digi 24, dar pare mai degrabă generată de un exces de anxietate decât de intențiile de intoxicare ale cuiva.

PSD va reînvia Ordonanța 13 în Parlament. În momentul în care scriem aceste rânduri, celebra ordonanță e moartă și îngropată de trei ori: prin Ordonanța 14, cu care Guvernul a anulat-o, prin promulgarea Ordonanței 14 de către Parlament/președinte și prin abrogarea separată a celei cu numărul 13, în legislativ. Pare ciudat că o parte a opiniei publice a fost vreme de mai multe săptămâni îngrijorată de așa ceva, dar PSD-ul a transmis semnale contradictorii, prin diferitele sale voci. Dacă un Liviu Dragnea s-a exprimat aproape de fiecare dată în favoarea îngropării Ordonanței 13, un Șerban Nicolae a lansat diferite semnale de sens contrar, în favoarea Ordonanței sau a unui proiect legislativ bazat pe aceasta. Chestiunea nu e definitiv încheiată nici acum, dar impresia pe care a creat-o PSD-ul e aceea că vrea să își păstreze opțiunile, în funcție de reacția opiniei publice.

Intoxicările pro-PSD, anti-proteste și anti-Iohannis

Intoxicarea/dezinformarea e, în sine, aproape imposibil de dovedit cu mijloace jurnalistice sau analitice, fiindcă presupune o intenție ascunsă. Ea e probată, de regulă, doar după zeci de ani, atunci când se scrie istoria, sau după luni ori ani, cu mijloace ale organelor de cercetare, ca înregistrările ambientale sau telefonice. În lipsa unor dovezi certe, citabile, criteriile care atestă dezinformarea sunt mai degrabă imanente și intră în ecuația falsitate + repetitivitate + retorică tranșantă/violentă + spațiu extins/poziție privilegiată în economia programului audiovizual sau a publicației. De la apariția online-ului, (pseudo-)informația circulă memetic de la un site la altul. Și, în plus, din new media în classic media, trecând prin mai multe instanțe de comunicare, astfel încât și traseele citate sau nu, și brandurile media care preiau un anumit meme dubios au semnificația lor. Lista de mai jos e construită pe astfel de criterii.

George Soros urmărește să distrugă România.

“Informația” începe să apară prin august-septembrie 2016 pe site-uri ca Justitiarul.ro, Vremuritulburi.com sau Alternativenews.ro. Interesant e că tema e preluată prin octombrie 2016 de Victor Ponta și pe 24 ianuarie de Liviu Dragnea. Site-uri de felul celor menționate au fost asociate în diferite contexte cu propaganda pro-rusă și ortodoxia, dar interesant e faptul că tema e un fel de supă reîncălzită, gătită mai ales de “România Mare” a defunctului Vadim în anii ‘90. Vom reveni la asta. La fel de interesant e cum enunțul, cu “Rusia” sau “Ungaria” în loc de “România”, apare și la Moscova, și la Budapesta. Falsitatea acestei teme e evidentă. Dincolo de rolul pe care l-a avut George Soros în democratizarea Europei de Est, comparabil doar cu al unui Ronald Reagan sau Mihail Gorbaciov, „rețelele” invocate sunt în realitate simple liste cu numeroși beneficiari, în general sporadici, ai fondurilor Soros de-a lungul celor peste 25 de ani scurși de la căderea comunismului. Pe care se regăsesc, de altfel, și persoane apropiate de PSD sau care sunt/au fost în PSD. În plus, oricine a avut legături cu mediul ONG știe foarte bine că după intrarea în UE (2007), implicarea financiară a lui George Soros în România a scăzut substanțial, lucru care poate fi dovedit printr-un inventar al surselor de finanțare ale organizațiilor neguvernamentale, pe care acestea le fac publice pe propriile site-uri. Finanțările Soros au fost prezentate, punctual, de diferite site-uri mai mult sau mai puțin obscure ca dovezi ale „rețelei”, fără contextul care să dea evoluția în timp a finanțărilor și ponderea acestora în totalul sumelor accesate.

Repertoriul intoxicării e, totuși, curios de sărac, pe lângă faptul că dezgroapă teme îngropate în urmă cu decenii, ca aceea a influenței nefaste a lui George Soros asupra României. Acest lucru nu e însă surprinzător: peisajul fake news românesc de la începutul lui 2017 se conformează unui citat atribuit lui Orwell, dar și lui Goebbels sau Lenin: „Dacă repeți o minciună de suficiente ori, ea va deveni adevăr”.

Dacian Cioloș – fiul nelegitim al lui Soros.

E un corolar al afirmației de mai sus, a cărui origine a fost localizată precis de Lucian Mîndruță, în colaborare cu Sorin Istrate, ca fiind un site care astăzi nu mai poate fi accesat, Exclusiv24.ro. „Informația”, care în sine sună fantasmagoric, a fost publicată pe acest site pe 6 decembrie 2016, spre finalul campaniei electorale, când propaganda își folosește ultimele rezerve, în intenție decisive, de muniție. Cu excepția fantomaticului Exclusiv24.ro, nu există niciun fel de altă sursă citabilă referitoare la informație. Dincolo de faptul că Dacian Cioloș a dezmințit ironic întreaga poveste, singura asociere a acestuia cu George Soros e apartenența la o organizație neguvernamentală nu tocmai proeminentă, care a fost finanțată la un moment dat de acesta. La fel ca sute sau mii de altele.

Soros a pus la cale tragedia de la „Colectiv”, pentru a destabiliza România.

Ultima bombă este detonată pe România TV chiar pe 9 decembrie 2016, în ultima zi de campanie, într-un „interviu” cu un așa-numit membru al grupării de hackeri Anonymous. Masca lui Guy Fawkes de pe fața acestuia și vocea modificată permit de fapt, ca oricine să poată afirma orice din spatele acestei deghizări. Singura explicație pe care România TV a putut-o oferi la CNA, prin vocea Roxanei Niculescu, a fost că interviul a fost preluat de pe un site care nu mai poate fi accesat – în condițiile în care Anonymous are întotdeauna grijă să răspândească pe Internet ceea ce pune în circulație, astfel încât să nu mai poată fi șters.

Iohannis a pus la cale incendiul din clubul Bamboo, dar pentru că nu au existat destule victime, acesta nu a produs efectul scontat.

În consecință, Iohannis a scos lumea în stradă pentru o lovitură de stat. Întreaga poveste e pusă în circulație de România TV și Antena 3 în seara de 22 ianuarie, a primului marș de protest anti-ordonanțe. Ne-am ocupat de asta într-un text anterior, rămâne de spus că vocile care s-au auzit cel mai tare pe post au fost ale lui Ion Cristoiu și Mircea Badea. Și-a făcut apariția și George Soros, care a plătit protestatarii cu câte 50 de lei și câinii aduși de protestatari, cu câte 30 de lei. Incendiul din Bamboo avusese loc cu o seară înainte și se soldase “numai” cu nouă răniți, iar Iohannis și-a făcut apariția la protestul din 22 ianuarie după începerea acestuia, fără niciun fel de dovadă că l-ar fi instrumentat.

Ordonanța privind amnistierea a fost solicitată imperios de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)/Ordonanța privind abuzul în serviciu e obligatorie dată fiind o decizie anterioară a Curții Constituționale. Aceste explicații apar la începutul lui februarie, în discursul membrilor PSD, de altfel preluat și analizat de toată presa. În realitate, CEDO a constatat doar condițiile proaste din penitenciarele românești, lăsând la latitudinea autorităților naționale soluțiile punctuale de rezolvare a problemei, așa cum face orice organism supranațional. În privința Curții Constituționale, explicațiile juridice sunt mult prea încâlcite pentru a fi redate aici, dar ajunge să spunem că aceeași Curte Constituțională ar fi putut declara neconstituțională abrogarea Ordonanței 13, dacă aceasta contravenea propriilor decizii și motivări, lucru pe care nu l-a făcut până în prezent.

Finanţările Soros au fost prezentate, punctual, de diferite site-uri mai mult sau mai puţin obscure ca dovezi ale „reţelei”

De ce intoxicările dominante sunt atât de puține

Am luat în considerare, mai sus, doar cele mai notorii exemple de fake news din peisajul politic românesc, fără a mai pomeni de lucruri ca, de pildă, implicarea în proteste UM 2015 („Doi și-un sfert”, actuala DIPI sau Departamentul de Informații și Protecție Internă al Ministerului Afacerilor Interne), de care Antena 3 s-a ocupat o seară întreagă, sau ridicola făcătură de la sfârșitul lunii martie, cu Gabriela Firea surprinsă” de Mihai Gâdea la lucru, la Primărie, cu un microfon-lavalieră montat la rever în prealabil. Motivul e că însăși notorietatea e un criteriu bun pentru analiza unui enunț fals, față de alte genuri de colportaj, care pot fi neinteresate, întâmplătoare sau fără caracter strategic. Din tot acest peisaj se desprinde ideea că repertoriul intoxicării e, totuși, curios de sărac, pe lângă faptul că dezgroapă teme îngropate în urmă cu decenii, ca aceea a influenței nefaste a lui George Soros asupra României. Acest lucru nu e însă surprinzător: peisajul fake news românesc de la începutul lui 2017 se conformează unui citat atribuit lui Orwell, dar și lui Goebbels sau Lenin: “Dacă repeți o minciună de suficiente ori, ea va deveni adevăr.” După apariția Web 2.0, dictonul se traduce în trasee ale „informației” – Richard Dawkins le-a numit „memetică” – care adesea pornesc de pe site-uri obscur-dubioase, pentru a fi preluate de media instituțională sau de politicieni, ca apoi să ricoșeze pe rețelele sociale pentru a se întoarce în presa „mare” și așa mai departe.

Sărăcia de ansamblu a temelor de propagandă sugerează însă și o altă constatare interesantă. Tot ethosul intoxicatorilor poate fi, la limită, cuprins într-o singură teorie a conspirației, chiar în cazul unor contradicții referitoare la așa-zisul autor al incendiului Colectiv (Soros – Iohannis). Poți specula foarte bine că Iohannis are o înțelegere secretă, sau e la comanda, „maleficului” Soros. Acrobațiile Gâdea – Firea – lavalieră sunt, de pildă, independente, dar necontradictorii. A presupune că această teorie unică a conspirației a existat în prealabil într-o singură minte malefică e însă tot o teorie a conspirației. Care, așa cum spuneam într-un alt loc, se adeverește doar post hoc, în măsura în care ea însăși, teoria conspirației, creează conspirații.

Totuși, la felul cum se prezintă, intoxicările alimentează și prefigurează un curent de opinie încă nedominant, izolaționist-xenofob, care se bazează nu pe adevăr sau justificări legitime – politico-istorice ca naționalismul european de la jumătatea secolului al XIX-lea, care a creat printre altele România. Ci pe falsuri cvasi-evidente gen „Iohannis a pus la cale Bamboo” sau interpretări aberante gen „Soros stăpânește România printr-o rețea malefică”.

Faptul că toată această saga are rădăcini în gnoza de tip „România Mare” a anilor ‘90 se leagă și de un anumit gen de vizibilitate/acceptare socială/eficiență a unui nume sau clișeu. Pentru publicul România TV și pentru fanii lui Ponta, Putin sau Orban, George Soros este inamicul public fiindcă undeva, în trecut, enunțul a mai existat, numele sună vag cunoscut și, pe deasupra, mai și rimează aproximativ cu „fiul nelegitim” Cioloș. La fel, jurnaliștii de tabloid operează cu etichete-clișeu gen „Senzațional!” sau „Șoc!” fiindcă publicul înțelege astfel de clișee, în răspărul considerentelor retoricii clasice, care îți spune să aduci ceva nou de fiecare dată.

Dacă e cazul să formulăm o concluzie – provizorie, ca orice concluzie jurnalistică – cu privire la toate cele de mai sus, colecția din anii ‘90 a revistei „România Mare” ar merita răsfoită din nou, la fel ca Goebbels, Lenin, Jdanov sau Orwell. Practica și teoria acestora reînvie, iar istoria se repetă. Nu numai pentru cei care n-o cunosc. Ci și pentru cei care vor s-o întoarcă din drum, iar uneori o fac.

 

Iulian Comănescu este expert media; a fost, pe rând, redactor, redactor-șef, producător executiv la ProTV, redactor-șef adjunct la Unica, senior editor la TVmania, redactor-șef la Realitatea TV, editor mass media la Evenimentul zilei

 

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

19 + 2 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te