Diavolul se ascunde în nuanţe

Este sau nu sistemul medical românesc în declin? E o întrebare a cărei majoră capcană este generalizarea. Orice sistem medical, inclusiv cel din România, este un univers complex, cu zeci de dimensiuni diferite, de grosimi şi consistenţe diverse, care funcţionează la viteze variate cu rezultate de la slabe până la uimitor de bune în condiţiile resurselor existente.


Ca să nu rămânem cramponaţi în câteva afirmaţii pur teoretice, iată câteva exemple concrete. Mortalitatea infantilă: ştiţi, acel subiect supraexpus mediatic despre care, foarte des, ni se explică cum România este pe ultimul loc din Uniunea Europeană. E adevărat, dar este doar o jumătate din poveste. Realitatea este că sunt puţine domenii în medicina românească în care evoluţia pozitivă să fie mai clară şi mai spectaculoasă. Şi la începutul anilor ‘90, şi astăzi, România a rămas ţara din comunitatea europeană unde mor cei mai mulţi copii care nu au împlinit încă un an. Dar dacă în 1990 mortalitatea infantilă în România era aproape dublă faţă de ţara de pe locul doi (Bulgaria), astăzi diferenţa între cele două este nesemnificativă. România a reuşit să reducă de peste trei ori în ultimele decenii acest fenomen întunecat. Mai e de lucru, dar îmbunătăţirea a fost constantă, spectaculoasă şi categorică.

Cu totul alta este situaţia în cazul tuberculozei, o altă arie patologică pentru care România este recunoscută a fi oaia neagră a Europei. Primii şapte ani după Revoluţia din 1989 au reprezentat un declin accelerat în eficienţa managementului acestei boli (unul deosebit de complex). Rezultatele nefericite s-au văzut, astfel că, abia în 2007, mortalitatea din cauza tuberculozei a scăzut în România sub nivelul din 1989. Aşadar, în această arie avem de-a face cu o perioadă de declin accelerat, urmată de ani de recuperare progresivă. Naraţiuni similare – declin accelerat, urmat de recuperări mai mult sau mai puţin lente – sunt de întâlnit şi în alte zone extrem de delicate pentru români, cum este de pildă cancerul de col uterin (cervical), o formă de cancer care poate fi prevenită dar de care în România se moare, încă, pe capete.

La cealaltă extremă, avem şi cazuri unde declinul este lipsit de nuanţe: clar, tăios şi periculos. Acoperirea vaccinală este exemplul cel mai limpede: procentul de copii vaccinaţi cu ROR (protecţie împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei) este mult sub nivelul din 1990, România fiind, de altfel, ţara cu cel mai brusc declin al acoperirii vaccinale din lume! Din nou, rezultatele nefericite se văd în numărul inacceptabil de decese cauzate de o boală care poate fi prevenită şi de care, în condiţiile unei vaccinări satisfăcătoare, nu ar trebui să mai moară nimeni. Nuanţe, nu generalizări. Este concluzia celor trei exemple de mai sus şi un antidot împotriva unor potenţiale manipulări introduse în analize ale evoluţiei (sau involuţiei) sistemului medical românesc în ultimele două decenii.

Este incontestabil că România este principala ţară-rezervor de migraţie medicală din UE. România este statul UE cu cel mai mic număr de medici, asistente medicale şi farmacişti la o sută de mii de locuitori; din cele şase regiuni europene care au cei mai puţini medici, două sunt din România.

Medicii şi numărul lor

Să luăm un alt exemplu, supra-expus mediatic dar din care, de obicei, se spune din nou doar jumătate din poveste: migraţia medicilor.

Este incontestabil că România este principala ţară-rezervor de migraţie medicală din UE. Statul român investeşte bani în educarea fiecărui viitor medic, bani pe care-i pierde însă atunci când medicul decide să profeseze în altă ţară, excedat fiind de condiţiile proaste de muncă sau de sistemul extrem de ierarhizat sau de veniturile insuficiente. România este statul UE cu cel mai mic număr de medici, asistente medicale şi farmacişti la o sută de mii de locuitori; din cele şase regiuni europene care au cei mai puţini medici, două sunt din România.

Există însă şi o altă faţă a acestei poveşti, mai rar spusă: România este statul UE cu cei mai mulţi absolvenţi de medicină raportat la o sută de mii de locuitori. Avem mai multe facultăţi de medicină decât Olanda sau Polonia (ţări comparabile ca populaţie cu noi): la Galaţi, la Sibiu, la Braşov, la Constanţa etc. Medicii români sunt aglomeraţi în special în centrele universitare mari, astfel că doar în Bucureşti, de exemplu, profesează aproape o cincime din medicii din toată ţara. În acelaşi timp, lipsa medicilor şi a farmaciilor la ţară este enormă.

Problema gravă aşadar nu este numărul scăzut de medici din România. Problema este felul în care medicii sunt distribuiţi geografic pe teritoriul ţării. Scriam mai sus că din cele şase regiuni europene care au cei mai puţin medici, două sunt în România. Dar alte două regiuni cu cei mai puţini medici din toată Europa, sunt în Olanda, ţara europeană cu cel mai performant sistem medical. Criteriul cantitativ este aşadar înşelător: el este un indicator util, dar insuficient pentru a trage concluzii certe şi a obţine rezultatele dorite. E nevoie nu doar de forţa numerelor, dar şi de cea a unor strategii inteligente pentru a depăşi impasul. Există la Ministerul Sănătăţii o strategie multianuală a resurselor umane în Sănătate. Este coerentă şi oferă soluţii deştepte, dar trebuie şi aplicată.

E nevoie nu doar de forţa numerelor, dar şi de cea a unor strategii inteligente pentru a depăşi impasul. Există la Ministerul Sănătăţii o strategie multianuală a resurselor umane în Sănătate. Este coerentă şi oferă soluţii deştepte, dar trebuie şi aplicată.

Pacienţii români, dezavantajaţi

O altă zonă cu probleme este accesul pacienţilor români la cele mai bune şi cele mai cost-eficiente tratamente existente în prezent. Să ne oprim doar la medicamentele cele mai noi, aşa-numitele inovative, acele terapii care sunt fructul uluitoarelor evoluţii tehnologice din medicină. Un pacient român este clar dezavantajat faţă de unul francez sau englez, deşi cu toţii sunt cetăţeni europeni: doar 11% din medicamentele oncologice inovative aprobate în UE din 2010 până astăzi sunt rambursate în România. Pentru cancerul de piele, o boală care fără tratament omoară repede oameni tineri, au apărut în ultimii ani câteva medicamente care, pentru prima oară, prelungesc considerabil durata şi calitatea vieţii bolnavilor de melanom. Primul dintre aceste medicamente a fost aprobat pentru rambursare în România în acest an: cu doi ani mai târziu decât în Anglia. Celelalte două încă nu sunt aprobate în România, deşi sunt deja disponibile pacienţilor din alte ţări UE. Sunt scumpe, foarte puţini pacienţi români îşi permit să le plătească direct din buzunar şi, prin urmare, rapiditatea deciziei de rambursare luată de autorităţile române salvează (sau nu) vieţi. Cât se poate de concret.

Desigur, nu orice medicament nou aprobat în Europa trebuie rambursat: poate prelungi viaţa pacienţilor, dar nu şi calitatea vieţii lor. Sau poate pentru România acea boală nu reprezintă o problemă majoră. Tocmai de aceea există o metodologie ştiinţifică de evaluare a utilităţii, cost-eficienţei şi oportunităţii rambursării acestor medicamente inovative (acronimul este HTA – health technology assessment). Nu este un simplu exerciţiu intelectual, ci o metodă de care depind vieţi cât se poate de concrete. Departamentul din România care se ocupă de această evaluare are 4 angajaţi. În Ungaria departamentul similar are 15, iar în Polonia 60 (şi să nu ne comparăm cu Anglia sau Germania).

Diavolul se ascunde în nuanţe.

Este, cred, răspunsul cel mai onest şi precis la întrebarea de la începutul acestui text. Desigur că există oameni care manipulează aceste nuanţe pentru a-şi promova agenda în ciuda adevărului. Dar astfel de personaje există de când lumea. Important este ca atunci când îl descoperim pe diavol în nuanţe, în detalii, să învăţăm ceva din întâlnirea cu el. Doar asta ne poate ajuta să-l învingem următoarea dată. Mă tem că asta nu se întâmplă (încă) în medicina românească.

* sursa datelor din acest text: Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Eurostat, Global Burden of Disease 2017, Banca Mondială, Institutul Naţional de Statistică.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

5 × 4 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te