Dinamica presei postdecembriste: între valoare şi eroare


Modelul economic tradiţional are la bază teoria conform căreia competiţia este benefică. Datorită acesteia, creativitatea sporeşte, iar produsele devin mai bune, mai diverse şi mai ieftine. În felul acesta, firmele puternice îşi consolidează poziţia pe piaţă, iar cele neperformante dispar.

Cercetarea privind competiţia în mass media s-a axat până de curând, aproape în exclusivitate, pe situaţia din pieţele din Europa de Vest şi din Statele Unite. Aici, criza economică de la sfârşitul deceniului trecut a accentuat un proces deja existent, o parţială remonopolizare a pieţelor de presă tradiţionale, în contextul apariţiei surselor de informaţii şi divertisment alternative, produse şi distribuite prin de noile tehnologii de comunicare. Încă înaintea crizei, de pildă, în Statele Unite, doar 50 de oraşe mari respectau (încă) tradiţia de a avea două cotidiene (Wright, 2005).

Situaţia în Europa Centrală și de Est este însă diferită. După căderea comunismului, numărul instituţiilor de presă a crescut dramatic, mai întâi datorită creării a numeroase partide care voiau, fiecare, să aibă propriile organe de comunicare, iar apoi ca urmare a ideii că entităţi centrale şi locale (guvern, manageri din administraţia locală, lideri politici, oameni de afaceri) îsi vor putea susţine agenda şi interesele prin intermediul mass media. În 2013, în România existau 842 de instituţii de presă, dintre care 136 de periodice tiparite, 640 de posturi de radio şi 66 de televiziuni. Teoretic, toate acestea concurau pentru un venit total de 295 de milioane de euro proveniţi din publicitate (IREX, 2014). Situatia Romaniei nu e de fel singulară: Serbia, de exemplu (ca să luăm un vecin), o ţară cu o populaţie de şapte milioane de locuitori şi cu un volum de publicitate simţitor mai redus decât al României (160 de milioane de euro), avea anul trecut nu mai puţin de 966 de publicaţii, posturi de radio şi televiziune.

Mass media din Europa Centrală şi de Est (şi România nu face excepţie) a parcurs un drum sinuos, dar previzibil.

Cum menţionam, studiile anterioare privind raportul dintre numărul de instituţii mass media şi veniturile publicitare au examinat pieţele cu competiţie moderată sau redusă (Lacy & Blanchard, 2003; Lacy & Riffe, 1994) şi au concluzionat că aceasta are un rol benefic asupra calităţii produselor jurnalistice. Lucrurile stau însă altfel în presa din ţările foste comuniste, în contextul unui fenomen pe care cercetătorii l-au numit hipercompetiţie (Hollifield, Becker şi Vlad, 2004). Hipercompetiţia a fost definită aici ca un fenomen economic în care oferta depăşeşte în mod substanţial cererea pieţei, făcând ca producătorii să nu-şi poată acoperi preţurile de producţie şi distribuire prin vânzare şi venituri din publicitate.

Pentru a analiza raportul dintre situaţia financiară a mass mediei în această regiune şi performanţă jurnalistică, am utilizat veniturile anuale provenite din publicitate furnizate de IREX – şi, în cazul României, de Iniţiative Media Fact Book (2014) – produsul intern brut al ţărilor respective, numărul instituţiilor de presă şi indicatorul de profesionalism al jurnalismului creat de Indexul de sustenabilitate a presei (IREX).
Internaţional Research & Exchanges Board (IREX) este o organizaţie non-profit cu sediul în Washington DC, care administrează programe în învăţământul superior şi în cercetare, mass media, internet şi societatea civilă în şi în afara Statelor Unite. În 2001, în colaborare cu USAID, IREX a creat un Index de sustenabilitate a presei menit să evalueze stadiul de dezvoltare al pieţelor mass media în ţările în tranziţie. Acest raport anual s-a concentrat în prima fază pe 20 de ţări din Europa şi Eurasia, ajungând în 2013 la peste 70 de ţări.

Citiți articolul integral în ediția print

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

eighteen − 6 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te