Dosar IRES | România 2017, manual de utilizare (II)

Cifrele declinului în sondajele de opinie IRES din anul 2017


Partea I: Marile îngrijorări ale românilor | Partea III: Tendințe globale

NEÎNCREDERE. Încrederea în societatea românească este extrem de scăzută. Numai 21% dintre români cred că se poate avea încredere în ceilalți. Acest lucru semnifică un nivel scăzut de predictibilitate a comportamentului celorlalți în raport cu așteptările și, implicit, un nivel ridicat de incertitudine socială. La un astfel de nivel al încrederii sociale, cooperarea dinte indivizi și coagularea energiilor individuale pentru un proiect comun sunt aproape imposibil de pus în practică.

POLITICIENII RESPINŞI. Politicienii au cea mai scăzută cotă de încredere (11%). Studiile de percepție IRES demonstrează că demagogia, corupția și incompetența reprezintă nucleul de imagine al politicienilor. Cu o încredere atât de scăzută, politicianul român devine incapabil să genereze siguranță, predictibilitate, fiind unul dintre principalii factori de incertitudine din societate. Nivelul de încredere crește pe măsură vorbim de actori din societate implicați în actul de justiție (procurori 34%, judecători 36%) sau de administrația locală (primari 37%). În cazul primarilor, studiile IRES probează faptul că spiritul gospodar, capacitatea de finaliza proiecte și apropierea față de oameni sunt principali indicatori de valorizare a percepției.

DEMOCRAŢIA ŞI INSTITUŢIILE EI, SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII. Parlamentul României și partidele politice reprezintă instituțiile cheie care fac diferența între democrație și dictatură. Cu toate acestea, ele au cea mai scăzută cotă de încredere (Parlamentul -18%, partidele politice -12%). Demonizarea mediatică, lipsa unei culturi a dezbaterii publice, frica față de diferență, obsesia consensului și intoleranța față de diversitate au dus probabil la această situație în care românii au o încredere mai ridicată în instituțiile de forță (armată, servicii) decât în Parlament – ca expresie a diversității din societate. La fel de adevărat este că așteptările românilor au fost ridicate, dar politicienii sunt cei care au promis mult mai mult decât ceea ce au putut face în timpul mandatelor. În plus, acuzațiile de corupție și utilizarea frecventă a imunității parlamentare pentru a se sustrage din fața justiției au contribuit din plin la un astfel de nivel de încredere.

CORUPŢIA ÎN CENTRUL SPAIMELOR. Corupția rămâne principala problemă a societății, iar principalii vinovați sunt politicienii. În mod paradoxal, după ani de luptă împotriva corupției, 46% dintre români consideră că ea a crescut, în timp ce numai 18% cred că a scăzut. În ciuda luptei anticorupție, fenomenul de expansiune perceptivă a corupției se justifică prin prezența mult mai intensă a temei în spațiul public și, implicit, în proximitatea de percepție a individului. Principalii vinovați de neeradicarea corupției sunt: toți politicienii (30%), unele partide parlamentare (17%), președintele țării (17%) și justiția (13%). Ceea ce lipsește din această enumerare este corupătorul, fără a cărui complicitate, actul de corupție ar fi imposibil. Pentru 67% dintre români, pedepsele contra corupției sunt prea blânde, sugerând mai degrabă o accentuare a perspectivei punitive, în locul unei abordări preventive, care să schimbe prin educație atitudinea și comportamentul față de corupție.

FĂRĂ JUSTIŢIE SOCIALĂ. Societatea românească este văzută ca fiind mai degrabă injustă (67%), decât justă (26%). Deși egalitatea în fața legii este garantată de Constituție, pentru 64% dintre români nu există această impresie. România este văzută ca o țară profund coruptă (81%), plină de privilegii pentru anumite categorii de salariați sau pensionari (76%), cu oameni care s-au îmbogățit necinstit (69%) și cu un stat incapabil să asigure reguli de competiție corecte (65%). Inechitatea socială amputează orice șansă de de reușită socială bazată pe merit și, implicit, de reducere a inegalității sociale.

MERITOCRAŢIA – DOAR O VORBĂ. România nu pare să fie percepută ca o societate meritocratică. Efortul sistematic și recunoașterea meritelor pentru reușita în viață este acceptată de numai 28% dintre români. Pentru ceilalți, succesul în viață depinde de noroc și întâmplare (42%) și mediul în care te naști (28%). Când 70% dintre români plasează locul de control al succesului social în afara meritului individual, șansele de construire a unei societăți bazate pe performanță și efort individual susținut sunt extrem de scăzute. Lipsa de încredere în sistemul actual de promovare socială vine și din faptul că succesul facil (întemeiat pe lipsă de integritate, nepotism sau un nivel scăzut de educație) a fost intens mediatizat

INEGALITĂŢILE ÎN CREŞTERE. În România inegalitățile sociale se adâncesc. În ultimii 10 ani, inegalitățile dintre oameni au crescut pentru 49% dintre români, în timp ce numai 30% consideră că au scăzut. Mai mult, deși în ultimii 5 ani a existat o guvernare preponderent de stânga, 53% dintre români consideră că inegalitățile au crescut, în timp ce numai 20% apreciază că ele au scăzut. Această percepție indică faptul că sistemul actual de asistență și protecție socială nu rezolvă structural problema inegalității sociale și a reintegrării în societate a grupurilor vulnerabile, ba dimpotrivă. Există o cultură a dependenței față de stat, întreținută chiar prin sistemul de asistență și protecție socială.

ÎN CĂUTAREA TĂTUCULUI. Românii vor un stat paternalist și asistențial. 80% dintre români consideră că statul actual intervine prea puțin în viața economică și socială, ceea ce indică un nivel ridicat al așteptărilor față de stat în reducerea incertitudinilor specifice capitalismului. Inadecvarea comportamentelor individuale la incertitudine și neasumarea destinului individual indică o nostalgie încă prezentă după siguranța relativă oferită de statul comunist. Lipsa de strategii individuale în fața incertitudinii și existența unei culturi a dependenței în detrimentul unei culturi autonome se confirmă și de faptul că 80% dintre români consideră că protecția oferită de stat celor aflați în nevoie este insuficientă.

LIBERTATE DE HÂRTIE. România post comunistă a adus românilor multe drepturi și libertăți, dar multe nu sunt respectate. Cele mai apreciate sunt libertatea de exprimare (62%) și dreptul de proprietate (60%). Cu toate acestea, sunt multe drepturi și libertăți care în mod fundamental sunt încălcate sau nu sunt respectate. Astfel, 72% dintre români consideră că nu sunt egali în fața legii, 52% consideră că se asigură respectarea vieții private sau 59% cred că nu se respectă siguranța bunurilor și a persoanelor.

VIITORUL CA SPERIETOARE. Românii sunt îngrijorați, dar nu au în mod structural o preocupare pentru viitor. 67% dintre români nu sunt îngrijorați de viitorul propriu, în timp ce 35% sunt. Incertitudinea globală se reflectă în îngrijorarea a mai mult de jumătate dintre români când este vorba de viitorul omenirii (58%), viitorul României (57%) și viitorul propriilor copii (50%). Faptul că mai mult de jumătate dintre români sunt preocupați de viitorul copiilor este confirmat și de un alt studiu IRES în care 53% dintre români consideră că România nu poate asigura viitorul copiilor noștri, ceea ce din nou probează un nivel scăzut de încredere în societatea românească, lipsa de predictibilitate și șansele reduse de reușită socială.

Mai jos puteți vizualiza o reprezentară grafică a acestor date. Navigați folosind butoanele de la extremitățile laterale ale imaginilor.


Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

3 × three =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te