„Electric Castle”, fenomenul cultural al unei noi generaţii


Distribuie articolul

Primul festival care a mutat muzica electronică şi sunetele live ale unui concert pe scenele unui castel a reuşit să îşi câştige credibilitatea în aşa măsură încât, după primele două ediţii a devenit nu doar un festival de referinţă în Europa, ci un reper al organizării de evenimente în România.

Se vorbeşte astăzi despre fenomenul cultural şi social Electric Castle cum nu s-a mai vorbit despre niciun festival în România în ultimul deceniu, la toate acestea contribuind nu doar situl cu valoare istorică unde se desfăşoară festivalul, Castelul Banffy din localitatea clujeană Bonţida, ci şi eliberarea de preconcepţia că doar un anumit tip de muzică e ceea ce se poate numi „muzică de calitate”. „Capacitatea EC de a modifica aşteptările publicului român prin educarea in situ este un succes la nivel social. Din altă perspectivă, succesul conceptului care aduce la un loc două lumi cu trasee divergente, şi anume locul valoros istoric şi cultural lăsat în afara atenţiei maselor şi societatea urbană tânără, care are puterea unei opinii de masă, justifică rolul cheie al festivalului în percepţia istoriei şi a contribuţiei sale în promovarea valorilor naţionale. EC contribuie la educaţia tinerilor prin expunerea la o nouă formulă de intervenţie în contextul unui monument istoric naţional. Se produce în acel moment o educare vizuală a acestei generaţii si provoacă o schimbare de atitudine raportată la valorile naţionale”, declară Vlad Sulea, director executiv al Festivalului Electric Castle.

Alungarea preconcepţiilor

Ediţia a treia a Electric Castle, desfăşurată în perioada 25-28 iunie la Castelul Bannfy, îi va aduce în faţa publicului pe legendarii The Prodigy şi Fatboy Slim, restul linup-ului rămânând la fel de eclectic. „Electric” din „Electric Castle” nu şi-a dorit niciodată să definească tipul de muzică pe care organizatorii l-au oferit, pentru că, încă de la prima ediţie, artiştii prezenţi au fost din zone muzicale foarte diverse, nu doar din muzica electronică. Anul acesta, spre exemplu, genurile muzicale se apropie şi de rock, prin headlineri The Subways, sau de muzică clasică, prin Zoli Toth Project care va face să răsune printre zidurile castelului arii de Bach. În schimb, prezenţa The Prodigy va fi cu atât mai valoroasă cu cât trupa a anunţat, recent, că îşi previzionează o retragere de pe scena muzicală, o „pensionare” după 25 de ani de activitate, deci Electric Castle poate deveni una din ultimele ocazii de a-i vedea live.

Cred că orice părinte ar trebui să-şi trimită copilul adolescent măcar o dată în viaţă la un festival. E o experienţă care trebuie trăită încă de tânăr, fiindcă te poate forma pe tine ca viitor consumator de cultură. Acolo, stând în cort, rupt de rutina ta zilnică, fiind parte dintr-un grup care trăieşte în acelaşi ritm şi cu acelaşi entuziasm, te redescoperi şi îţi testezi multe emoţii

Mihai Păun, director general al Electric Castle

„Prodigy şi Fatboy Slim sunt legende, sunt artişti care au creat genuri şi, indiferent dacă vor mai ieşi sau nu pe piaţă cu materiale noi, ei au deja un public care le va fi mereu fidel şi îi va urma. Nu i-am ales pentru că ne-am dorit sa atragem un nou tip de public, i-am ales pentru valoarea lor ca artişti, doriţi de orice festivaluri din lume”, spun organizatorii. Dacă ai crescut ascultând The Cure sau Deep Purple nu înseamnă că Electric Castle nu este un loc în care nu ai ce descoperi muzical, consideră oamenii din spatele conceptului festivalului. „Anul trecut, am văzut în public oameni de 40 de ani, chiar şi mai mult, fascinaţi de Akua Naru, o artistă foarte tânără, dar cu mesaje sociale foarte puternice. Dacă ar exista curiozitatea de a studia biografia unor DJ prezenţi în festival, s-ar vedea că mulţi dintre ei au o educaţie muzicală convingătoare, oameni care au ieşit, la un moment dat, din sfera muzicii clasice sau a jazz-ului şi au găsit în zona electro un alt loc de exprimare. Dacă reuşim măcar aceste preconcepţii să le alungăm din mintea publicului românesc, considerăm că am schimbat cu adevărat ceva”, este de părere directorul general el evenimentului, Mihai Păun.

A cataloga un eveniment aflat în acest an doar la a treia ediţie ca fiind o revoluţie este poate prematur, însă nimeni nu-i poate nega acestui festival schimbările pe care le-a adus şi pe care încearcă să le aducă în mentalitatea maselor. Cert este că Electric Castle nu este o continuitate a festivalurilor existente până în 2013 în România, pentru că în construcţia sa nu a fost luat ca reper nimic din peisajul evenimentelor locale. Din contră, s-a pornit având ca dorinţă evitarea a tot ce organizatorii văzuseră la festivaluri în România, bune sau rele. S-au uitat la ce îşi doreşte generaţia foarte activă, dar şi foarte pretenţioasă, a celor născuţi după 1990, şi au suprapus peste aceste dorinţe propria lor viziune despre ce înseamnă un eveniment de calitate, din toate punctele de vedere. „Singura «revoluţie» pe care ne-o asumăm este cea a bunului-simţ, a respectului faţă de toţi cei care construiesc EC (public, artişti, parteneri). Suntem mereu atenţi să livrăm ceea ce ne-am asumat”, precizează Mihai.

Coerenţă, respect, creativitate
Electric Castle a ati s o popularitate nescontată de nim nimeni, în numai trei ani

Electric Castle a atins o popularitate nescontată de nim nimeni, în numai trei ani

În prezent, organizarea şi evoluţia festivalului se bazează în primul rând pe respectarea a cel puţin cinci principii care trebuie să se regăsească în tot ceea ce înseamnă proiectul EC: curaj, coerenţă, respect, creativitate şi calitate. Fără acestea, Electric Castle nu ar fi ceea ce este astăzi, respectiv evenimentul care a adunat 80.000 de oameni la a doua ediţie şi cel care devine „bigger, stronger, better” în fiecare an. „Mizăm pe comunitatea pe care am construit-o în jurul festivalului şi care se lărgeşte cu fiecare ediţie, o comunitate căreia încercăm de fiecare dată să-i oferim şansa unor descoperiri culturale. Publicul e cel care a transformat EC în cel mai mare festival din ţară, într-un eveniment la care trebuie să fii prezent măcar o dată în viaţă, chiar dacă locuieşti la sute de kilometri depărtare de Cluj. Cât timp vom fi punctul de reper de la care ei îşi fac planurile de vacanţă, de distracţie, de experienţe noi, suntem motivaţi să mergem mai departe. Ei sunt cei care transmit mai departe, către prietenii lor, tot ceea ce înseamnă energia şi atmosfera specifice Electric Castle. La rândul nostru, în fiecare an suntem atenţi la selecţia artiştilor, în aşa fel încât pentru fiecare participant festivalul să fie şi un prilej de descoperire a unor nume noi şi, în unele cazuri, a unor genuri muzicale diferite”, declară Teodor Negrea, director artistic al EC.

Standardizare înainte de toate, de asta e nevoie atunci când vorbeşti de organizarea unui festival de mărimea EC. Şansa de a exista pe termen lung o vom putea fructifica doar dacă vom rămâne fideli unor principii şi structuri stabile, pe care să ne putem apoi exprima creativitatea. Deocamdată, avem principiile, structura e încă în construcţie, probabil că doar peste încă 2-3 ani vom ajunge cu adevărat la un format definitiv, suntem încă în perioada de expansiune, cu fiecare ediţie ceva a crescut – numărul de artişti, de scene, suprafaţa pe care ne desfăşurăm

Vlad Sulea, director executiv Electric Castle

Puterea oricărei „instituţii” culturale stă în capacitatea de a-şi atrage publicul, iar Electric Castle a învăţat că unei comunităţi pe care vrei să o păstrezi de la an la an, pe care să o diversifici şi să o creşti ca număr de membri, trebuie să îi asiguri mijloacele de „existenţă”. De aceea, 365 de zile din an, organizatorii sunt alături de cei care construiesc comunitate EC şi o fac pe toate canalele pe care ei le accesează zilnic. La fel de important este ca fanii să simtă că EC îi însoţeşte nu doar virtual, ci fizic prin diverse evenimente periodice organizate în ţară pentru a păstra viu spiritul EC pe toată perioada anului.

Muzica a creat pe parcursul istoriei noi curente, culturi sau subculturi, însă dezideratul organizatorilor Electric Castle a fost în primul rând acela de a arăta că „şi la noi se poate”. Ceea ce a urmat, respectiv modul în care festivalul a început să schimbe ideologii, comportamente şi să genereze interes, a venit oarecum natural. „Vrem ca publicul să scape de complexul că un eveniment făcut în România nu are cum să se ridice la nivelul unuia din Vest. Clujenii ştiu cel mai bine, dacă acelaşi artist concertează la Bucureşti şi la Budapesta într-un an, îi veţi auzi spunând «eu mă duc în Ungaria, la noi sigur nu va fi sonorizarea la fel de bună…».Am avut şi noi acest complex, recunoaştem, doar că, după ce am fost la foarte multe festivaluri din Europa, ne-am spus «de ce n-am putea să facem şi noi la fel de bine?!».Şi am arătat că se poate. Ne-au confirmat-o chiar şi străinii din public sau artişti care au fost prezenţi la Bonţida”, a precizat Mihai Păun.

Nevoia de reinventare

Titulatura de „festival” este astăzi foarte facil adoptată de multe evenimente muzicale, care sunt de fapt doar o înşiruire de concerte. Dacă în Evul Mediu, festivalurile erau organizate sub formă de competiţii, astăzi competiţia o dă fiecare cu sine . „Fenomenul pe care l-am creat va exista câtă vreme nu ne vom pierde capacitatea de a ne reinventa, fără a ne uita principiile de bază. Tentaţia de a păstra reţeta care a confirmat este foarte mare, o vedem la toţi cei care încearcă acum să preia formula Electric Castle. În plus, cu fiecare ediţie simţim şi o presiune din partea publicului, aşteptările sunt tot mai mari, dar nu vom dori niciodată să alegem reţete comerciale care vând. Electric Castle trebuie să rămână un loc de descoperire de noi artişti, un loc în care nişele muzicale au loc de exprimare chiar şi pentru acei 500 de «nebuni» care mai ascultă reggae. Ne-am asumat faptul că o parte din activităţile şi secţiunile din festival nu ne vor aduce niciodată nici glorie, nici bani (de exemplu, găzduirea unor artişti aflaţi la început de drum, abordarea unor genuri de muzică mai puţin populare etc.), însă trebuie să rămânem o platformă de exprimare muzicală, şi nu numai”, consideră Vlad Sulea.

Ca organizare, un festival e 80% rigurozitate, 20% creativitate. Toţi cei cu care intri în contact au nevoie de nişte repere clare, de la echipa implicată până la artiştii invitaţi. Celebrul «hai că e bine şi aşa╗ a îngropat multe evenimente care promiteau

Vlad Sulea, director executiv Electric Castle

Fenomenul festivalurilor a luat amploare în urmă cu doar câţiva ani, iar tinerii din România abia încep să-şi descopere acest apetit. În plus, organizatorii de evenimente au şi ei de descoperit zone încă neexplorate. Câte din aceste festivaluri vor rezista pe termen lung? Organizatorii Electric Castle sunt de părere că doar cele care vor reuşi să se impună prin unicitate şi vor fi suficient de inteligente să îşi construiască o independenţă financiară, ceea ce este foarte greu. „Reţetele deja validate funcţionează doar dacă ai un finanţator puternic în spate, iar în ultimii ani sunt cel puţin două festivaluri mari care au dispărut pentru că sponsorul principal s-a retras. Acest lucru putea fi compensat dacă festivalul ar fi avut acea unicitate care să îi permită să se susţină doar din vânzarea de bilete; publicul nu te abandonează dacă ai în continuare ceva special să-i oferi, indiferent de partenerii care apar pe afiş”, spune Mihai Păun.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te