Elitismul adhocratic al elitelor mediilor sociale digitale

Dacă Wikipedia ar fi o ţară, şi mulţii săi contribuitori locuitorii acesteia, cât de uniform ar fi distribuită avuţia sa? Cercetările mele şi ale colegilor mei de la Purdue University sugerează că Wikipedia ar lăsa în urmă întreaga populaţie a globului la capitolul inegalitate. Cei mai prolifici 1% dintre contribuitori generează cam 70-80% din conţinut. În comparaţie, cei mai avuţi americani câştigă numai 15-20% din venitul Statelor Unite. Situaţia e şi mai dramatică la celălalt capăt al spectrului. Cei mai săraci 20% din americani câştigă 6% din venit, în timp ce cei mai „săraci cetăţeni” ai Wikipediei câştigă sub 1% din „venit” (cuvinte)


Text de Sorin Adam Matei

Ce ne spun aceste cifre, însă? Cine sunt acei super contribuitori, ce domină vârful piramidei de producţie digitală? Sunt ei o prezenţă constantă în lumea comunicării cibernetice? Este aceasta o lume dominată de câţiva inşi? Este lumea digitală dominată de o cabală? Povestea este mult mai complexă şi am prezentat-o în volumul „Diferenţiere structurală în mediile de comunicare online sociale: adhocraţie, entropie şi efectul de 1%” realizat cu colegul şi fostul meu student Brian Britt. Volumul va apărea în curând la editura Springer Nature.

Înainte de a răspunde la aceste întrebări, câteva detalii tehnice. Contribuitorii Wikipediei sunt cititorii săi. Uneori nu au nici măcar nevoie de un cont ca să facă o contribuţie nouă sau ca să modifice parte din conţinut. Deci, este justificat să ne imaginăm Wikipedia ca o ţară „populată” de utilizatorii săi. În al doilea rând, elita este, de fapt, un construct statistic. Aceasta se reînnoieşte periodic. De la lună la lună, doar 30-40% dintre contribuitori rămân în elită. Avem de-a face deci cu o „adhocraţie.” Pe româneşte, conducerea ad-hoc a celor ce se nimeresc să fie prin preajmă când e nevoie de ei.

Pe româneşte, Wikipediei i-am putea spune „dă ca să îţi dau”, dar fără stigma egoismului implicat în zicala românească

Ce am mai aflat, însă, din studiul sociologic al Wikipedia?

Am putut verifica trei ipoteze. În primul rând am putut verifica ipoteza evoluţionismului grupurilor ce se formează pe mediile sociale. În al doilea, am putut testa ipoteza dacă elita, deşi schimbătoare, nu cumva se şi autoregenerează, incluzând intre membrii contribuitori de rând ce au lucrat cu membrii elitei în trecut. Și, în al treilea rând, am putut verifica dacă inegalitatea duce la adhocraţie, sau vice-versa.

Două dintre cele trei ipoteze s-au dovedit justificate. Wikipedia, ca orice al grup social ce se formează în mod voluntar, s-a agregat în timp, crescând în dimensiuni prin alternarea perioadelor în care a devenit mai egală, cu cele în care a dominat inegalitatea. Mai ales către sfârşit, Wikipedia a fost destul de ne-egală, stabilizându-se la un anume nivel de concentrare de efort ideală. Acest fapt contrazice părerea celor care cred că Wikipedia creşte uniform, tinzând către egalitarianism.

Cea de-a doua ipoteză, a unei elite schimbătoare în membrii, dar nu în esenţă, a fost testată prin observarea probabilităţii unui individ de rând de a deveni membru al elitei. Creşte această probabilitate dacă membrul lucrează cu un membru al elitei înainte de a deveni el însuşi un membru de vârf? Răspunsul este, nu. Singurul lucru care contează este cantitatea de muncă pe care o depui. Relaţiile cu membrii de elită nu contează.

În fine, am comparat valorile săptămânale ale inegalităţii şi nivelului de remanenţă a elitei, încercând să aflăm care dintre cele două o precedă pe cealaltă. Ipoteza noastră, confirmată de această dată, era că numai după o creştere a inegalităţii de lucru apare remanenţa elitei. Deci, nu avem de-a face cu o elită autonumită, ce creează inegalitate prin monopolizarea puterii editoriale. Dimpotrivă, avem un proces organic, prin care după ce o elită a contribuţiilor intense se ridică prin forţe proprii, o parte, şi numai o parte, a membrilor săi decid să rămână în elită pentru o vreme. Acest process de creştere organică şi înnoire ciclică asigură vitalitatea Wikipediei.

De ce să fii la vârf?

Desigur, rămân multe întrebări nerăspunse, mai ales cea despre motivaţiile contribuitorilor de vârf. Ce îi determină pe aceşţia să muncească atât de greu, chiar şi pentru perioade relativ scurte de vreme? Eu cred că avem de-a face cu o adevărată mişcare socială, nu cu mult deosebită de alte mişcări politice sau religioase, în care răsplata este o anumită formă de „salvare socială”. Membrii acestor mişcări contribuie la ele pentru găsi o justificare morală a vieţii lor. În cazul Wikipediei, aceasta justificare ia forma participării la  creerea unei culturi a libertăţii şi a deschiderii. După cum se ştie, conţinul Wikipedia este licenţiat conform formulei Creative Commons. Aceasta lasă pe oricine să folosească conţinutul cu orice scop, inclusiv cel al comercializării, cu condiţia ca beneficiarii să nu poate impune restricţii pe conţinut, ei înşişi. Este vorba de filosofia „share and share alike”. Ca să fim şugubeţi, pe româneşte i-am putea spune „dă ca să îţi dau”, dar fără stigma egoismului implicat în zicala românească.

Eu cred că avem de-a face cu o adevărată mişcare socială, nu cu mult deosebită de alte mişcări politice sau religioase, în care răsplata este o anumită formă de „salvare socială.” Membrii acestor mişcări contribuie la ele pentru găsi o justificare morală a vieţii lor.

Wikipedia nu este un caz izolat

Ea este reprezentativă pentru un întreg grup de proiecte digitale colaborative, unde oamenii se adună pentru a crea lucruri noi. Inegalitatea poate fi găsită peste tot, inclusiv pe reţelele sociale, unde o minoritate de membri este responsabilă pentru majoritatea conţinutului. Acolo, ca şi în Wikipedia, spiritul creator şi căutarea unei vocaţii personale (chiar dacă uneori trivială, cum ar fi pozele selfie) motivează creatorii.

Cu mediile sociale intrăm într-un regim de producţie şi organizare socială care este totodată şi competitiv şi deschis, şi inegal şi distribuit. Cum spuneam, este un regim adhocratic, al elitor ce se formează şi reformează din mers.

PS: Vă întrebaţi dacă nu cumva aţi auzit acest termen acum 30-40 de ani, când circula una dintre puţinele cărţi de futurologie traduse în româneşte, Şocul Viitorului, de Alvin Toeffler. Desigur, termenul este acelaşi cu cel folosit de autorul american, care măcar în acest fel a prezis viitorul.

Sorin Adam Matei este Associate Professor la Purdue University. Cu un doctorat la University of Southern California şi Masterat la Fletcher School for Law and Diplomacy, Tufts Univeristy, Matei a fost redactor BBC. Este autor a numeroase studii sociologice publicate in Journal of Communication, Communication Research, Communication Monographs, American Behavioral Scientist. A scris volumul „Boierii Minţii” (2004) şi a coordonat volumul „Idolii Forului” (2010). Este autor al platformelor Visible Past şi Visible Effort şi al sistemului de publicare de cărţi mixte, digi-celulozice Ubimark, ce a produs o nouă versiune a volumului „Ocolul pământului în 80 de zile” de Jules Verne.

 

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

one × one =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te