Enigma anului 2014: ies tătucii naţiunii din istorie?


România a intrat în 2014 fără a ști cine vor fi competitorii pentru cea mai importantă funcție din stat, cea de șef al statului. După conflictele din 2013, USL are un candidat la președinție nesigur, Crin Antonescu, contestat de multe voci din PSD, unde se consideră că are potențial prea slab pentru a învinge tot un candidat de dreapta. Dacă pierde o parte din voturile pesediștilor care și-ar dori un președinte al lor, după zece ani de pauză, Crin Antonescu nu mai are șanse în turul al doilea. Pesediștii speră la o candidatură a lui Victor Ponta, cel pe care sondajele îl creditatează, în acest moment, cu cele mai mari șanse, dar acesta refuză, respectând înțelegerea cu Crin Antonescu din momentul în care s-a creat USL. Dreapta politică, cea care elimină PNL din această zonă, este în plină competiție, încă nu a reușit negocierea unui candidat unic. Avem aici un candidat al PDL, important din societatea civila, Cătălin Predoiu, dar și un fost premier de 46 de zile, fost șef de serviciu secret, Mihai Răzvan Ungureanu, reprezentant al unui partid mai mic, Forța Civică, dar beneficiind de speranța de a fi promovat de președintele Traian Băsescu. Pe de altă parte, zvonistica jurnalistică, scenariile care apar mereu ”pe surse” și, în societatea noastră, de multe ori se îndeplinesc, apare si George Cristian Maior, actualul director al SRI, chiar dacă acesta nu confirmă aceast scenariu.

Niște ”europarlamentare” ciudate

Ce așteaptă clasa politică, de ce nu avem decizii clare, mai ales că, înafara lui Crin Antonescu, toate celelalte posibile candidaturi au ca subiecți oameni care nu au mai candidat, oameni tineri, care ar avea nevoie de notorietate, încredere și timp de comunicare pentru a convinge că aduc un nou model, un nou status-rol prezidențial sau că vor sa dea continuitate? Toți așteaptă trecerea alegerilor europarlamentare investite acum cu o miză mult mai mare decât cea a alegerii viitorilor noștri reprezentanți în Parlamentul European.

Cele mai multe decizii privind candidaturile se vor lua după aceste alegeri, deoarece de la ele se așteaptă foarte multe clarificări pentru echilibrele politice interne. Partidele din USL vor candida separat, cu excepția micului partid voiculescian și a UNPR, aceastea mergând alături de PSD, dorind astfel să-și măsoare potențialul electoral adevărat, după ce alianța a funcționat pe baza unei parități ”mincinoase”, deoarece în toate sondajele de opinie potențialul PSD este dublu față de PNL. Și în partea dreaptă a eșichierului politic există mize foarte importante. PDL și Vasile Blaga, bine situați în sondaje chiar după despărțirea de Traian Băsescu, vor să demostreze că există viață și după Traian Băsescu și că partidul poate reuși fără providețialul lider care l-a dus de două ori la guvernare pe baza procentelor obținute la alegeri prezidențiale. Partidele de drepta mai mici, Partidul Mișcarea Populară, Noua Republică sau Forța Civică, se luptă să treacă de 5% și să fie nucleul în jurul căruia se va fixa un viitor partid prezidențial, în sensul de a deveni partidul unde Traian Băsescu va continua activitatea politica după expirarea celui de al doilea mandat. Chiar și UDMR are de luptat cu influența celorlalte partide maghiare și, mai ales, cu influența FIDESZ în Ardeal, după anunțul acestuia de a-l susține pe Laszlo Tokes.

Viitoarea miză

Chiar dacă nu știm încă cine sunt candidații, cunoaștem miza viitoare. Este pentru prima dată când credem că, în România, se poate juca ieșirea din epoca tătucilor și trecerea spre lideri instituționali. Acest lucru se poate realiza prin modificarea Constituției României, proces în care sunt multe voci care spun că se vor tăia multe din prerogativele actuale, pentru a se proiecta un viitor președinte mai puțin jucător, mai mult arbitru. În plus cea mai mare parte dintre candidații potențiali (tot cu excepția lui Crin Antonescu) sunt oamnei tineri, majoritatea nu au fost membri de partid, vin dintr-o altă cultură și altă educație decât liderii trecutului.

Pâna atunci, sociologii fac sondaje, jurnaliștii fac presupuneri, analiștii politici se ocupă de scenarii. Multe din proiecțiile care se fac astăzi în toamnă vor fi deja depășite, altele vor fi bulversate de mișcările politice de după alegerile europarlamentare. Vor apărea actori noi, poate coaliții surprinzătoare, poate coaliția de la guvernare va suferi modificări dacă USL nu va mai avea resurse de supraviețuire.

Dacă peisajul politic se poate schimba, în privința viitorilor competitori este greu de crezut că vor putea apărea candidaturi spectaculoase. Societatea civilă și-a irosit o parte dintre personajele relevante atunci când au fost absorbite de politică în anii trecuti. Pe de altă parte, independenții au puține șanse la alegerile pentru președinție, prezența în turul al doilea fiind condiționată până acum de existența în spatele candidatului a unui partid puternic sau chiar a unui bloc de partide sau alianțe. Dacă în acest moment nu putem face previziuni destul de exacte pentru că nu avem configurația competiției, atunci sociologii și psihologii caută alte metode de a intra în mintea candidaților potențiali, de a înțelege ce doresc oamenii sau cu ce trasături psiho-mentale sunt creditați aceștia de către public sau de către experți. Echipele de cercetători lucrează, construiesc instrumente, verifică axe de comunicare, testează teme și universuri de poziționare. Vom prezenta una din căile posibile de analiză, ”jocuri” cu caracter științific sau să spunem ”cum se amuză sociologii și psihologii” când se apropie alegerile.

O analiză de Adriana Dâncu, Vasile Sebastian Dâncu, Mihai Mocanu, Mihaela Orban

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

14 − thirteen =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te