Facebook şi procesul democratic

Deşi momentan discuţia primară pe tema Facebook se rezumă la problema protecţiei datelor, aceasta poate fi contracarată printr-un singur argument. Atâta timp cât produsul nu costă nimic pentru utilizator, persoana care îl foloseşte este de fapt produsul. Iar o lume în care intimitatea îţi este respectată implică un cost de accesare pe care nimeni nu este pregătit să îl ofere.


Distribuie articolul

Câţi dintre noi ar mai folosi Facebook dacă am fi nevoiţi să plătim pentru el un abonament de 40 de lei/lună? Probabil nimeni, aşa cum şi YouTube Red a descoperit. Iar până nu acceptăm costul în mod direct, îl vom plăti cu datele noastre personale.

Dar nu despre acest lucru doresc să discut, deoarece nu el ar trebui să fie motivul îngrijorării noastre. Ci recentul studiu care demonstrează că 45% dintre adulţii americani îşi obţin ştirile de pe Facebook, un procent ce continuă să crească. Problema apare în faptul că Facebook este un mediu opac, în care informaţiile îţi sunt prezentate nu pentru a te informa. Ele apar fie pentru că cineva a plătit ca tu să vezi acel titlu, fie pentru că un algoritm de Inteligenţă Artificială a decis că, prin vederea acelui articol, vei petrece mai mult timp pe platformă. Adevărul sau falsitatea din spatele articolului pur şi simplu nu contează în momentul de faţă. Iar din moment ce Facebook a devenit principala sursă de media pentru generaţia Millennials, este destul de uşor de observat cum punctul de vedere al unei părţi semnificative din populaţia globală stă momentan în mâinile unei singure corporaţii.

Bula de informaţie

Probabil cel mai vizibil efect observat din primii ani ai Facebook a rămas cunoscut ca Bula de Informaţie (Information Bubble). O persoană are instinctul psihologic să fie atentă doar la informaţiile care îi confirmă preconcepţiile despre lume şi să le ignore pe cele care le contrazic. Istoric, acest lucru nu a fost o problemă majoră în societate, deoarece este dificil să opreşti discuţiile din ziare sau din viaţa de zi cu zi. Orice preconcepţie a primit un argument contradictoriu, mai devreme sau mai târziu. Însă în era Facebook există două probleme. Prima este minoră şi constă în faptul că pur şi simplu poţi să ascunzi persoanele care nu îţi împărtăşesc opiniile, şi să le urmăreşti doar pe cele care o fac. Astfel îţi creezi în mod artificial o bulă de confort în jurul tău, care este dificil de spart. Problema majoră apare din faptul că algoritmii de afişare Facebook au toată înclinaţia să îţi perpetueze această bulă, deoarece asta te ţine logat, iar afişarea de informaţii pe care ai putea să le consideri ofensatoare ar implica riscul să închizi pagina şi să te întorci la ceea ce făceai. Facebook este bazat pe dependenţă psihică, iar asta implică păstrarea zonei de confort a utilizatorilor ei. Nu este o platformă de informare, ci este o platformă pentru profit. Iar odată cu introducerea posibilităţii promovării postărilor, nici măcar utilizatorul nu mai are nimic de spus în ceea ce îi este oferit către consum, ci depinde numai persoana care este dispusă să plătească pentru promovare în interiorul bulei ţintite.

Astfel, o singură platformă găzduieşte multiple bule de informaţie, iar acestea iau foarte rar contact una cu alta. Există o versiune Facebook provaccin şi una antivaccin. Există un Facebook al guvernării şi un altul al opoziţiei. Există un Facebook religios şi un altul ştiinţific, iar toate acestea pe aceeaşi platformă. Problema acestor bule este că multe dintre ele expun puncte de vedere care merită discutate, dar care nu sunt niciodată văzute de partea opusă. Iar astfel, în mod ironic, o platformă inginerită să unească societatea a ajuns să devină un factor polarizant al acesteia. Este adevărat că aceasta nu este neapărat o problemă nouă. Majoritatea publicaţiilor au avut de-a lungul timpului o opinie relativ vizibilă, însă numărul relativ restrâns al acestora a creat o apă uşor de navigat. În prezent în schimb, Facebook există ca platformă singulară şi devine opacă, deoarece toate grupurile de opinie îşi obţin acum informaţiile din acelaşi loc.

În schimb, dacă investeşti puţin, este relativ uşor momentan să inventariezi bulele fiecărui utilizator, şi să creezi campanii de publicitate adresate acestuia în mod specific. Din moment ce poţi să o adresezi atât de specific, ai şanse mari ca această campanie să devină destul de eficientă şi să capteze atenţia auditoriului ţintit. Astfel apare întrebarea „Care este problema unei campanii de succes? Cu ce ne afectează pe noi?”. Problema este că nu te opreşte nimeni să faci chiar astăzi campanie electorală pentru partidul tău, iar mediul online chiar îţi oferă posibilitatea să te promovezi, contracost desigur, şi în afara perioadelor electorale admise. Iar din moment ce oricine are un card poate achiziţiona orice fel de publicitate doreşte, devine mai uşor ca niciodată ca o forţă străină să intervină în procesele democratice ale unei ţări.

Facebook – instrument de influenţare

Alegerile din 2016 din SUA precum şi votul Brexit au avut parte de interferenţa guvernelor străine prin intermediul Facebook. Aşa cum Sheryl Sandberg, persoana numărul 2 a companiei, a recunoscut în mod public în timpul unui interviu la începutul anului, în timpul alegerilor americane, au existat influenţe străine, lucru pe care îl regretă şi consideră că ar fi trebuit oprit. Însă nimeni nu ştie cum să facă acest lucru. Există multe exemple care au ieşit la lumină, în care publicitatea a fost achiziţionată în mod chirurgical pe criterii rasiale, pentru a păta imaginea unui candidat faţă de persoanele aparţinând acelei rase. Adevărul informaţiilor nici măcar nu contează momentan, din moment ce orice persoană cu o sumă de bani are acces la astfel de unelte, iar publicitatea pe care aceştia o promovează nu este filtrată în niciun fel.

Mark Zuckerberg a admis public în urmă cu câteva luni că problema ştirilor false de pe Facebook a atins proporţii serioase şi că are posibilitatea să ne afecteze viaţa reală. Soluţia propusă de acesta în schimb, are mici şanse să o rezolve. Ceea ce a fost propus se rezumă practic la un vot din partea utilizatorilor, în care aceştia dau o notă de încredere sursei citate. Se poate observa cu uşurinţă cum oricine are destul timp liber, încât să creeze conturi false, şi o sumă de bani pentru publicitate, poate afecta exact procesul pus în loc pentru a-i opri. Pe lângă toate acestea, planul nici măcar nu a fost pus în aplicare încă.

Facebook s-a transformat în 10 ani dintr-o aplicaţie de flirt, în probabil cea mai puternică platformă de media din istoria umană. Diferenţa este că, în faţa legii, companiile de media sunt responsabile de conţinutul afişat, pe când Facebook este ferită, argumentând că întreg conţinutul este creat de către utilizatori. Este foarte posibil ca Facebook să fie incapabil să fie condus moral din interior, în special deoarece este o companie bazată pe profit, listată la bursă şi responsabilă în faţa acţionarilor. Dar amprenta pe care o lasă pe societate devine din ce în ce mai vizibilă.

Legislaţia nu poate acoperi astfel de probleme din două motive. Primul este că, în general, legislaţia răspunde cu greu la avansurile din domeniul tehnologiei. Al doilea ar fi faptul că persoanele aflate la guvernare sunt în mod special cele care au cel mai mult de câştigat de pe urma lipsei de reglementare a sistemului. Datorită accesului la fonduri mai mari şi la analişti mult mai performanţi, persoanele puternice au oportunitatea, în mod ironic, să devină şi mai puternice prin intermediul Facebook. Ironic deoarece mult timp puterea Facebook a constat în faptul că a dat o voce şi partidelor mici.

În timpul protestelor din România, din februarie, anul trecut, pe lângă miile de postări care criticau atitudinea guvernului, precum şi ordonanţa de urgenţă, apăreau pe Facebook şi destul de mulţi susţinători ai acesteia. Însă cu 10 minute de investigaţie, oricine ar fi putut să observe că o mare parte dintre aceştia erau în fapt conturi false. Persoanele pro-OGU nu aveau poză de profil, nicio altă poze postată, şi nu aveau activitate decât în secţiunea de comentarii ale paginilor pro- sau anti-OGU. Pe lângă acestea, numele lor rareori semănau cu un nume românesc. Atunci când acestea au fost raportate către Facebook, răspunsul acestora s-a rezumat la, şi parafrazez, „Noi nu vrem să împiedicăm pe nimeni să acceseze platforma, deci nu vom da curs sesizării”. Este totuşi adevărat că, după câteva luni, o parte din aceste conturi au dispărut, nefiind însă clar din ce cauză. Multe investigaţii internaţionale au raportat practica de a folosi conturi false în promovarea intereselor politice, şi se pare că România nu face excepţie de la această practică.

Un lucru foarte posibil este ca Facebook să nu realizeze puterea pe care o are asupra societăţii, precum nici modul în care aceasta poate fi folosită de către anumite puteri pentru a-şi promova propriile interese. Facebook a devenit atât de puternic, încât momentan este greu de crezut că o singură ţară sau un singur guvern îi mai poate reglementa. Această platformă a devenit de mult o forţă globală, iar multe interese au început să profite de lipsa de reglementare a acesteia, lipsă atât externă, legislativă, cât şi internă, autodisciplinară.

Marile companii de IT ale zilelor noastre sunt practic intangibile

Să presupunem că aveţi un prieten care încearcă să creeze o nouă reţea de socializare. Aţi investi în afacerea lui? Dacă ţineţi la banii voştri, probabil că nu. Dar întrebarea este: De ce? De ce Facebook şi Google sunt atât de bine poziţionate, încât este practic imposibil să le atingi? De ce 85% din toţi banii pe publicitate online la nivel global se duc la aceste două corporaţii?

Facebook este practic un monopol pe piaţa de social media. Iar de fiecare dată când o nouă companie devine o potenţială ameninţare, aceasta este achiziţionată, cum a fost cazul Instagram sau WhatsApp.

Speranţa noastră constă în faptul că nu este însă prima dată când se întâmplă acest lucru. În anul 1982, Bell Systems, compania de telefonie din Statele Unite, a fost spartă de către guvern în mai multe companii, în încercarea de a rupe un monopol care era activ de mai mult de 10 ani.

Paralelele între cele două cazuri sunt multiple şi am avea destul de multe de învăţat despre ce se poate face în cazul din prezent. O parte din sugestii ar fi după cum urmează:

  1. Declararea Facebook şi Google, ca utilitate publică şi reglementarea strictă a modalităţii de operare.
  2. Obligarea funcţionării companiilor subsidiare ca şi companii separate.
  3. Blocarea achiziţiilor de noi companii din acelaşi domeniu de activitate.
  4. Publicarea datelor adunate şi procesate de către Facebook şi Google. În domeniul Inteligenţei Artificiale, 90% din puterea unui algoritm constă în date, iar cine nu le are nu poate intra în competiţie, oricât de inteligenţi ar fi algoritmii acestora. Majoritatea monopolului companiilor mari constă pur şi simplu în datele pe care le păstrează.
  5. Publicarea rezultatelor cercetărilor realizate de către departamentele interne.
  6. Răspundere în faţa legii asupra campaniilor de promovare de pe platforme.
  7. Demarcarea clară a articolelor promovate din interiorul paginii, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul publicităţii TV.
  8. Posibilitatea de a verifica cine a promovat materialul respectiv, iar în cazul materialelor politice, obligativitatea afişării acestuia.
  9. Obligativitatea aprobării manuale a campaniilor cu potenţial politic.

Desigur, ar putea exista sugestii mai bune chiar şi din partea cititorilor acestui articol. Dar pentru punerea acestora în practică este nevoie, în primul rând, de implicarea guvernului Statelor Unite. Acest guvern care, după cum se pare, a fost pus la putere de către exact aceleaşi practici pe care ar trebui să le reglementeze. Până la această reglementare însă, va trebui să fim mai sceptici faţă de informaţiile pe care le primim pe feed.

Practicile folosite pe platforma Facebook, în încercarea de a manipula electoratul ţărilor democratice, sunt pe cât de lipsite de etică, pe atât de eficiente. Iar acestea sunt doar cele care au ieşit la suprafaţă. Probabil sunt la fel de multe pe care nu le vedem încă. Tot ce putem spera momentan este că persoanele de la conducerea Facebook vor lua atitudine faţă de aceste practici, şi că vor întoarce platforma la rădăcinile ei: un loc pentru vocea celor mici.

 

 

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

five + eight =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te