Facultatea de Tăiat Frunze la Câini

De ce au ajuns specializările universitare cu denumiri pompoase să producă un proletariat de mâna a doua


de Florentina Tătar

 

Sute de mii de absolvenţi ies pe porţile universităţilor româneşti an de an, înţesând marile oraşe cu barmani, agenţi comerciali, vânzători sau magazioneri, care se pot lăuda cu diplome de licenţă, master sau chiar doctorat. În timp ce universitarii susţin că au totul sub control, specialiştii de pe piaţa muncii atrag atenţia că ne aflăm într-o criză. Pregătirea absolvenţilor nu mai corespunde cerinţelor angajatorilor de mai bine de 10 ani, iar „nemurirea” profesorilor vârstnici pe posturi este una din principalele cauze ale fenomenului.

Réka László e actriţă şi ospătăriţă. Are chip de prinţesă orientală, discurs îngrijit şi povesteşte despre profesia de actor cu flăcări în priviri. Alura de copilă delicată nu a împiedicat-o să joace roluri de femei bătrâne, soacre şi cotoroanţe. Îşi pregăteşte rolurile de la Teatrul de Păpuşi „Puck” temeinic, joacă pe scenă în faţa copiilor şi, apoi, opt ore pe zi, îşi serveşte clienţii la mese în localuri din centrul Clujului.

Lucrează de la finalul primului an de master. A continuat şi după terminarea studiilor, pentru că nu se poate întreţine din salariul de actor. „Am găsit destul de repede un job, în restaurante şi baruri mereu se caută ospătari. M-am angajat în Insomnia (un local din centrul Clujului – n. r.), aveam acolo nişte colegi care aveau experienţă şi mi-am zis că, dacă vrei să înveţi ceva, înveţi! Eram client vechi acolo, îmi plăcea atmosfera şi mi-a plăcut şi munca. Atunci când nu mi-a mai plăcut, m-am mutat. Lucrez acum în Klausen (alt local din aceeşi zonă – n.r.), unde am mulţi colegi de la actorie şi de la Conservator. Nu e deloc uşor, există şi oameni răi, iar salariile nu sunt prea mari. Nu prea am mai avut nici vacanţe. E mai greu înainte de premiere, muncesc mult şi ajung să dorm doar câteva ore pe noapte”, spune ea.

Actriţa de la Cluj este doar un exemplu în oceanul de absolvenţi de facultate angajaţi pe posturi mizere. Aşa s-a ajuns ca în centrele universitare ale ţării să fie mereu mii de posturi care cer maximum studii medii ocupate de intelectuali cu diplome de licenţă, masterat, ba chiar şi doctorat, în timp ce alţii au urmat chiar două facultăţi. Un fast-food din centrul Clujului a ajuns notoriu în urmă cu câţiva ani pentru că le cerea candidaţilor pentru un post de vânzător diplomă de master. Absolvenţi dublu licenţiaţi lucrează ca agenţi de vânzări pentru cosmetice în farmacii. Alţii finalizează o facultate şi un master şi apoi muncesc pe rupte ca hamali în ţări mai răsărite ale Europei.

Pregătirea absolvenților nu mai corespunde angakatorilor de mai bine de 10 ani, iar „nemurirea” profesorilor vârstnici pe posturi este una dintre principalele cauze ale fenomenului.

Pregătirea absolvenților nu mai corespunde angajatorilor de mai bine de 10 ani, iar „nemurirea” profesorilor vârstnici pe posturi este una dintre principalele cauze ale fenomenului.

Universităţile: „suntem OK”

Cu toate acestea, universităţile susţin în termeni elevaţi că totul este sub control. Astfel, Universitatea din Bucureşti a păstrat, în general, o ofertă educaţională constantă, potrivit lui Mircea Sava, coordonatorul Departamentului de comunicare şi Relaţii Publice din cadrul instituţiei. „Toate specializările nou înfiinţate în cadrul facultăţilor reprezintă o reflectare şi o adaptare a curriculei universitare la cerinţele de pe piaţa muncii”, susţine reprezentantul Universităţii din Bucureşti.

În acelaşi timp, la Iaşi, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” se încearcă armonizarea specializărilor cu piaţa muncii pe baza unor studii de piaţă şi chestionare.

„În timp ce disciplinele economice de bază se orientează către principiile generale ale modului de gândire economică, cum ar fi analiza cost beneficiu, raritatea resurselor şi calculul economic, disciplinele financiare abordează problemele concrete economico-financiare, constituindu-se într-un subset practic al economiei”, potrivit Mădălinei Cocea, purtător de cuvânt al instituţiei.

De asemenea, studenţii parcurg discipline precum: Antreprenoriat, Modele econometrice pentru finanţe şi macroeconomie, Teorie şi politică financiară sau Creştere şi dezvoltare – studii de caz. „Au fost luate în considerare şi studii de piaţă, precum şi analize ale unor chestionare de opinie care au relevat faptul că piaţa muncii din România reclamă o astfel de specializare”, subliniază purtătorul de cuvânt.

La Cluj, Universitatea „Babeş-Bolyai” (UBB) are o întreagă listă cu specializări propuse spre lichidare începând cu anul 2014. „Specializările au funcţionat pe baza unei autorizaţii provizorii, dar din cauza numărului mic de studenţi şi al interesului scăzut, UBB nu a mai solicitat acreditarea acestor programe de studiu şi a preferat radierea lor. Periodic, Universitatea «Babeş-Bolyai» propune noi specializări având în vedere cererea de pe piaţa muncii. Tot în acelaşi timp, unele specializări care nu mai sunt solicitate, vor fi radiate din nomenclatorul specializărilor”, a precizat Paul Fărcaş, purtătorul de cuvânt al UBB.

Catedrele au nevoie de sânge proaspăt

Pe de altă parte, una din marile probleme ale învăţământului superior ar fi tocmai faptul că nu ţine cont de piaţa muncii şi, ca atare, absolvenţii nu se încadrează cu una, cu două, după cum arată profesorul Ştefan Vlaston, preşedintele Asociaţiei EDU CER, fondată  în anul 2005 cu scopul opririi „degrădării educaţiei şi cercetării şi readucerea lor în poziţia de domenii prioritare ale activităţii  forurilor de conducere ale ţării”.

„În America, principalul criteriu de evaluare a universităţilor este numărul absolvenţilor care s-au încadrat în piaţa muncii în specialitatea urmată şi cu ce salariu. La noi, aşa ceva nu există şi e foarte rău. Numărul studenţilor s-a înjumătăţit în ultimii şapte-opt ani, iar asta ar trebui să fie un puternic semnal de alarmă, mai ales că, dacă nu s-au făcut studii de piaţă în urmă cu patru-cinci ani, acum se propagă spre anii terminali şi foarte multe facultăţi şi universităţi trebuie să îşi închidă porţile. Am văzut la Bacău, de pildă”, atrage atenţia profesorul.

O soluţie ar fi să se facă din curricula universitară o sursă de competenţe cerute de angajatori. Este evident că nu se face aşa ceva peste tot. „Există peste tot profesori foarte vechi care predau ceea ce au transmis de o viaţă. Le este foarte greu să ţină cont de explozia tehnologiilor, de cea a informaticii şi a ştiinţei. Fără informatică, de exemplu, este foarte greu să se ţină un curs universitar în zilele noastre. Ca urmare, cei care se adaptează şi reuşesc să ţină pasul cu schimbările de pe piaţă dau tonul. Studenţii nu se mai duc unde zic părinţii. Înainte de a alege o facultate se informează, au această posibilitate. Piaţa e însă într-o continuă schimbare. Ei sperau să obţină o calificare care să le aducă şanse mari de intrare pe piaţa muncii. Cu siguranţă, există studenţi foarte buni care se folosesc de cele învăţate la facultate, pentru că au resurse şi au învăţat în liceu cum să le utilizeze. Unii, între 5.000 şi 10.000 pe an, se duc  în străinătate. Anul acesta, însă, din 86.000 de absolvenţi de liceu, cu Bacalaureatul luat, nu cred că se vor duce nici măcar 60.000 care să ocupe locurile fără plată ale facultăţilor”, apreciază Vlaston.

În ceea ce priveşte specializările mai puţin pragmatice, precum Filologia sau Filosofia, Vlaston apreciază că ar fi nevoie de mentori, de oameni care să urmărească ce vor tinerii de la şcoală. Dacă nu obţine recomandarea din partea mentorului, tânărul ar trebui să admită că nu i se potriveşte meseria de profesor.

Panaceul propus de preşedintele EDU-CER ar fi ca universităţile să îşi deschidă porţile pentru tineri absolvenţi, mai ales cei care vin cu doctorate din străinătate, ceea ce acum nu se întâmplă. „Când un tânăr care a obţinut un doctorat la Londra, să zicem şi bate la poarta unei universităţi româneşti, i se spune ca nu sunt locuri. Nu avem locuri, dar avem pensionari trecuţi de vârsta de 70 de ani care predau în continuare cursuri prăfuite. În anumite locuri, lucrurile s-au mai echilibrat: au văzut că sunt ameninţaţi cu lipsa de studenţi şi li se trag obloanele”, spune acesta.

Universităţile mai au între practicile din acest context încă un truc: nu dau niciun fel de concurs de admitere, de teamă ca nu cumva să mai pice şi să piardă şi bruma de candidaţi pe care o au.

„Asta înseamnă că acceptă să intre în structura lor studenţi foarte slab pregătiţi, care poate au luat Bacul cu 6 şi cine ştie dacă nu au fraudat. Te trezeşti apoi că abandonează. Nu am văzut până acum o statistică în care să se vadă clar câţi abandonează din câţi intră. Din datele mele, cam jumătate se pierd pe drum. Se spune mereu că România e foarte jos la procentul de maturi, de oameni peste 30 de ani cu studii superioare şi că ar fi bine să avem mai multe diplome. Bun, dar ce am rezolvat dacă dăm diplome la toată suflarea? E vorba de diplome de Bacalaureat şi de universitate care se reflectă pe piaţa muncii. Altminteri, ne păcălim, ne furăm singuri căciula!”, atrage el atenţia.

Practica e sfântă

O altă problemă este lipsa de experienţă practică a absolvenţilor. Dacă ar fi bine pregătiţi, stagiile de practică existente pentru toate specializările s-ar efectua temeinic şi s-ar dovedi cu adevărat utile. Pe de altă parte, ar fi utilă angajarea acestora în timpul studiilor, chiar şi cu jumătate de normă. „Le zic mereu amatorilor de studenţie că degeaba se duc şi pierd trei ani, chiar cinci, cu master cu tot, pierd nişte bani şi apoi nu îşi găsesc un loc de muncă. Am văzut o statistică potrivit căreia, atunci când s-a dublat numărul locurilor la admitere, faţă de 1990, prin anii 2000, nivelul PIB-ului a rămas acelaşi, dar nivelul ocupării în piaţa muncii nu a mai fost la fel. În concluzie, existenţa mai multor locuri în facultăţi nu foloseşte nici la PIB, nici pe piaţa muncii, tocmai din cauza lipsei diplomelor dublate de cerinţele angajatorilor. Degeaba te baţi cu pumnul în piept că ai o diplomă universitară, că angajatorul te va întreba ce ştii să faci”, spune Vlaston.

„La final, piaţa muncii rezolvă ce nu au rezolvat politicile publice, dar cu costuri uriaşe de energie şi timp din partea statului român şi a familiilor studenţilor. Chiar şi din partea lor: munceşti câţiva ani, iar apoi primeşti o diplomă pe care o înrămezi şi o pui pe perete, pentru că nu îţi foloseşte la nimic. E o mare tragedie!”, conchide Vlaston.

Procentul studenţilor aplicanţi pentru un programe de internship, într-un an universitar, este în jur de 20-25%

Procentul studenţilor aplicanţi pentru un programe de internship, într-un an universitar, este în jur de 20-25%

Neconcordanţă totală

Specialiştii din zona de recrutare a forţei de muncă se confruntă în mod dramatic cu această problemă de mulţi ani. „Din 2001, de când am început să recrutăm pentru diferite posturi, din care 95% cu studii superioare, nu am întâlnit nici un caz în care absolventul de facultate să se suprapună cu cerinţele companiilor, nici măcar pe poziţii de entry level. Motivul e clar: sistemul de învăţământ nu a ţinut pasul cu viteza modificării cerinţelor în ceea ce priveşte competenţele şi cunoştinţele necesare în companiile angajatoare. Probabil ca sistemul de învăţământ are nevoie de un şoc puternic pentru a se reforma în adevăratul sens al cuvântului”, apreciază Claudia Indreica, managing partner al companiei de recrutare Psihoselect.

Soluţia propusă în acest context ar fi adoptarea de programe de internship. Este o modalitate prin care studenţii iau contact cu ceea înseamnă domeniul în care doresc să activeze, iau contact cu procedurile companiei, cu ideea de performanţă individual, dar si ce înseamnă o echipă. De cele mai multe ori, companiile sunt cele care deschid poziţii de internship, iar studenţii aplică pentru ele. Cu toate acestea, procentul studenţilor aplicanţi într-un an universitar este în jur de 20-25 %.

„Cu alte cuvinte, avem spaţiu de îmbunătăţire. Universităţile ar putea contribui printr-un mesaj constant către student: de a învăţa şi din alte contexte decât cel universitar, de a se expune la cât mai multe experienţe de învăţare”, recomandă Indreica.

Între autosuficienţă şi realism

Specialista îşi ilustrează ideea cu o păţanie recentă. Se întâmpla în urmă cu un an, când compania avea câţiva studenţi care aplicaseră în grup la postul pentru care se făcea selecţia. „Având în vedere ca erau departe ca nivel de cunoştinţe, am hotărât să îi contactăm şi să le propunem, tot în cadrul aceleaşi companii, să participe la un program de internship. Răspunsul lor m-a uimit. Cu toate că discuţia era individuală, mesajul lor era acelaşi: eu deja reprezint o valoare, mai am câteva examene şi nu mai trebuie să învăţ. Nu de această atitudine avem nevoie pe piaţa forţei de muncă de azi, ci de asumarea ipostazei de învăţăcel, indiferent de vârstă. Indiferent dacă eşti student, proaspăt angajat, manager sau CEO, pe o piaţă în continuă mişcare, deschiderea spre învăţare, dublată de o dorinţă de a face lucrurile să se întâmple, e ceea ce determină evoluţia noastră”, atrage atenţia Claudia Indreica.

Înapoi în lumea reală, post-absolvire, actriţa-ospătăriţă Réka László are şi alţi colegi angajaţi în baruri, unii s-au reprofilat şi sunt taximetrişti, în timp ce alţii au lăsat totul baltă şi au plecat din ţară. Nu se plânge, spune că şi-a asumat această condiţie dură, iar alternarea celor două ipostaze au ajutat-o în aceşti ani. „Mi-am asumat să dau la Actorie ştiind că artiştii au salarii mici. Îmi place la nebunie scena, îmi place să joc, chiar şi pentru un salariu mic şi mi-am asumat să lucrez şi ca ospătăriţă”, subliniază ea. „Sunt experienţe care m-au făcut şi mă fac în continuare mai puternică”, încheie Réka.

 

Specializări noi în Bucureşti şi Iaşi

În ultimii trei ani, printre specializările de studii universitare de licenţă nou înfiinţate în cadrul facultăţilor Universităţii din Bucureşti se află Relaţii Internaţionale şi Studii Europene (în limba engleză, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice), Chimie farmaceutică şi Chimie medicală (în curs de aprobare prin hotărâre de guvern, în cadrul Facultăţii de Chimie).

În cadrul studiilor universitare de master, se află în curs de aprobare prin hotărâre de guvern mai multe programe: Marketing startegic şi managementul vânzărilor; Filosofie politică şi economie (în limba engleză); Politici de mediu pentru dezvoltare durabilă; Dezvoltare teritorială inteligentă; Istorie digitală şi informatizarea patrimoniului cultural; Comunicare şi resurse umane sau Învăţare, inovare şi coaching în educaţie.

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi a avut două specializări nou înfiinţate în ultimii ani şi nu s-au înregistrat specializări care să nu mai fie scoase la concurs. În ultimii ani, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi au fost înfiinţate două specializări noi, potrivit Mădălinei Cocea, purtător de cuvânt al instituţiei. Este vorba de specializarea „Economie şi finanţe”, la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, scoasă pentru prima dată la admitere în anul 2013, iar din 2015 inclusiv cu linie de studiu în limba engleză şi de Chimie medicală, Facultatea de Chimie, scoasă pentru prima dată la admitere în anul 2015.

Prima dintre acestea a fost înfiinţată „pentru a acoperi nevoia de a înţelege economia modernă, printr-o curriculă ce îmbină studiul economiei şi cel al finanţelor”.

 

 

Pe cale de dispariţie la Cluj

Între specializările care au fost propuse spre lichidare la Universitatea „Babebş-Bolyai” se numără fizica mediului, inginerie medicală, filosofie, istorie (ambele în limba germană), Chimia şi ingineria substanţelor organice, petrochimie şi carbochimie (în limba germană), Ştiinţa şi Ingineria materialelor oxidice şi nanomateriale (în limba engleză), Pedagogie, Economia comerţului, turismului şi serviciilor, Economia comerţului, turismului şi serviciilor (toate în limba maghiară), plus Economia firmei, la Sfântu Gheorghe. În plus, s-au adăugat specializările Economie şi afaceri internaţionale (în limba germană), Economie şi afaceri internaţionale (în limba germană), Finanţe Finanţe şi bănci (în limba maghiară) şi Marketing (în limba maghiară).

În 2015, lista s-a completat cu Informatică (în limba maghiară, la Odorheniu Secuiesc) şi Administrarea afacerilor Economia comerţului, turismului şi serviciilor (la Sfântu Gheorghe). Pentru 2016, s-a propus lichidarea  unor specializări cum ar fi Chimia, în germană, franceză şi engleză, Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar (la Sibiu şi Satu Mare), Economia firmei (în limba germană) şi Administraţie publică (la Sfântu Gheorghe şi Satu Mare).

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

fourteen − 2 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te