Galaxia Gutenberg 2.0


1984 este anul lui Big Brother, dar şi al stereo-litografiei, un proces de imprimare inventat de către Charles W. Hull, cofondator al 3D Systems Corp, ce permite realizarea de obiecte tangibile 3D plecând de la o imagine. Tehnologia era folosită pentru crearea de machete de test de design, înainte de trecerea la producţia în serie a obiectelor în cauză.

3D Systems Corp produce prima versiune a ceea ce este astăzi o imprimantă 3D, care folosea un fotopolimer solidificat cu un laser UV. Chiar dacă imperfectă, maşinăria demonstra că piese extrem de complexe pot fi realizate practic peste noapte.

1999 Au loc primele implanturi cu organe crescute în laborator: vezicile a şapte voluntari cu vârste între 4 şi 19 ani, bolnavi de incontinenţă urinară, sunt înlocuite cu structuri de polimer printate 3D, peste care s-au cultivat celulele pacienţilor. Dezvoltată de o echipă de medici ai Wake Forest Institute for Regenerative Medicine, e un pas uriaş spre printarea de organe. Pentru că sunt create din celulele beneficiarului, riscul de respingere este minim.

2005 Dr. Adrian Bowyer, de la Universitatea din Bath, Marea Britanie, pune bazele RepRap, o iniţiativă a cărei scop era construirea unei imprimante 3D care se poate replica singură. RepRap este o maşină de fabricaţie pe straturi, construită din piese de plastic care pot fi obţinute tot pe maşini de tip RepRap, toate informaţiile necesare fabricării acesteia fiind de tip „open source”, atât partea software, cât şi partea hardware. În 13 septembrie 2006, prototipul RepRap 0.2 îşi printează cu succes primele sale componente, iar până în septembrie 2008 sunt raportate peste 100 de (auto)copii funcţionale în întreaga lume.

2006 Apare prima maşinărie SLS (Selective Laser Sintering), ce permite generarea unei structuri tridimensionale complexe, prin selectarea consolidată şi succesivă a straturilor de pudră (praf) metalică, şi lipirea strat cu strat, unul deasupra celuilalt, folosind energie termică a unei raze laser focalizate computerizat. Drumul spre personalizarea de masă şi fabricarea de piese individuale la cerere e deschis. Furnizorul de sisteme de imprimare 3D Object creează în acelaşi an un dispozitiv capabil să imprime în mai multe materiale, inclusiv elastomeri şi polimeri.

2008 Se lansează Shapeways, cea care avea să devină cea mai mare companie de servicii de 3D printing din lume, cu peste un milion de obiecte printate şi livrate clienţilor până la mijlocul lui 2012. Tot în acest an este realizată şi prima proteză a unui picior, cu toate părţile componente – genunchi, încheietură etc – imprimate într-o singură structură, fără niciun fel de îmbinare.

2009 MakerBot Industries scoate pe piaţă un kit DIY (do it yourself) cu ajutorul căruia se pot construi acasă imprimante şi obiecte 3D.

2010 Organovo Inc printează vase de sânge cu ajutorul unei bioimprimante NovoGen MMX. Pentru realizarea lor s-au folosit elemente din arterele unui donator. (În prezent, cei de la Organovo caută o soluţie pentru replicarea unui ficat.) Inginerii Universităţii din Southampton realizează un aeroplan 3D fără pilot, pe care îl construiesc în doar şapte zile şi cu un buget de 5.000 de lire sterline.

2011 Kor Ecologic prezintă Urbee, prototiopul unei maşini hibrid cu o caroserie trasă la o imprimantă 3D, iar i.materialise devine primul serviciu de 3D printing din lume care include în oferta sa de materiale argintul şi aurul de 14 carate.

2012 Câţiva medici olandezi printează un maxilar inferior, pe care îl implantează apoi unei paciente de 83 de ani. Dincolo de Ocean, Shapeways deschide în New York un centru de 3D printing cu 50 de imprimante industriale, capabile să imprime câteva milioane de produse pe an.

2013 NASA printează şi testează cu succes injectorul unui motor de rachetă, anunţând în acelaşi timp că va trimite în 2014 o imprimantă 3D pe Staţia Spaţială Internaţională. Houston, nu mai avem nici o problemă! O echipă de cercetători ai Universităţii Hanghou din Zhejiang, China, scot la o bioimprimantă un rinichi în miniatură funcţional.

Primul nas printat 3D vine din Londra şi e implantat unui bărbat bolnav de cancer. A fost realizat pe o structură de polimeri acoperită cu celulele pacientului. După patru săptămâni de incubare la temperatura corpului, nasul a fost implantat sub pielea braţului bolnavului, unde a rămas trei luni, până când a dezvoltat vase de sânge.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

eleven + 13 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te