Germania Decide


Respect reciproc. Dreptate socială. Avânt economic. Demnitate umană. Ori de câte ori acești termeni devin inflaționari în discursul public patetic, cetățeanul de rând știe: E campanie electorală. Acest fenomen general e valabil și pentru alegerile federale din Germania, din acest an. Pe 24 septembrie, 61,5 milioane de cetățeni germani cu drept de vot sunt chemați la urne să aleagă noul parlament (Bundestag): o zi, un buletin de vot și două cruciulițe decid asupra politicii Germaniei în următorii patru ani.

„Poporul german”, inscripția de pe frontonul clădirii Reichstag-ului din Berlin

Care este miza acestor alegeri?

Răspunsul ar trebui să fie clar: Viitorul Europei. Fără o Germanie stabilă și previzibilă, Uniunea Europeană, șubrezită din temelii, va fi incapabilă să rezolve setul uriaș de probleme cu care se confruntă: Brexit, terorismul islamist, Putin, Erdogan, Trump, criza monedei comune, clivajul economic dintre nord și sud respectiv vest și est, populismul crescând (Polonia, Ungaria), repetatele atacuri împotriva statului de drept (România, Polonia) – și nu în ultimul rând criza refugiaților.

Conform ultimelor sondaje, în plan intern alegătorii germani se concentrează asupra trei subiecte pe care le-ar dori abordate cu prioritate de viitorul guvern: politica educațională (84%), lupta împotriva terorismului (81%) și politica în chestiunea refugiaților (79%).

Mai cu seamă ultimele două subiecte par a netezi drumul unui nou partid spre Bundestag: Alternativa pentru Germania (AfD). Este un partid populist, cu puternice accente de extremă dreapta, care a fost fondat în 2013 și a intrat, în 13 landuri federale, în parlamentele regionale. În cele mai recente sondaje, AfD este cotată cu 10-11%, având șanse să devină cea de-a treia forță în Bundestag, după conservatorii cancelarei Angela Merkel din CDU/CSU (37-38%) și social-democrații din SPD (21-22%). Liberalii (FDP), Verzii ecologiști (Bündnis 90/Die Grünen) și Partidul Stângii (Die Linke) sunt cotați cu câte 8-10% în sondaje.

Pe scurt: Agenda partidelor

Creştin-democraţii formaţiunilor-surori CDU /CSU încearcă să menţină fidel electoratul conservator, iritat temporar de politica pentru migraţie a liderei CDU, Angela Merkel. Social-democrații din SPD se străduiesc să acumuleze puncte prin promisiunea de a asigura mai multă echitate socială în cazul în care candidatul lor la funcţia de cancelar, Martin Schulz, va câştiga alegerile. Partidul Stângii (Die Linke) îşi propune să combată alte carenţe sociale, iar Verzii ecologişti, a căror politică de mediu a fost confiscată demult de alte partide, militează, pe lângă protecţia naturii, pentru coexistenţa paşnică alături de imigranţi. Liberalii de la FDP se luptă pentru a reveni în Bundestag şi vor mai ales un buget mai mare alocat educaţiei. Formaţiunea populistă de dreapta AfD (Alternativa pentru Germania) se străduieşte să-şi facă pentru prima dată intrarea în forul legislativ federal, printr-o agendă strictă de limitare a imigraţiei. (w.d.)

Dar toate aceste partide nu par să satisfacă pe deplin cerinţele electoratului, astfel că partide mai mici încearcă să umple nişele pe care cred că le-au descoperit, fără a avea însă o șansă reală de a trece pragul de 5%. La alegerile federale din acest an s-au înscris 48 de partide și formațiuni politice.

Cu mai puțin de două săptămâni înaintea scrutinului, 46% din electoratul german este încă indecis. Cu alte cuvinte, aproape 30 de milioane de germani cu drept de vot declară că nu știu cum vor vota. În aceste condiții, nu poate fi exclusă posibilitatea ca mulți din tabăra nemulțumiților și protestatarilor să nu-și fi declarat opțiunea politică pentru AfD, în sondaje, de teamă să nu fie identificați ca votanți ai populiștilor de dreapta.

Cum se votează în Germania?

Membrii Bundestag-ului sunt ”aleși prin alegeri generale, directe, libere, egale și secrete.” Acest lucru este trecut în articolul 38, Alineatul 1, din Constituție. Ceea ce înseamnă că toți cetățenii care au peste 18 ani au dreptul să voteze independent de statutul lor financiar, de educație sau de preferințe politice. Fiecare are dreptul să aleagă pe două liste – pe una alege un candidat (primul vot), iar pe a doua, un partid (al doilea vot).

Forma de conducere politică germană nu este directă, ci reprezentativă. Parlamentarul joacă un rol central; acesta este, cu alte cuvinte, reprezentantul voinței poporului. În Germania, deciziile politice sunt luate numai prin reprezentanții poporului, deci de parlamentari. O responsabilitate majoră pentru fiecare deputat. Constituția germană întărește rolul acestora, formulând: ”(Parlamentarii – N.Red) sunt reprezentanții întregului popor, nu se supun ordinelor sau instrucțiunilor și răspund doar în fața conștiinței lor”. Dar și simplul votant primește prin constituție o funcție de control. Cine consideră că scrutinul nu s-a desfășurat conform legii, poate face contestație.

Bundestag-ul

Din anul 2002, Bundestagul German cuprinde cel puțin 598 de parlamentari. Jumătate din mandate – 299 – revin candidaților care au câștigat majoritatea absolută în circumscripțiile lor. Asupra celeilalte jumătăți – tot 299 mandate – decide de asemenea alegătorul, dar nu prin vot direct pentru un anumit candidat, ci prin votul acordat unui partid. Acestea întocmesc așa-numitele liste de land, pe care se află candidații pentru Bundestag. Fiecare dintre filialele de partid ale celor 16 landuri federale își numesc candidații. Listele de land sunt preluate în lista federală în raport cu mărimea fiecărui land. Angela Merkel se află din nou în acest an pe primul loc al listei CDU, Martin Schulz este pentru prima dată în fruntea listei SPD.

Foarte important: Nu cetățenii, ci parlamentarii aleg, în final, cancelara sau cancelarul federal.

Primul și al doilea vot

Dintre cele două voturi pe care și le poate exprima fiecare cetățean, al doilea este mai important. Pentru că decide asupra formării Bundestag-ului. Dacă, de pildă, un partid obține 35% prin al doilea vot, va fi reprezentat în parlament cu 35%. Prin al doilea vot, cetățenii decid asupra majorității în Bundestag. În momentul în care este clar câte mandate a obținut un partid prin cel de-al doilea vot, acestea vor fi distribuite pe listele de land. Cetățenii pot, de asemenea, decide dacă vor să-și exprime numai primul sau numai al doilea vot.

Devine cu adevărat complicat atunci când un partid câștigă mai multe mandate directe într-un anumit land, decât procentele obținute prin cel de-al doilea vot. Atunci când se ajunge într-o astfel de situație – și se ajunge des – parlamentul crește. Numărul parlamentarilor crește, pentru că mandatele obținute în mod direct prin primul vot rămân valabile. Pentru a crea o balanță, se crează mandate suplimentare. Ceea ce înseamnă că mandatele excedentare atrag după sine mandate compensatorii pentru celelalte partide.

Pentru această practică s-au decis guvernul și opoziția, în anul 2012. Dezavantajul: Bundestag-ul ar putea crește masiv. Calculele au arătat că scrutinul din septembrie ar putea crea peste 700 de mandate de parlamentari. De aceea, se dezbate o ajustare a mandatelor.

Pragul de cinci procente

O regulă specială în sistemul electoral german este cea a pragului de 5 procente. Și în alte țări există astfel de praguri minime pentru a intra în parlament – 3,25 procente în Israel sau 10 procente în Turcia. În Germania, pragul de 5 la sută este unul istoric. Se dorește, prin aceasta, evitarea fragmentării scenei politice ca în anii 1920, fapt care a îngreunat semnificativ formarea unui guvern majoritar.

Dar criticii argumentează că, per total, s-ar pierde prea multe voturi. Cum a fost de pildă în 2013, când n-au mai contat aproape 7 milioane de voturi. Se discută de ani de zile despre renunțarea la așa-numita clauză de blocare, dar pragul de 5 procente e încă valabil și pe 24 septembrie 2017. (v.w.)

Informațiile se găsesc și într-un dosar amplu cu analize și comentarii dedicate alegerilor parlamentare din Germania, publicat de Deutsche Welle. (http://www.dw.com/ro/focus/germania-alegeri-2017/s-38283182)

Robert Schwartz (DW) este jurnalist originar din Sibiu, stabilit la Berlin. Șef al redacției Deutsche Welle în limba română. În România a fost, pe rând, învățător suplinitor, profesor și, în 1990, director la Liceul German din București. La DW (Köln, Germania) a început în 1992 ca redactor de știri, a fost promovat apoi în echipa de conducere a redacției în limba română, al cărei șef a devenit în 2002. Este membru în Consiliul de conducere al Forumul germano-român din Berlin și membru al Societății pentru studii sud-est-europene (München). În 2011 i-a fost conferit, la București, Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor, pentru promovarea relațiilor bilaterale româno-germane.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

11 − 5 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te