În casele regilor

Castelele Bran, Peleș și Pelișor, dar și Palatul Cotroceni, emană și acum aerul de maiestate pe care l-au imprimat regii și reginele care le-au locuit


O vizită la cele mai importante trei castele pe care Casa Regală le-a avut în România este echivalentă cu o incursiune în intimitatea unei dinastii puternice, plină de personalitate și personalități. Branul, Peleșul și Pelișorul sunt astfel amplasate, încât pot fi cu ușurință vizitate într-un singur weekend.

Bran, castelul-cadou

Castelul Bran seamănă cu un tort din marțipan. Silueta turnurilor sale a fost de atâtea ori replicată în filme și afișe, până s-a ajuns ca originalul să pară butaforie. Îți vine să pui mâna pe zidurile albe să te convingi că e făcut din piatră dură, și nu tăiat din mucava.

Cu ale sale 57 de camere, dispuse pe patru etaje, Branul este una dintre cele mai importante atracții turistice din România. Un labirint cochet de saloane, holuri, scări, pasaje, terase, anticamere și logii, cățarat pe o stâncă abruptă, în cel mai bun loc pentru a observa frumosul culoar Rucăr – Bran. Castelul reamenajat de Regina Maria a fost la început o cetate regală de graniță, ajunsă în posesia orașului Brașov, care a dăruit-o reginei, în 1920.

Castelul a fost retrocedat în 2006 urmașilor reginei, respectiv arhiducelui Dominic de Habsburg și surorilor sale, Maria Magdalena Holzhausen și Elisabeth Sandhofer, copiii principesei Ileana, cea căreia Regina Maria i-a lăsat moștenire castelul.

Potrivit Agerpres, anul trecut, Castelul Bran a fost vizitat de peste 600.000 de persoane, cifră care îl face să fie cel mai popular obiectiv turistic al României. Un bilet standard costă 35 de lei, în care este inclusă și taxa foto.

Castelul Bran a fost inițial o cetate, pe care Regina Maria a transformat-o într-o reședință confortabilă

Castelul Bran a fost inițial o cetate, pe care Regina Maria a transformat-o într-o reședință confortabilă

Vizita începe cu un urcuș pe o scară abruptă și austeră. Se vede din capul locului că Branul a fost inițial o fortăreață de cătane și nu reședință pentru principese. La capătul scărilor, prima încăpere – camera de gardă, cu o sobă impresionantă și portretele câtorva dintre regii medievali care au stăpânit cetatea-castel. Pe dreapta se deschide o ușă spre pasajul unde se verifică biletele, iar apoi începe vizita propriu-zisă. O scară de lemn îngustă urcă spre etajul I, unde, într-o cameră de trecere, fostă sală de toaletă a Reginei Maria, este amenajată o expoziție de jucării vintage. În dreapta acesteia se găsește dormitorul reginei. Maria s-a străduit din răsputeri să transforme Branul dintr-o fortăreață ursuză într-un castel confortabil. Rezultatele acestui efort sunt prezente peste tot în castel, dar se simt poate cel mai bine în acest fost dormitor regal. Aici, covorul, broderiile, perdelele, cuvertura și obiecte de mobilier îndulcesc și ascund trăsăturile aspre, cazone, ale zidăriei albe, dinspre care parcă se aude încă zăngănit de arme.

Amenajarea muzeală actuală este de dată recentă, post-retrocedare. Moștenitorii Reginei Maria au vrut, și, în mare măsură, au reușit, să refacă atmosfera regală a castelului, cea care trebuie să fi domnit aici în perioada interbelică.

Mai departe, la etajul I se vizitează Camera Castelanilor sau Salonul Galben, iar apoi Salonul Mare, cu mobilier în stil baroc și un covor românesc. Urmează unul dintre punctele de rezistențăale vizitei, scara secretă, care ducea de la etajul I direct la etajul III al castelului, săpată în zid. Aceasta era folosită de ostași ca „scurtătură” în timpul asediilor, cu mult înainte ca Branul să ajungă reședință regală. Nu este recomandată claustrofobilor.

La capătul scării secrete se deschide cea mai mare și mai frumoasă cameră a castelului – Salonul de muzică și biblioteca. Interiorul este amenajat eclectic, cu mobilier și accesorii din epoci și stiluri diferite, dar care crează un tot omogen, cald și agreabil. Fotografia Principesei Ileana care decorează unul dintre pereți este originală și poartă semnatura alteței sale. Aproape în mijloc, un intrând pătrat este decupat de restul camerei, cu care comunică doar pe o latură. În acest spațiu intim, un colțar confortabil invită la răgaz, așezat chiar în fața unei sobe albe, înzidite.
După frumosul salon de muzică se vizitează loggia, expusă intemperiilor sau, dimpotrivă razelor de soare. Este un prim loc de unde vizitatorii fotografiază la foc automat curtea interioară și ansamblul înconjurător. De aici se urcă pe terasa de le etajul IV, excelent loc de panoramă asupra munților din jur. Urmează apartamentul Principelui Nicolae, mobilat cu o donație privată, din care se remarcă un birou superb.

Se coboară apoi pe o scară de lemn, iar pe stânga se deschide o cameră unde de pe panouri de sticlă este spusă povestea lui Vlad Țepeș/ Dracula și presupusele sale legături cu castelul, care țin mai degrabă de „wishful thinking” decât de realitatea istorică. Un pic mai sus pe scara spiralată de lemn se găsește o cameră asemănătoare, unde se vorbește despre cavalerii teutoni, cei care, în jurul anului 1211, au fondat cetatea. Înapoi, pe scară în jos, se coboară spre etajul al II-lea. La acest nivel se vizitează un salon mobilat în stil Biedermaier, apoi dormitorul regelui, unde e expusă corona și sceptrul străbunicului patern al actualilor proprietar, Marele Duce de Toscana Karl Salvator de Habsburg-Lorena. Urmează o sufragerie care impresionează prin grinzile masive de lemn pictat, care susțin tavanul și soba de teracotă, cu cahle pictate în albastru. Urmează o sală de arme, unde sunt expuse o armură gotică și una de balistar (servantul balistei, mașină de război medievală). În sala următoare se găsesc stemele istorice ale Brașovului, Țării Bârsei și Transilvaniei, iar în sala costumelor, blazoanele Principesei Ileana și Reginei Maria. Se iese apoi pe coridor, în fapt un balcon de lemn care înconjoară ¾ din curtea interioară. La capătul acestuia a fost amenajată o expoziție temporară cu unelte de totură, pentru care se plătește bilet separat. Tot dinspre coridor se intră și în sala de proiecții, unde rulează filme de epocă cu imagini ale Castelului Bran. O scară de lemn în spirală coboară apoi spre curtea interioară, trecând pe lângă mecanismul liftului. Ascensorul a fost instalat în 1937, pe orificiul vechii fântâni și a avut dublu scop: de a transporta mai ușor materialele de construcție necesare renovării și de a servi ca lift de persoane Reginei Maria și invitaților ei, când coborau din castel în parc, pentru a servi ceaiul în casa de lemn construită în acest scop.

La finalul vizitei, merită să intrați pe la magazinul castelului, unde pe lângă kitsch-urile obișnuite găsiți și suveniruri mai deosebite, cum ar fi o cutie cu patru tablete „regale” de ciocolată – Regele Carol I, Regina Elisabeta, Regele Ferdinand și Regina Maria.

Castelul Peleș, unul dintre cele mai frumoase din Europa Centrală și de Est

Castelul Peleș, unul dintre cele mai frumoase din Europa Centrală și de Est

Peleș, pe măsura unui mare rege

Castelul Peleș seamănă cu un tort de frișcă, cu topping de ciocolată. Dantela de lemn de la nivelul superior și fleșele metalice, ascuțite ca o cască de ofițer prusac, îi dau un aer sofisticat. Brazii din jur completează decorul unui basm de frații Grim.

O vizită completă costă 50 de lei, la care se adaugă taxa foto de 32 de lei. În total, 82 de lei – cea mai scumpă intrare la un muzeu din România. Dar Peleșul face toți banii. Interioarele rafinate și somptuoase le fac să pălească pe cele de la Schönbrunn, de exemplu. Castelul este o înșiruire de camere și coridoare mobilate și decorate opulent, pe care doar rafinamentul cu adevărat regal le salvează de exces (dar o bănuială de ostentativitate va plana pentru totdeauna). Edificiul a fost construit în 41 de ani, între 1873 și 1914 de echipe multinaționale de muncitori, veniți din toată Europa. Costin Dumitru, referent al muzeului, spune că pe șantier se cânta și se înjura în 14 limbi.

Somptuoasa reședință a fost dotată de la bun început cu tehnologie ultimul răcnet la vremea respectivă: energie electrică, încălzire centrală (toate sobele sunt de decor) sau aspiratoare de praf. Peleșul a fost, de altfel, primul castel integral electrificat din lume.

Vizita începe dintr-un vestibul și se trece imediat în holul de onoare, care deja te face să te simți mic, sub povara lemnului de nuc care îl îmbracă. Plafonul din sticlă este retractabil, acționat de un motor electric. A fost gata în 1911, pe când o asemenea tehnică, care permitea culisarea plafonului doar prin apăsarea unui buton, era de natură să uimească musafirii regali. După aceea se trece în Sala Mare de Arme, unde vedetă este un cavaler în armură completă, germană, de secol al XVI-lea, care cântărește în jur de 100 kg, cu tot cu armura calului. Carol I avea o colecție de peste 4.000 de arme, dintre care 3.500 sunt încă la Peleș, majoritatea expuse în Sala Mare de Arme, dar și în alte săli.

Spre deosebire de Bran, vizita la Peleș decurge rectiliniu, fără scări în spirală, fără improvizații sau fantezii arhitecturale. Totul la Peleș e sobru și calm. Camere după camere, saloane, coridoare și holuri, pasaje secrete; stucaturi, intarsii, tapiserii și finețuri din piele de Cordoba defilează de-a lungul unei vizite care nu poate fi comprimată într-o înșiruire de spații și obiecte care se vizitează.

Sunt atât de multe detalii, despre fiecare cameră, despre fiecare obiect, încât chiar și „recitalul” exemplar al unui ghid omniscient devine obositor. Turiștii, grupuri-grupuri (nu se organizează vizite individuale), urmăresc cu gurile căscate expresiile unui lux la care muritorii de rând nu pot decât să viseze.

Pe lângă Holul de Onoare și Sala Mare de Arme, cele mai importante camere care se vizitează sunt Biblioteca Regală (comparabilă ca atmosferă și aspect cu minunata bibliotecă aristocratică din „My Fair Lady”), Cabinetul de Lucru (cu un birou impresionant și un colț mai intim pentru întâlniri private), Sala Nouă de Audiențe (decorată cu lemn din 14 esențe și un covor de Tabriz), Sala Florentină (cu plafonul sculptat în lemn de tei aurit și două candelabre magnifice, neorenascentiste, din sticlă de Murano), Sala Oglinzilor (unde te pierzi în apele celor cinci oglinzi venețiene amplasate astfel încât dau senzația unui spațiu infinit), Sufrageria (cu o masă splendidă, unde puteau cina 36 de persoane, decorată cu lemn de nuc și piele de Cordoba), Sala Maură (inspirată de Palatul Alhambra), Salonul Otoman (cu o fântână din marmură de Carrara), Dormitorul Regal (unde se află patul în care a murit Carol I), sau impresionantul Dormitor Imperial, pregătit pentru vizita pe care împăratul Austro-Ungariei, Franz Josef, trebuia să o facă în 1906, dar care nu a mai avut loc. Un cizmar pe nume Nicolae, ajuns președinte al României cu mult după aceea, și soția sa, o semianalfabetă pe nume Elena, au ajuns și ei să doarmă aici în anii 1970, o singură dată, pentru că, se zice, Elenei nu i-a plăcut camera, fiindcă avea prea multă mobilă masivă.

Alte camere interesante se găsesc la etajul I, unde locuiau domnișoarele de onoare din suita oaspeților. Ușile de la aceste camere sunt create cu două fețe diferite, astfel încât să respecte, pe de o parte, stilul camerelor, pe de altă parte, stilul coridorului exterior. Tot la etajul I se află și Sala de Concerte, unde se găsește o orgă Rieger cu 1796 de tuburi și două claviaturi.

Toate acestea nu sunt însă decât o trecere în revistă succintă a unei vizite la Peleș. Fiecare cameră poate fi descrisă pe pagini întregi. Vitraliile, picturile, covoarele, obiectele de decor care înfrumusețează fiecare încăpere ar merita capitole separate.

Până în urmă cu trei ani se vizitau și camerele private ale oaspeților regali, situate la etajul II, dar momentan acestea sunt închise publicului, „din motive de conservare”, după cum spune referentul Costin Dumitru.

Pelișor, fratele mai mic
Inima Reginei

Caseta cu inima Reginei Maria a fost depusă, conform dorinţei sale, în Capela Stella Maris din Balcic, în anul 1938. Pe 8 septembrie 1940, după ce România a cedat Bulgariei Cadrilaterul, caseta cu inima Reginei Maria a fost preluată de administratorul Castelului Bran şi a fost adusă în ţară şi depusă în biserica din lemn a castelului. În 1941, a fost aşezată într-o criptă amenajată în stânca muntelui Măgura Branului, lângă spitalul de campanie nou înfiinţat de principesa Ileana, numit „Inima Reginei”. În anul 1947 a fost construită la Bran biserica „Inima Reginei Maria”, în care urma să fie depusă caseta din argint cu inima reginei, dar acest fapt nu s-a realizat din cauza instaurării Republicii Populare Române. În 1968, caseta cu inima Reginei Maria a fost scoasă din cripta din stâncă și depusă în casa de bani a Muzeului Bran. În 1971, ea a fost transferată la Muzeul Naţional de Istorie a României. Caseta din argint a fost expusă, dar nu şi inima, care a rămas în continuare în custodia muzeului, până în 3 noiembrie 2015, când a fost depusă pe un soclu din Camera de Aur. 

La doi pași de Peleș se află Pelișorul, o variantă redusă la scară a primului. Pelișorul are „doar” 60 de încăperi și 1.200 de metri pătrați, spre deosebire de „fratele” mai mare, care are nu mai puțin de 160 de încăperi și peste 3.200 de metri pătrați. Un bilet la Pelișor costă 20 de lei, iar taxa foto este de 32 de lei.

Pelișorul a fost reședința principelui moștenitor Ferdinand și a soției sale, Maria, înainte de moartea lui Carol I și succesiunea la tron. Pelișorul a fost un dar de nuntă al lui Carol și al Elisabetei pentru succesorii lor, dar nu a fost inaugurat decât în 1903, la zece ani de la căsătoria lui Ferdinand cu Maria. La fel ca Peleșul, și Pelișorul a fost prevăzut de la bun început cu cele mai noi dotări disponibile la vremea aceea: electricitate, încălzire centrală etc. De asemenea, a fost proiectat de același arhitect, Karel Liman. Dar aici se opresc similitudinile. Interiorul Pelișorului este mai puțin opulent, mai intim, și poartă peste tot amprenta Reginei Maria, cea care l-a decorat în stil Art Nouveau, dar cu accente neobișnuite, bizantine și celtice. Vizita începe tot din holul de onoare, după care se intră în apartamentul regelui, cu birou și dormitor. Aici se află și manuscrisul „Bastonul Mareșalului”, o povestire caligrafiată de Regina Maria cu mâna ei și făcută cadou Regelui Ferdinand cu ocazia încoronării. În acest apartament a și decedat al doilea rege al României.

Veron Muha, un excelent ghid, căruia i se potrivește la perfecție zicala „mic la stat, mare la sfat”, acompaniază cu un prisos de cunoștințe enciclopedice călătoria în intimitatea familiei care a locuit la Pelișor. Subliniază discret, pentru cunoscători, obiectele decorative inestimabile semnate de Tiffany, Galle sau Fabergé, desenele lui Mucha sau mobilele la care s-a folosit rarisima esență de frasin creț.

Castelul Pelișor a fost casă de creație pentru scriitori în perioada comunistă

Castelul Pelișor a fost casă de creație pentru scriitori în perioada comunistă

Cel mai spectaculos moment al vizitei este Camera de Aur, făcută chiar după schițele reginei. Pereții sunt căptușiți cu lemn de tei, sculptat în formă de frunze de ciulin și acoperiți de o foiță de aur de 24 de carate. Obiectele de decor includ o lampă Tiffany, un pocal Fabergé, un serviciu de pahare din cristal de Boemia, executat dupa desene ale Reginei Maria, cupe Ströbl etc. În noiembrie 2015, aici și-a găsit odihna și inima reginei, după o lungă saga. Caseta care o adăpostește este înfășurată în drapelele României și Marii Britanii (Maria era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii). Apartamentul francez, de inspirație bretonă, sala de joaca a copiilor și salonul în stil Ludovic XIV, au, fiecare, poveștile sale.

Un alt punct forte este sufrageria, cu un serviciu de pahare Tiffany, format din 96 de piese de un portocaliu translucid. Valoarea acestuia este de câteva milioane de dolari, dacă ar fi să fie scos la vânzare de o casă internațională de licitații, opinează Veron Muha.

Dar nu valoarea intrinsecă a pieselor care decorează Pelișorul îi dau acestuia substanță, ci prezența aproape fizică a membrilor familiei regale, care par că te privesc maiestuos din portrete. Deasupra tuturor, plutește spiritul ocrotitor al Reginei Maria, zâmbind blând din tablourile care o înfățișează din tinerețe până la senectute, așa cum a fost: cea mai frumoasă regină a Europei de atunci.

Peleș, un domeniu cu trei castele de basm
Carol I a cumpărat terenul din zona Peleș în 1872. Șantierul a început în 1873 iar inaugurarea s-a făcut în în 1883. Lucrările la castel au mai durat însă până în 1914. Rolul castelului a fost cel de reședință de vară, unde familia regală locuia din mai până în noiembrie. În 1948, castelul Peleș, castelul Pelișor și castelul Foișor, aflat tot pe domeniul regal de la Sinaia, au fost confiscate de statul comunist. Din 1953 până în 1975 Peleșul este deschis publicului ca muzeu, după care încep lucrări de restaurare până în 1990. După Revoluție, este din nou deschis publicului. În februarie 2007, castelul a fost retrocedat Casei Regale, care l-a lăsat în administrarea statului, în regim de muzeu. Pelișorul a fost în perioada comunistă „casă de creație” pentru scriitori, după care o perioadă de timp a fost închis publicului. În 2007 a fost retrocedat și el Casei Regale. Castelul Foișor, fost pavilion de vânătoare regal se află pe același domeniu, dar nu este vizitabil, el fiind o casă de protocol a Administrației Prezidențiale.
Palatul Cotroceni

Un alt edificiu vizitabil, care este strâns legat de familia regală a României, este Palatul Cotroceni din București. Sub numele de Muzeul Național Cotroceni, aripa istorică a palatului este vizitabilă și este una dintre comorile turistice mai puțin cunoscute ale capitalei. Ca să îl vizitați, trebuie să faceți o programare telefonică, pereferabil cu cel puțin o zi înainte. Actualul palat a servit ca reședință, din 1895, prinţului moştenitor Ferdinand și viitoarei regine Maria. Se vizitează, în condiții stricte de securitate, o suită de saloane somptuoase, superba bibliotecă din lemn de esențe nobile, dormitorul Reginei Maria, cu un salon privat în stil nordic, Holul de Onoare și Marele Salon de Recepție. Interioarele de aici sunt la jumătatea drumului între camerele mai austere al Branului și cele intime, calde, de la Pelișor, cu un pic de poleială á la Peleș. Ghidajul, dezinvolt și extraordinar de bine documentat, face să pălească aerul milităros al recepției și interdicția de a fotografia în majoritatea spațiilor, chiar dacă se achită taxa foto.

Notă: Fotografiile de la Bran și Cotroceni au fost realizate de Vakarcs Loránd pentru revista Sinteza. O parte din fotografiile de la Peleș și Pelișor au fost realizate de Vakarcs Loránd pentru Muzeul Național Peleș și reproduse cu acceptul acestei instituții, altele sunt din arhiva muzeului, de asemenea reproduse cu acceptul instituției.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

11 + eight =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te