Inima creativă a Europei bate la Berlin

Mihai Pop, cofondatorul Galeriei Plan B din Berlin: „În Berlin simţi că este loc pentru oricine”


Prin anatomia lui, oraşul Berlin îţi transmite că este loc şi pentru tine. Artiştii, cei care îi simt cu adevărat pulsul, spun că acolo nu le-a fost niciodată teamă că nu se vor integra. Chiriile la locuinţe nu mai sunt aşa accesibile cum erau, dar în continuare sinergia creativă şi climatul neconvenţional funcţionează ca un magnet pentru artiştii din întreaga lume. În 2006, cunoscutul ziar The New York Times spunea despre Berlin că este precum New York-ul anilor ’80. „Chiriile sunt ieftine, graffiti-ul a împânzit oraşul şi aerul trosneşte de creativitate. Puţine oraşe mai cunosc o atât de profundă schimbare. Aleile gri s-au transformat în laboratoare de creaţie cu baruri ultramoderne, restaurante şi galerii de artă”.

De ce este considerat Berlin capitala artei şi a artiştilor? De ce cultura corporatistă îşi face atât de greu loc în Berlin, spre deosebire de alte centre creative, precum New York sau Londra? La mai bine de 25 de la reunificare, Berlin se află încă în construcţie şi încearcă să îşi găsească locul într-o Germanie reunită şi într-o lume mult mai globalizată. Mai ales din punct de vedere al politicilor culturale, ultimii 25 de ani în Berlin au fost caracterizaţi de transformări majore: marile instituţii culturale s-au restructurat, în paralel cu deschiderea oraşului spre artişti veniţi din toată lumea. Dar în timp ce viitorul marilor instituţii este asigurat, scena de artă independentă caută portiţe. Prin toţi artiştii şi toate aceste grupuri dinamice, unele experimentale, Berlinul şi-a câştigat statutul de oraş creativ, iar menţinerea acestui statut este una dintre marile provocări ale politicilor culturale contemporane.

Pe scena artistică berlineză, unde sute de galerii de artă încearcă să se facă remarcate, o galerie fondată de un grup de artişti români şi-a câştigat renumele prin modul în care a reuşit să angreneze artă de calitate în spaţiul ei, indiferent de naţionalitatea artiştilor pe care i-a reprezentat. Galeria Plan B a pornit iniţial în Cluj, dintr-un aşa-zis eşec al unuia dintre fondatorii săi, dar în scurt timp a reuşit să îşi câştige un capital de imagine nesperat pe scena artistică a unuia dintre cele mai importante centre culturale din lume. Începutul, însă, nu a fost uşor.

Mihai Pop/Foto: Cătălin Georgescu

În 2005, la doar câțiva ani după ce au absolvit Universitatea de Artă şi Design din Cluj, tinerii Mihai Pop şi Adrian Ghenie au devenit conştienţi că scena artistică din România avea nevoie de un Plan B.

„Această galerie a pornit ca alternativă la aşa-zisul meu insucces cu programul Galeriei Ataș a Universităţii de Artă şi Design din Cluj. Plan B s-a creat din întâlnirea cu Adrian Ghenie, la îndemnul lui Victor Man, coleg cu Adrian de facultate. Victor îmi spunea atunci că Adrian se gândea la un proiect pe care am putea să îl facem împreună. Un rol în apariţia galeriei a avut şi colecţionarul de artă Mircea Pinte care ne-a ajutat la început cu partea financiară. Eram obişnuiţi să facem totul cu resurse puţine, iar Mircea Pinte ni le-a oferit. Mircea Pinte a fost coleg de facultate cu fratele lui Adrian Ghenie şi, la un moment dat, şi-a dorit să cumpere câteva tablouri pentru noua lui casă. Adrian l-a convins ca ar fi mai bine să finanţeze cu banii aceia un proiect mai larg, gândit împreună cu mai mulţi colegi”, povesteşte Mihai Pop. Adrian Ghenie a înţeles că acel capital financiar pe care colecţionarul era dispus să îl investească ar fi indicat să îl pună la lucru şi în beneficiul colegilor săi. Aşa au fost puse bazele Galeriei Plan B care funcţionează şi astăzi la Fabrica de Pensule din Cluj. O poveste asemănătoare se repetă şi în 2007 cu reuşita galeriei Plan B din cadrul New York’s Armory Show, când publicaţia The New York Times a menţionat galeria din Cluj într-un material dedicat celebrului târg de artă. „A venit povestea cu New York Times, situaţia a fost atât de prielnică, încât nu mai conta dacă reușeam sau nu să și vindem lucrările din program, capitalul de imagine câștigat la New York conta mult. O altă situaţie prielnică a venit în 2007, anul în care eu mă ocupam de Pavilionul României din cadrul Bienalei de la Veneţia”, povesteşte Mihai Pop.

Unul dintre prietenii câştigaţi de artiştii din Cluj pe parcursul anilor 2005-2007 a fost Juerg Judin, din Zürich, colecţionar şi galerist, care a găzduit în 2006 expoziţia Cluj Connection, unde au fost prezentate lucrări ale lui Mircea Cantor, Adrian Ghenie, Victor Man, Ciprian Mureșan, Cristi Pogăcean, Șerban Savu si Gabriela Vanga. „În momentul în care și-a relocat galeria Haunch of Venison din Zürich la Berlin, Judin ne-a propus un spaţiu în aceeaşi clădire industrială pe care o cumpărase. Atunci a fost momentul când am decis că puţinii bani pe care îi câştigasem pe parcurs, am putea să îi investim într-un spaţiu permanent la Berlin. Ne-am gândit să repunem în circuit ceea ce câştigasem. Acesta a fost începutul Plan B la Berlin”, precizează Mihai Pop.

Astfel, Plan B a fost localizată iniţial într-un fost spaţiu industrial în apropiere de Hamburger Bahnhof Museum, urmând să fie relocată în spaţiul actual de pe Potsdamer Strasse în 2012. Deschiderea galeriei în Berlin coincide cu două momente importante, spune cofondatorul ei.

Galeria Plan B, la vernisajul expoziției artistului clujean Cornel Brudașcu/Foto: Cristina Beligăr

„Atunci ne-am pus întrebarea: dacă am fi permanent într-un spaţiu al Vestului, am mai fi la fel de bine percepuţi? Dacă lucram intr-o scenă funcţională, putem rezista? Pe ideea că nimeni nu e profet în ţara lui, ne dădusem seama că prima dată trebuie să acumulezi un capital de imagine în afara ţării tale şi el se va răsfrânge asupra scenei locale. Dacă stai aici, oricât de bune lucrări ai face, nu vei avea niciodată puterea simbolică să acţionezi asupra scenei din care vii. Cred că acest lucru nu e specific României, ci e la fel de valabil oriunde și nu doar în scena de arte vizuale, la fel a funcționat și, de exemplu, scena rock psihedelică britanică a anilor ’60, erau mai cunoscuți în afară, în Franța… Știu acum că în artă, fie că eşti în Est, sau Vest, e la fel de greu de trăit din arta pe care o faci. Poate în Est artiştii sunt mai protejaţi, indiferent de calitatea lor, ca un reflex al statutului pe care arta îl avusese înainte de 89, până nu demult mai funcționa supapa UAP-ului. Pe de altă parte, în Vest sunt alte tipuri de posibilități, rezidențe, burse, dar și ele vin împreună cu o agendă politică punctuală, pentru a vorbi în “limbajul de bumbac” de azi. Faptul că am deschis o galerie la Berlin era special, noi însă ne-am dat seama că nu vrem să emigrăm. Puteam fi şi la Berlin, nu doar la Cluj. Se schimbau vremurile, apăruseră zborurile ieftine”, explică Mihai Pop.

Un alt pas decisiv pentru galeria din Berlin a fost întâlnirea cu Mihaela Luţea, care în prezent coordonează alături de Mihai programul galeriei. Astfel, în puţin timp de la deschiderea celor două galerii, din Cluj şi din Berlin, accentul s-a mutat pe Berlin şi pe scena de acolo. Artiştii români puteau să testeze în ce măsură erau relevanţi pe o scenă deja constituită, una cele mai importante din lume. La un moment dat a venit şi relocarea. „Până la sfârșitul anului 2011, spațiul galeriei era într-o zonă aflată permanent în construcţie şi în transformare. Din păcate, publicul nu ajungea foarte uşor acolo deşi era la trei minute de mers pe jos de gara centrală. Adrian Ghenie are în continuare atelier în acea parte a Berlinului şi îşi deschide în luna octombrie un cinema de artă, cu bar, el fiind un mare admirator al cinematografiei expresioniste germane”, precizează Mihai Pop.

Astfel, în 2012 galeria a fost mutată într-o zonă mai vizibilă, pe Potsdamer Straße, fostă zonă de graniţă aproape de Zidul Berlinului, respectiv în fostul complex Tagesspiegel, care acum găzduieşte mai multe galerii de artă. Înainte de 1989 era o zonă marginală cu baruri bizare, povesteşte Mihai Pop, iar în prezent încă funcţionează o cârciumă celebră, despre care se spunea că era frecventată de Freddie Mercury, Iggy Pop, David Bowie, în anii ‘80. „Copiii refuzaţi ai Berlinului acolo mergeau. Potsdamer Straße e foarte frumoasă, pentru că la 10 minute de mers pe jos găseşti cele mai importante instituţii de cultură. Efectiv la 15 minute de când ies din galerie sunt în faţa unei lucrări de Rembrandt la Gemäldegalerie. E un mare privilegiu. Să nu mai spunem că Filarmonica din Berlin este cea mai importantă filarmonică din Europa. Ultima dată am fost la un concert al lui Radu Lupu, unul dintre cei mai grozavi pianişti de origine română”.

Potsdamer Straße unde se află galeria Plan B este o combinaţie de magazine, aprozare turceşti, restaurante turceşti, localuri gay, prostituţie, lume creativă care defineşte Berlinul. Spre deosebire, însă de un cartier ca Prenzlauer Berg din fostul est, colonizat masiv după 1989, această parte, la graniţă cu zidul, îşi păstrează încă o bună proporţie între lumea creativă şi lumea locală. „Este Berlinul cu adevărat, cum ne place nouă”, spune Mihai Pop.

Berlinul reprezintă o lume în care în nici un caz nu contează locul de unde provii, cum nu contează nici etnia. Artiştii pe care îi reprezintă Galeria Plan B sunt percepuţi ca fiind internaţionali şi atât. De altfel, 80% din programul galeriei cuprinde expoziţii ale unor artişti români. „Nu suntem văzuţi ca o galerie românească. Pe Ciprian Mureşan, de exemplu, lumea îl recunoaşte fără să ştie că e român, doar prin lucrările sale. În felul acesta au funcţionat toate expoziţiile la Plan B, fără a pune accentul pe spațiul de proveniență al artiştilor”, explică Mihai Pop.

Foto: Cristina Beligăr

În ceea ce priveşte publicul care frecventează Galeria Plan B, este unul pe care multe galerii de artă din lume şi-ar dori să îl aibă. „Publicul berlinez este foarte relaxat, dar totodată un public academic, cunoscător, foarte citit. Chiar dacă îţi intră în galerie cu o bere în mână, te întreabă lucruri competente. De aceea este natural să mergi acolo unde programul tău e bine receptat, bine înţeles. Cu tot efortul şi cu toţi anii de aur ai Fabricii de Pensule, unde era o forfotă promițătoare, nu era săptămână să nu vină cineva relevant, la Berlin îţi intră în galerie lume care are un nivel de înțelegere a artei de care avem nevoie. Evident că având energie și timp, resurse limitate, te gândeşti unde e mai eficient să le concentrezi. Şi atunci am pus accentul pe Berlin în ultima perioadă”, precizează Mihai Pop.

În primul spaţiu în care a fost deschisă galeria Plan B, artiştii români primeau la fiecare eveniment pe care îl organizau vizita reputatului curator René Block. În anii ’60, acesta fusese galeristul artistului Joseph Beuys şi apoi unul dintre cei mai importanţi directori ai Muzeului Fridericianum din Kassel care organizează celebra expoziţie Documenta şi care în anii 2000 deschisese un spaţiu de expoziţie, Edition Block, în parteneriat cu Fundaţia Vehbi Koç din Turcia, cu focus pe arta estului. „René Block e o personalitate importantă a scenei de artă germană în ultimii 50 de ani, un om care a crescut generaţii de artişti şi curatori. El era primul nostru vizitator, fiind vecin cu noi. Este un personaj foarte inteligent, cu o mare sensibilitate, se uită cu multă atenţie la expozitiile noastre şi câteodată cumpără de la noi. Cumpăra pentru Fundaţia Koç şi pentru colecţia lui personală. Şi acesta a fost un mare privilegiu pentru noi, să îl avem pe unul dintre magii arte contemporane germane în proximitate”, povesteşte Mihai Pop.

Un alt personaj important al scenei de artă din Germania care vizitează frecvent galeria Plan B este Kasper König, fost director al Städelschule din Frankfurt. „Este un om direct care își exprimă tranșant opiniile, cu o atenție la ce e nou, inovator. Locuieşte aproape şi face în fiecare săptămână un tur al galeriilor, primim feedback-ul lui cu periodicitate”, explică Mihai Pop.

La deschiderea galeriei, artiştii români care iniţiaseră proiectul Plan B îşi puneau problema în ce măsură vor fi integraţi cu adevărat într-un mediu în care sute de alte galerii de artă se luptă pentru notorietate. Într-un timp relativ scurt, însă, Plan B a marcat prezenţa la cele mai cunoscute târguri de artă şi a fost listată în index-ul berlinez al galeriilor unde doar o mică parte din galerii ajung să fie menţionate. „În momentul în care intri în acest parcurs eşti vizitat, eşti văzut, eşti materie primă pentru curatori şi critici. Toate curtea în care se află galeria noastră şi unde există şi alte galerii, a devenit în ultimii ani importantă. Pe an avem în jur de 5-6 expoziţii acolo, ceea ce este destul de mult dacă ne gândim şi la participările pe care le avem la târguri de artă şi la ceea ce se mai întâmplă la Cluj”, declară Mihai Pop.

Printre târgurile la care este prezentă galeria Plan B până la sfârşitul anului 2017 se numără: Art Berlin, Contemporary Istanbul, Frieze London, FIAC Paris, Art Basel Miami Beach. Plan B este o prezenţă constantă în publicaţia Gallery Weekend, iar de curând o relatare despre expoziţia personală a artistei Iulia Nistor-canary in a coal mine,- a fost cuprinsă în paginile revistei Artforum. Până la sfârşitul lunii octombrie, la Plan B din Berlin poate fi vizitată expoziţia artistului clujean Cornel Brudaşcu.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

fifteen + 17 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te