Instituţiile şi cetăţeanul. După 25 de ani


Distribuie articolul

Nu demult a fost prezentată la una dintre televiziuni povestea unui român care a fost ales primar într-o localitate din Germania. Dincolo de ineditul situației, un contrapunct la alegerea lui Iohannis în funcția de președinte al României, povestea românului conținea un episod ce i-a șocat inclusiv pe cei din platou. El povestea cum a ajuns la oficiul forțelor de muncă și i-a spus funcționarului că ar dori să se facă polițist. Și pentru că nu era cetățean german și regulile spuneau NU în acel moment, funcționarul l-a informat că acest lucru nu este posibil. Omul și-a văzut de viața lui și a încercat câteva slujbe. După o bună bucată de vreme, funcționarul de la oficiul de muncă îl sună și îi spune: “Știți, ați fost mai demult la noi și ne-ați spus că ați dori sa deveniți polițist. Vă mai aduceți aminte? Ne-am interesat de problema dvs. și, în urma unei discuții cu cei de la Ministerul de Interne, s-a decis că puteți urma o astfel de carieră . E nevoie de o dispensă și atât. Vă așteptăm pentru formalități!”. Omul a trecut toate examenele, a ajuns polițist, a câștigat în timp respectul comunității, iar azi conduce destinele unei comune din estul Germaniei.

Birocraţia nu se poate reforma din interior. În cel mai fericit caz se metamorfozează ipocrit

Birocraţia nu se poate reforma din interior. În cel mai fericit caz se metamorfozează ipocrit

Gestul funcționarului german este un indicator al unei societăți în care instituțiile publice nu și-au uitat menirea de a pune în centrul activității lor omul, cetățeanul, plătitorul de taxe și impozite. Ceea ce la alții face parte din normalitatea relației dintre cetățean și instituțiile publice ajunge să fie privit la noi ca un gest excepțional, aproape o anomalie. De fapt, la noi, lucrurile par să stea exact pe dos. În România anului 2014, sute de mii de cetățeni români au fost umiliți la cozi în străinătate pentru a-și exercita dreptul de vot. În țară, umilința, indiferența și, uneori, chiar disprețul statului față de cetățean au ajuns să facă parte din cotidian. O atitudine cu care ne-am obișnuit poate mult prea mult!
Multe dintre instituțiile publice din România par să fi uitat faptul că rațiunea existenței lor este de a oferi servicii cetățenilor. Ei sunt clienții statului. Realitatea e că, prin comportamentul lor, mulți decidenți politici și funcționari publici lasă să se înțeleagă că cetățeanul e în slujba lor și nu invers. Statul suntem noi, ar spune mulți dintre ei! Poate au uitat sau poate nici nu au știut vreodată că statul nu e un scop în sine, ci un mijloc ce există ca expresie a unui contract social.

Citiți articolul integral în ediția print
Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te