La pas pe Drumul Fermecat


Distribuie articolul

În zona ecoturistică Mara – Cosău – Creasta Cocoșului, peisajul nealterat al Maramureșului istoric se combină cu un mod de viață ancestral și cu arhitectura tradițională, pe cale de dispariție.

Chiar înainte de a coborî spre Breb, Maramureşul îşi arată una dintre cele mai frumoase feţe

Chiar înainte de a coborî spre Breb, Maramureşul îşi arată una dintre cele mai frumoase feţe

Breb. Doi canadieni în vârstă au străbătut jumătate de lume ca să ajungă la pensiunea „Mărioara”. Vorbesc despre sfârșitul civilizației occidentale și nevoia întoarcerii la rădăcini. Doamna Mărioara, cea care a dat numele pensiunii, are broboadă înflorită pe cap și frământă un aluat pentru o plăcintă cu urdă, mărar și cozi de ceapă.
Sârbi. Familia Marinca s-a strâns cu mic, cu mare, trei generații, în horincia satului, la făcut tărie de mere. Mănâncă slănină tăiată gros, cu cartofi copți în jar, mujdei și pâine făcută în „cuptiorul” de acasă. Membrii unui fotoclub din Miercurea-Ciuc îi fotografiază și povestesc intrigați despre portul tradițional afișat la biserică de fete – cu fuste populare scurte și tocuri înalte.
Hărnicești. Moș Vasile Vișovan și tanti Maria Bozai se „hodinesc” pe un cap de pod, lângă un petec de iarbă verde. Se bucură de primăvară și își râd de cei care nu știu să muncească. Glumesc pe seama faptul că acum și oaia și vaca „primesc pensie”.
Hoteni. Doamna Ileana Hotea, voinică și cu pas hotărât, se întoarce de la câmp cu un coș de nuiele gol în spate. A semănat fasole albă și se grăbește acasă, unde o așteaptă o mie de lucruri de făcut.
Budești. Doi yuppies din București privesc cu luare aminte la cămașa de zale a lui Pintea Vitezul, expusă în biserica monument UNESCO din comună. Au stat în iarnă în Breb și le-a plăcut așa de mult că s-au întors în Maramureș imediat ce a dat colțul ierbii.

Și ar mai fi încă vreo câteva mii de alți localnici și turiști care, împreună, sunt pixeli în imaginea de paradis asediat a zonei Mara – Cosău – Creasta Cocoșului.

Milioane de păpădii au invadat tăpşanele din Maramureş. La Hoteni, o biserică de lemn completează peisajul bucolic, pe cale de dispariţie

Milioane de păpădii au invadat tăpşanele din Maramureş. La Hoteni, o biserică de lemn completează peisajul bucolic, pe cale de dispariţie

Arealul Mara – Cosău – Creasta Cocoșului are forma unui trapez neregulat, situat la intrarea în Maramureșul istoric dinspre Baia Mare. În 2014 a fost desemnat oficial ca fiind una dintre primele destinații ecoturistice din țară, și, prin extensie, din Europa, deoarece România este printre pionierii implementării standardului european în domeniu.

„Simplu spus, o destinație ecoturistică este o zonă de turism care se suprapune peste cel puțin o arie naturală protejată și unde există o ofertă de petrecere a timpului liber preponderent în spații deschise și în cadrul unor servicii turistice prietenoase cu mediul, toate acestea împachetate într-un marketing coerent”, explică Edit Pop, coordonatoarea Asociației EcoLogic, unul dintre „părinții” destinației ecoturistice Mara – Cosău – Creasta Cocoșului.

Pe Mara în jos…

Dincolo de definiții, senzația de intrare într-un spațiu suspendat în alt timp începe cum ieși din Baia Sprie, și te îndrepți, peste Gutâi, spre Maramureșul istoric. Drumul civilizat se termină brusc, așa cã și dacă nu dorești să admiri peisajul captivant, vei fi nevoit să o faci, fiindcă gropile din asfalt nu îți permit o deplasare în fuga cailor-putere.

După ce cobori „Dealul” – cum îi spun localnicii Gutâiului – ești deja în Mara. Sat cu nume voievodal, cam pestriț în ziua de azi, dar aparența este salvată de o păstrăvărie tradițională, unde totul este făcut din lemn. Păstrăvii se văd puzderie, supli și iuți, de pe punțile de lemn care traversează ochiurile de apă.

Mai jos de păstrăvărie începe satul propriu-zis și, imediat după el, Deseștiul, sat cuprins, cu biserică de lemn în patrimoniul UNESCO. Este primul obiectiv turistic major al zonei, pe acest traseu, și nu trebuie ratat sub niciun motiv. Maramureșul se mândrește cu opt biserici de lemn incluse în patrimoniul mondial, iar cea din Desești este cea care păstrează cel mai bine pictura interioară, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Dacă lăcașul este închis, cereți cheia de la locuința preotului, două case mai în jos de biserică. Preotul Ioan Ardelean este bucuros de oaspeți, dar supărat pe muncitori: au reabilitat de mântuială aleea de acces spre biserică, pe bani europeni. Spune că, în plin sezon, biserica ajunge să fie vizitată de peste 20 de turiști, zilnic.

Dintre cele opt biserici maramureşene aflate pe lista UNESCO, biserica de lemn din Deseşti păstrează cel mai bine pictura originală

Dintre cele opt biserici maramureşene aflate pe lista UNESCO, biserica de lemn din Deseşti păstrează cel mai bine pictura originală

… apoi la dreapta…

După Desești, pe Mara în jos urmează Hărnicești. Faceți aici dreapta spre Ocna-Șugatag și astfel intrați într-o altă lume, departe de drumul național. De aici încolo, motoarele se pierd în foșnet de iarbă și se sting în clipocitul Marei. Tăpșane verzi, nelucrate de mâna omului, se intercalează cu ogoare negre, proaspăt semănate și împrejmuite cu garduri de lemn.

Păpădiile desenează fluvii galbene pe fundalul verde, și, în spatele lor, orizontul se ondulează sub dealuri înalte. Este vestitul peisaj mozaicat al Maramureșului, unde zonele sălbatice se întrețes cu cele lucrate, lăsând să supraviețuiască atât omul, cât și animalele. Senzația paradisiacă este întregită de muzica păsărilor. Efectul este echivalent cu o doză de Xanax, fără efecte secundare, poate doar cu dependență ulterioară.

Satul Hoteni este aproape lipit de Hărniceni și apoi urmează Ocna-Șugatag, o subzonă de turism balnear, unde există și un ștrand public, pentru cei cu toleranță ridicată la disconfort. Ceilalți pot opta pentru una dintre pensiunile cu piscină, unde este adusă apă sărată cu cisterna. Are aceleași efecte terapeutice, dar fără înghesuială și condițiile precare.

… și din nou la dreapta…

După Ocna-Șugatag, drumul coboară în serpentine spre satele înșirate pe Valea Cosăului, primul fiind Călineștiul. Veche baștină de cneji, satul pare acum sub construcție. În fiecare gopodărie se ridică sau se repară ceva. Lemnul lasă treptat locul materialelor moderne și asta strică din farmecul locului.

În Călinești, faceți dreapta, spre Budești. Primul sat care vă va ieși în cale este Sârbi. Aici, pe stânga, un complex tradițional păstorit de Gheorghe a’ lu’ Lorinț (pe numele din buletin Gheorghe Opriș) stă mărturie ingeniozității țăranului maramureșean. O vâltoare, o pivă, o horincie sunt printre atracțiile complexului, alături de robinetul cu horincă instalat de nea Gheorghe în poarta casei. Gazda pare ușor cherchelită și glumește cu toată lumea, până aude de ecologie. „Da, e ecologic tot, cum a lăsat mama natură, da ziceți-le ălora din sus de râu să nu mai arunce pungi în apă, că trăbă să le scot eu din vâltoare”, se încruntă omul și-și lovește ușor clopul la ceafă.

Horinicia din Sârbi este cât se poate de autentică și funcțională. La primul cazan, Susana Ilea distilează prima dată horinca de mere, iar în capătul încăperii, la al doilea cazan, Dumitru Marinca și familia – ginere, fiică și doi nepoți – trebăluiesc la a doua distilare. Sunt bucuroși de oaspeți și întind masa simplă de prânz într-un colț de cameră. Un grup de fotografi de la Fotoclubul „Prisma” din Miercurea Ciuc imortalizează producerea horincii şi chipurile oamenilor. Una dintre fotografe poartă o broboadă maramureșeană în cap, care o prinde de minune. „Documentăm tradițiile care încă se păstrează aici. Am fost duminică la slujba din Bârsana și ne-am bucurat să vedem foarte mulți tineri îmbrăcați în straie populare. Este ceva deosebit”, spune Peter Izabella, membră a fotoclubului.

Dacă vizita la complexul lui Gheorghe a’ lu’ Lorinț v-a făcut poftă să aprofundați tradițiile locale, găsiți în Sârbi ateliere de opinci sau de clopuri, unde îi puteți vedea pe meșteșugari la treabă.

…tot înainte și apoi la dreapta…

La ieșirea din Sârbi, continuați pe același drum până în Budești, unde este obligatoriu să opriți la biserica de lemn din localitate, cea mai mare dintre cele opt aflate pe lista UNESCO. Aici este expusă și o cămașă de zale despre care se spune că i-a aparținut lui Pintea Viteazul. Doi turiști tineri și educați din București, Elena Nicola, de profesie programator, și partenerul ei, vizitează cu de-a amănuntul biserica. În iarnă au stat în Maramureș, fiind cazați la Breb. Le-a plăcut mult și s-au întors imediat ce s-a desprimăvărat. „Zona este minunată, dar au apărut multe case moderne, care nu prea cadrează cu cele vechi, în Breb este însă ceva diferit. Arhitectura tradițională se păstrează mai bine și ne place foarte mult să ne plimbăm pe ulițele satului și să intrăm în vorbă cu localnicii, să îi cunoaștem așa cum sunt”, spune tânăra.

După vizita la biserică, drumul vă scoate din nou într-o șosea principală. La intersecție faceți dreapta. În scurt timp veți ieși din Budești și va apărea indicatorul spre Breb.

…coborâți și ați ajuns…

Un drumeag asfaltat coboară din drumul mare spre acest sat, comoara cea mai de preț a zonei ecoturistice. În sat funcționează două dintre cele trei pensiuni certificate ecoturistic. Una dintre ele este „Mărioara”. Viorel Marinca, poprietarul pensiunii, este o gazdă plină de voie bună. „Această certificare ecoturistică este o clasificare în plus, pentru cei care știu ce înseamna aceasta. A venit o echipă de inspectori, au verificat cum e construită pensiunea, cum sunt mobilate camerele, ce servim la masă și de unde ne luăm produsele, cum gestionăm deșeurile. Apoi ne-au făcut câteva sugestii și am primit certificarea. Nu a fost complicat, noi de la bun început am amenajat totul în stil tradițional, fără termopane sau zidărie la vedere, iar ce servim la masă provine cam 80% din gospodăria noastră sau din sat”, spune bărbatul.

Familia Marinca se pregăteşte de ojină într-un colţ al horinciei. Spre deosebire de arhitectură, oamenii locului au rămas autentici

Familia Marinca se pregăteşte de ojină într-un colţ al horinciei. Spre deosebire de arhitectură, oamenii locului au rămas autentici

Ottawa și otava

În timp ce vorbește, la ușa pensiunii bat doi canadieni care caută cazare. Judy și John Hunter sunt doi pensionari din Ottawa, care au lucrat pentru guvernul federal canadian. Vizita la Breb le-a fost inspirată de cartea lui Wiliam Blacker „Along the Enchanted Way” (De-a lungul Drumului Fermecat), în care acest autor englez își descrie aventurile în România, unde a locuit între 1996-2004. O perioadă el a stat chiar în Breb, atras de viața simplă, după ritmuri străvechi, de aici.

„Mergem în locuri unde nu se duc mulți și unde nu există poluare sau prea multă tehnologie. Ne place să cunoaștem oamenii și obiceiurile locului, să gustăm preparate tradiționale. De aceea apreciem ceea ce am văzut până acum în Maramureș: peisajul fantastic și oamenii autentici, ritmul de viață ancestral și arhitectura tradițională, atâta cât se mai păstrează”, spune Judy Hunter. În încheiere, subliniază: „La noi în Canada, valurile de imigranți au alterat orașele, care au devenit tot mai mari și mai greu de locuit. Este important pentru România să învețe să își valorifice tradițiile și să și le păstreze. Bineînțeles, nu trebuie ca oamenii să trăiască la fel ca într-o rezervație, dar trebuie căutate acele modele de dezvoltare sustenabile, care nu alterează mediul și autenticitatea și aduc, totodată, prosperitate celor din partea locului”.

La început au fost francezii

Încă înainte de a fi descoperit de William Blacker, satul Breb a ajuns în atenția călătorilor atrași de destinațiie situate departe de rutele turistice obișnuite. Este vorba despre fostul șef al Centrului Cultural Francez din Cluj, Bernard Houliat, care a „aterizat” în sat, pe nepusă-masă, într-o seară de vară a lui 1992, împreună cu o duzină de turiști francezi care explorau Maramureșul. „S-au dus la preot și l-au rugat să le găsească o cazare într-o casă curată. Pe atunci căsile nu erau ca acum, erau prăpădite și nu aveau WC-ul înăuntru. Părintele i-a trimis la noi acasă. Aveam trei camere, pe unii i-am cazat înăuntru, restul în fânul din șură”, povestește în graiul local Mărioara Marinca.

Francezii au fost încântați, le-au lăsat ceva bani și au plecat. Dar vestea despre satul maramureșean a început să facă înconjurul lumii, și tot mai mulți turiști au început să își facă apariția în Breb. Doamna Mărioara, împreună cu soțul, a amenajat o cameră pentru oaspeți, apoi încă una, apoi au cumpărat niște căsuțe de lemn și au amenajat un camping. Afacerea s-a dezvoltat, au cumpărat o casă cu două niveluri veche de o sută de ani, au demontat-o și remontat-o ca pe un Lego în altă parte și au construit și o pensiune nouă, din temelii.

Moş Vasile Vişovan şi tanti Maria Bozai, din Hărniceşti, se „hodinesc” pe un cap de pod, lângă un petec de iarbă verde. Se bucură de primăvară şi îşi râd de cei care nu ştiu să muncească

Moş Vasile Vişovan şi tanti Maria Bozai, din Hărniceşti, se „hodinesc” pe un cap de pod, lângă un petec de iarbă verde. Se bucură de primăvară şi îşi râd de cei care nu ştiu să muncească

Alți localnici le-au urmat exemplul și, acum, la prima răspântie din sat indicatoarele arată spre o jumătate de duzină de pensiuni. Printre ele, și cea a unui paparazzo englez în retragere, Duncan Ridgley, care a amenajat spații de cazare în vechi case țărănești reabilitate.

În Breb și împrejurimi, ecoturismul este o realitate. Să vizitezi o astfel de destinație înseamnă să faci lucrurile fără grabă. Oprește-te și vorbește cu localnicii. Intră-le în bătătură, ia masa cu ei, lasă-i să te cinstească cu o horincă și ascultă-le păsurile. Vei deveni astfel o parte din povestea locului. O poveste cu sate unde ritmul de viață ancestral a rămas cam același de pe vremea voievozilor, dar unde tot mai multe clădiri țipă în culori stridente aduse din Spania și Italia.

Șapte sfaturi de la un expert
Rada Pavel a lucrat ani buni la biroul de promovare turistică a Maramureșului. I-a ajutat pe numeroși jurnaliști și autori de ghiduri să descopere frumusețile cele mai ascunse ale zonei. Am rugat-o să ne indice câteva dintre cele mai interesante lucruri de făcut în arealul Mara-Cosău-Creasta Cocoșului. Iată sfaturile ei:

  1. Plimbă-te pe ulițele întortocheate și pe cărările Brebului. Satul în care îţi place să te rătăceşti. Povestește cu oamenii, vizitează meșterii satului, biserica veche de lemn, cimitirul evreiesc, casele Fundației „Mihai Eminescu”, află povestea lui William Blacker de la localnicii care i-au devenit prieteni;
  2. Sunt multe biserici vechi de lemn în satele de pe Mara și Cosău și toate au o poveste de spus, dar parcă cea care impresionează cel mai tare, și prin arhitectură, și prin picturile interioare, e Biserica Sf. Paraschiva din Desești. Nu degeaba a fost declarată monument UNESCO. Viziteaz-o, descoperă-i valoarea. Și dacă ai norocul să îți fie ghid chiar preotul paroh Ioan Ardelean, cu atât vei fi mai câștigat;
  3. În orice sat te-ai afla pe Mara și pe Cosău, te veghează o stâncă uriașă, fost crater vulcanic, vechi de 9 milioane de ani: Creasta Cocoșului, fotogenică din orice unghi și în orice anotimp. Creasta e o destinație de drumeție irezistibilă, așa că încalță-ți bocancii, ia-ți merindea și suie-te pe jos până la ea, pe unul dintre traseele marcate.
  4. Poate până să vii în destinația Mara – Cosău, nu ai știut prea bine ce e aceea o vâltoare sau o piuă, sau o moară sau o batoză acționată de forța apei. În satul Sârbi, le poți vedea pe toate la un loc. Află-le mecanismul ingenios, bea un pahar de horincă cu proprietarii, care îți vor pune pe tine și niște straie tradiționale, să te simți mai de-al locului pe timpul vizitei. Asta o să te îmbie să intri apoi și în atelierele cloparilor, ale țesătoarelor, al opincarului, al cojocarului;
  5.  Ziariștii de la National Geographic sau Lonely Planet vin mii de kilometri să se documenteze despre cum se lucrează fânul în Maramureș. Fânul care trebuie cosit, greblat, întors, uscat, înălțat în clăi, urcat în car, transportat, dat de hrană animalelor. Află și tu. Petrece o zi cu țăranii la câmp, urmărește-le munca, dă-le o mână de ajutor chiar, bucură-te de mirosul ierbii cosite.
  6. Textele care spun că Paști sau Crăciun ca în Maramureș nu afli nicăieri nu sunt doar texte. O să îți dai seama de acest lucru după ce petreci o sărbătoare mare într-unul dintre satele locurilor. Sau dacă vii în concediul de vară, e grăitoare și o duminică obișnuită: du-te și tu la biserică alături de țăranii îmbrăcați în straiele cele mai bune. După slujbă, poate afli că nu e o duminică obișnuită, ci una în care se ține joc în sat și apoi să vezi ceterași și tropotite!
  7. Dă-te cu bicicleta prin sate, între sate, pe drumuri de care sau foste terasamente de căi ferate înguste, care te țin departe de trafic, dar aproape de ceea ce merită văzut și trăit. Nu o să te rătăcești, există trasee marcate (C roșu) iar dacă nu ți-ai adus bicicleta cu tine, poți închiria din Breb sau Ocna-Șugatag.
Fostul fotograf britanic Duncan Ridgley a amenajat un „hotel sătesc” (Village Hotel), tot la Breb

Fostul fotograf britanic Duncan Ridgley a amenajat un „hotel sătesc” (Village Hotel), tot la Breb

Cum se naște o destinație ecoturistică

Atestarea oficială de destinație ecoturistică pentru zona Mara – Cosău – Creasta Cocoșului a fost înmânată de Autoritatea Națională pentru Turism în 7 octombrie 2014, ea fiind conferită atunci și zonei Zărnești – Piatra Craiului.
Unul dintre „laboratoarele” în care a fost concepută destinația ecoturistică maramureșeană se află la etajul al 3-lea al unui bloc anost de lângă agenția Tarom din Baia Mare. Aici, Edit Pop, coordonatoarea Asociației EcoLogic, pune pe masă patru-cinci hărți ale Maramureșului istoric și derulează pe repede înainte o poveste care a început în 2013.

Atunci s-a creat parteneriatul între cele patru comune (Desești, Ocna-Șugatag, Călinești și Budești) aflate în arealul ecoturistic și o serie de ONG-uri naționale cu expertiză în patrimoniul construit (Ordinul Arhitecților din România), conservare (WWF Romania), asociații locale – EcoLogic și Centrul de Ecologie și Turism – și agenți economici locali.
„Am lucrat la documentația pentru obținerea statutului de destinație ecoturistică pe baza unor fundații care deja existau. Astfel, era deja creat traseul «Drumul Moștenirii Maramureșen», un traseu de tip «drum verde» care reunea șapte arii naturale protejate și șapte sate reprezentative pentru cultura locală”, explică Edit Pop. Este vorba despre satele Mara, Desești, Hărnicești, Hoteni, Budești și Breb, respectiv despre rezervațiile naturale „Pădurea Crăiască”, „Tăurile de la Hoteni”, „Creasta Cocoșului”, „Lacul Morărenilor”, turbăria „Iezerul Mare” și mlaștina „Poiana Brazilor”.

„Parteneriatele locale deja existau. Erau și multe proiecte în derulare sau în plan. Așa că, atunci când am aplicat pentru certificarea ecoturistică, aveam deja ingredientele necesare. Am făcut dosarul, a venit inspecția și am primit certificarea. Acum ne pregătim de primul sezon turistic ca destinație eco oficială”, mai spune Edit Pop.

Două proiecte de dezvoltare a destinației vor fi implementate în acest an. Este vorba, într-unul din proiecte, de îmbunătățirea semnalizării și a panourilor de informare (deja zona este mult peste media pe țară, în fiecare sat existând panouri informative), dar și de instruirea agenților economici locali pentru a nu polua zona. „Concret, ne înțelegem cu cei din zonă să nu mai aruncăm PET-uri în râu, să culegem mai eficient gunoaiele, să nu rispim apa și așa mai departe”, spune Edit Pop. În al doilea proiect este vorba de extinderea rețelei de cicloturism, prin dotarea unor pensiuni cu facilități pentru bicicliști, iar unele vor primi chiar și biciclete pentru închiriat.

Momentan, în zona Mara – Cosău – Creasta Cocoșului funcționează trei pensiuni certificate ecoturistic, două în Breb (Mărioara și Padiș) și una în Ocna-Șugatag (Țiplea), dar alte opt pensiuni vor intra procedurile de evaluare în vederea certificării. În total, în zonă sunt 54 de pensiuni.

Cu hărţile în faţă, Edit Pop arată cum a fost conturată destinaţia ecoturistică Mara-Cosău-Creasta Cocoşului

Cu hărţile în faţă, Edit Pop arată cum a fost conturată destinaţia ecoturistică Mara-Cosău-Creasta Cocoşului

Ce este ecoturismul

Conceptul de ecoturism este relativ nou pe plan mondial. Potrivit definiției adoptate în 2002 prin Declarația de la Quebec a Organizației Mondiale a Turismului, ecoturismul este o formă de turism alternativ şi trebuie să includă următoarele elemente: produsul are la bază natura şi elementele sale; managementul ecologic în slujba unui impact minim; contribuţie în conservare; contribuţie la bunăstarea comunităţilor locale; educaţie ecologică.

În baza acestei definiții, pe plan continental a fost elaborat Standardul European de Certificare în Ecoturism. România a fost una dintre primele țări care a dezvoltat un sistem național de certificare în concordanță cu acest standard. Lansarea oficială a criteriilor s-a făcut în noiembrie 2012. Destinaţíile care s-au înscris pentru evaluare au fost în număr de nouă. Dintre acestea, primele două, Mara – Cosău – Creasta Cocoșului și Zărneşti – Piatra Craiului au primit recunoașterea în vara anului 2014, iar înmânarea oficială a distincției a avut loc în octombrie același an. În stadiu avansat de obținere a certificării se află și zona Pădurea Craiului din Bihor.

Distribuie articolul
  1. informatia transmisa de cei ce sau ostenit sa o scrie este deosebita va felicit

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te