În lumea Moromeţilor din Talpa

O zi pe platoul de filmare la Moromeții 2


„E de bine dacă şi atenţia ardelenilor se îndreaptă spre noi”, cu aceste cuvinte am fost întâmpinaţi de primarul comunei Talpa, Rababoc Benone, în momentul în care l-am întâlnit în curtea Căminului Cultural dând ultimele indicaţii pentru pregătirea prânzului care peste o oră avea să fie servit echipei de filmare.

O parte dintre actorii din distribuție, într-o pauză de filmare/Foto: Cristina Beligăr

Am asistat la a 16-a zi de filmare a producţiei Moromeţii 2, „un fel de aproape de jumătate”, în exprimarea directorului de imagine Vivi Drăgan, o zi care a reunit pe platou cea mai mare parte a distribuţiei filmului. După Talpa, filmări mai erau programate într-o gară la Podu Rizii, la un izlaz din Călugăreni, la Slatina şi la Talpa din nou. La sfârşitul lunii octombrie, filmările pentru Moromeţii 2 erau încheiate în proporţie de 97%, cu ultimele scene de tras programate la finele lunii noiembrie. Dacă primul film a fost o adaptare destul de fidelă a romanului, continuarea are la bază un scenariu inspirat din Moromeţii, vol. 2, Viaţa ca o pradă şi publicistica lui Marin Preda. Scenariul reia firul poveştii familiei Moromete după cel de-Al Doilea Război Mondial, într-un context istoric extrem de frământat: instalarea comunismului. Cele două personaje principale, Ilie Moromete şi fiul său, Niculae, văd aceste schimbări cu ochi diferiţi, prilej permanent de conflict. Vivi Drăgan Vasile realizează imaginea, Dana Păpăruz este creatoarea costumelor, iar Cristian Niculescu semnează scenografia.

Actorul Horațiu Mălăele, interpretul personajului Ilie Moromete, în timpul ajustării machiajului, alături de Dorina Chiriac, Marian Râlea și Răzvan Vasilescu/Foto: Cristina Beligăr

„În România, orice film de epocă faci, e mare. A fost greu şi complicat să aduni echipă, e un film cu un număr imens de actori, dar şi mai complicat a fost să adunăm banii. Nici acum (6 octombrie, n.r.) nu suntem cu bugetul acoperit. Când te gândeşti că trebuie să recreăm la Bucureşti manifestaţia pro-regalistă din 1945 cu 80.000 de oameni şi noi avem 300 de figuranţi, e o întreagă aventură. Suntem ca pe un roller coaster. Acum am ajuns la un buget de 1,4 milioane de euro, dar mă aştept să mai crească. Pe lângă banii de la CNC am apelat la mulţi sponsori, finanţatori, agenţii de publicitate”, declara la începutul lunii octombrie producătorul filmului, regizorul Tudor Giurgiu. „Eu cred că vom avea public şi va fi un succes. Nu doar public din generaţia noastră. În străinătate sunt curios dacă un film de genul acesta, foarte românesc, foarte oltenesc va reuşi să prindă. Teoretic tema familiei, a proprietăţii, a pământului este peste tot. Va fi un test şi pentru noi”, a mai spus producătorul la sfârşitul zilei a 16-a de filmare.

Filmările la „Moromeţii 2”, în regia lui Stere Gulea, au debutat după mijlocul lunii septembrie, în comuna Talpa, judeţul Teleorman, locaţie unde, în urmă cu mai bine de 30 de ani, s-a înregistrat prima parte a filmului, filmată sub îndrumarea aceluiaşi regizor. Talpa este situată la 43 de kilometri de municipiul Alexandria şi la 39 de kilometri de comuna Siliştea-Gumeşti, localitatea natală a scriitorului Marin Preda. Filmările s-au întins pe mai multe săptămâni şi au avut loc în mai multe locuri din comună, una dintre case fiind aceeaşi în care s-a înregistrat prima peliculă. În celelalte locuri, echipa de filmare a improvizat o cârciumă, precum şi faţada unei primării, acolo unde am avut ocazia să îi vedem la începutul lunii octombrie pe mulţi dintre actorii din distribuţie: Horaţiu Mălăele, Răzvan Vasilescu, George Mihăiţă, Dorina Chiriac, Marian Râlea, Cuzin Toma, Iosif Paştina.

„Începutul a fost acum un an când o echipă de la Bucureşti a venit la Primărie şi ne-a înştiinţat că vor să reînceapă filmările la partea a doua a filmului Moromeţii. Pentru mine, ca primar, a fost o surpriză extraordinară. Eu sunt primar de 20 de ani şi încercăm de atunci să transformăm casa unde s-a filmat prima parte a filmului Moromeţii în muzeu, dar proprietarii fiind plecaţi prin America nu am reuşit. În schimb, au dat acceptul domnului regizor Stere Gulea, care se cunoştea cu o parte dintre moştenitori. Acum s-a înfiripat speranţa ca după terminarea filmărilor să intrăm într-o colaborare cu familia, să încheiem un contract de administrare a locaţiei în ceea ce priveşte casa. Pentru această a doua parte a filmului s-au mai creat şi alte decoruri şi din discuţiile cu echipa am primit promisiunea să rămână în picioare toate decorurile urmând ca noi să le consolidăm, să le refacem mai amplu şi să le introducem într-un circuit turistic”, a explicat primarul comunei Talpa.

Mai mult, a fost dată chiar şi o hotărâre în Consiliul Local şi, pe timpul filmărilor, nu s-a solicitat nici un leu de la echipa de producţie. „Eu am considerat că nu întotdeauna câştigurile vin din bani. Suntem o comunitate mică în atenţia întregii ţări. Prin acest film, ceea ce urmăreşte de fapt şi regizorul, ne dorim să fie evidenţiată nu neapărat sărăcia ţăranului român, ci modestia, simplitatea lui şi de ce nu prin acest film ţăranul român să îşi regăsească identitatea. Cred că de aici vor veni câştigurile”, consideră primarul.

Chiar dacă unele voci spun că filmările la Moromeţii s-au desfăşurat în Talpa pentru că este o comună săracă, primarul a ţinut să ne reamintească faptul că localitatea are case cu baie, cu bucătărie, adică „modernitatea” şi-a intrat în drepturi şi aici. Sunt case care au şi termopane, mărturie a civilizaţiei, deci este falsă supoziţia că Talpa ar fi rămas ancorată în sărăcie. Localitatea are în jur de 1.180 de locuitori şi o întindere de 55 de km, pe suprafaţa a cinci sate. „Am avut o perioadă când petrolul domina în zona noastră, dar ca peste tot şi aici s-au făcut unele restructurări şi oamenii trăiesc mai mult din agricultură. Din cele peste 1.100 de gospodării, în jur de 700 sunt racordate la apă curentă. Tot în comuna Talpa avem un Centru Rezidenţial pentru persoane vârstnice cu 60 de locuri şi ne place să credem că este pe primul loc în judeţul Teleorman. Tot în Talpa avem bibliotecă, avem farmacie şi s-a creat o societate comercială a primăriei care are ca activitate frizerie, coafor, croitorie, avem un ONG cu atelier de tâmplărie. Dacă ar fi să fac o comparaţie: când cowboyii plecau să caute aur, se stabileau într-un loc şi formau o comunitate. Aşa a fost şi cazul comunităţii noastre. Am încercat să ne creăm tot ceea ce ne trebuie”, aflăm de la primarul Rababoc Benone.

Pe platoul de filmare la Moromeții 2/Foto: Cristina Beligăr

Născut în comuna Talpa, actualul primar îşi aminteşte că atunci când au avut loc primele filmări pentru Moromeţii, în anii ’80, el se pregătea să meargă la facultate. „Atunci era o altă politică, dar democraţia ne-a permis să ne deschidem porţile şi sufletele către aceşti oameni. Am pus la dispoziţie tot ce am avut. Au luat-o din casă în casă, au găsit obiecte, au găsit haine şi oamenii au colaborat fără a-şi face un obiectiv din a face bani din asta. Domnul Horaţiu Mălăele stă la mine în timpul filmărilor şi este o plăcere să vezi câtă modestie şi simplitate există într-un om care ridică săli întregi în picioare. Oamenii aceştia, cât de monştri sacri sunt, când ajungi aproape de ei, îţi dai seama că sunt la fel de pământeni ca noi”, a spus primarul. Faptul că Talpa se află doar la o oră de Bucureşti îl face pe primar să spere că, într-o zi, locurile unde s-au filmat Moromeţii vor deveni puncte de atracţie turistică. „Sunt copii care au văzut animale doar la televizor sau la Zoo, dar aici pot să vadă ce înseamnă ca o vacă să dea lapte, ce înseamnă să fugi după un purceluş sau ce sentiment ai când călăreşti un cal. Le-am spus producătorilor că dacă există posibilitatea tehnică să facă premiera la Talpa sunt invitaţii noştri, dacă nu să menţioneze undeva într-un colţ că filmările au avut loc şi în Talpa, pentru că în prima parte nu s-a precizat lucrul acesta. Când te uiţi şi vezi filmul ai un regret ştiind că la tine s-a întâmplat tot”, a precizat primarul. „Aşa ceva, ce se întâmplă la noi, vezi doar la televizor. Ieri şi astăzi au filmat cu peste 100 de figuranţi, bărbaţi, femei, tineri, copii. Mama mea a fost şi ea selectată şi azi dimineaţă se grăbea să dea mâncare la animale pentru a nu întârzia la filmări. Pentru localitatea noastră este istorie. Contează să păstrăm aprinsă această luminiţă”, a spus primarul cu optimism.

Până să ajungem însă în faţa primarului comunei Talpa, am cunoscut mai mulţi oameni care într-un fel, sau altul, aveau legătură cu „evenimentul” care se întâmpla în acele zile la ei în comună. Oameni care luaseră parte la filmările primei părţi a Moromeţilor în calitate de figuranţi, oameni care locuiau în apropierea casei Moromeţilor de pe strada Moromeţii, sau oameni care au contribuit cu ceva, al lor, la actualele filmări. Pe Nicu l-am surprins în poarta casei, în timp ce aştepta un client să vină să îi repare o pereche de pantofi. Astăzi are o firmă de încălţăminte şi se consideră „pricopsit”. „Hai afară că îţi dau cu ciomagu’ în cap”, îl ameninţă mama lui, o femeie în vârstă bolnavă de diabet. „Nu vrea să meargă. Te mănâncă cineva?S-au dus toţi şi mari şi mici, doar tu nu mergi”, îl dojeneşte femeia. Nicu mărturiseşte că, deşi a jucat în film în anii ’80, acum, la 45 de ani, îi este ruşine să meargă. „Ne-au dus atunci de la şcoală. Eram îmbrăcaţi în irozi şi am dansat într-o scenă. Aveam opinci pe atunci. Lumea acum a evoluat, au firme, sunt patroni. Vai de noi pe atunci. Eram săraci. Băiatul care a făcut rolul lui Niculae zicea domnule, uite cum sunt copiii de săraci la şcoală. Niculae avea pantofi, noi nu aveam. Nu se găseau pantofi atunci. Acum am firmă de încălţăminte, deşi puteam să lucrez în industria petrolieră. Dar am firma mea şi dacă vreau lucrez, dacă nu, nu. Ăsta-i avantajul”, se destăinuie Nicu.

Nicu și mama lui, în fața casei din Talpa-Ogrăzile

Nicu și mama lui, în fața casei din Talpa-Ogrăzile/Foto: Cristina Beligăr

Gherghina şi Ilinca, mamă şi fiică, au luat parte şi ele la filmările producţiei. Prima, în urmă cu 30 de ani, a doua în prezent, ajutând cu vrednicie la curăţenie pe platou. „Când s-a făcut primul Moromeţii eram pe un deal şi ţin minte că se făcuseră nişte cruci şi era o femeie bătrână care se jelea acolo. Acum ştiu că se filmează a doua parte. Satul s-a schimbat şi în bine şi în rău. La 87 de ani am o pensie de patru milioane (400 lei, n.r.)”, aflăm de la doamna Gherghina.

Toată lumea din comună ştie că se filmează Moromeţii şi, pe cine întrebi, te îndrumă exact în locul unde vrei să ajungi. Doar strada principală este asfaltată, în rest drumurile sunt ca în urmă cu 30 de ani. „România dumneavoastră va ajunge rău. Va dispărea. Eu am 91 de ani şi am fost argat, dar în halul acesta România nu a fost. Dacă o să cad aici, nu mă găseşte nimeni zile la rând”, ne avertizează Ilie Apostea, unul dintre puţinii oameni pe care i-am găsit în faţa casei sale, pe o străduţă ascunsă şi nu în zona unde se desfăşurau în acea zi filmările.

„În bine sau în rău se schimbase Moromete?”

De la Căminul Cultural, acolo unde l-am întâlnit pe primar, a fost destul de uşor să ajungem pe platoul de filmare din Talpa Ogrăzile. Am trecut strada şi ne-am îndreptat spre un grup de copii care priveau în linişte, cu pungile de seminţe în mână, o scenă care tocmai se filma în faţa decorului reprezentat de Primăria Comunei Siliştea-Gumeşti. „«Linişte, vă rog. Linişte, merge. Domnul din dreapta lui Pretorian trebuie să zâmbească. E OK aşa. Perfect. Atenţie, motor. Şi acţiune!». «Aşa e fraţilor, nu mai ascultaţi la unul şi la altul. Aşa am fost eu prost şi l-am ascultat pe tata de nu m-am dus la Comitete. Mie mi-a zis muierea, Mărine, hai la Comitete că ne dă pământ. Eu nu, că ce zice tăticu’. Măi Mărine, eu mă duc. Şi s-a dus». «Legea reformei agrare…».«Stop. Bun, trecem la următorul moment. Schimbăm pe Aristide. La prim-plan»”.

Actorii îşi schimbă poziţia şi echipa se pune din nou în mişcare. Urmează alte câteva duble întrerupte destul de des de soarele care intră şi iese din nori fără acordul directorului de imagine. „«Linişte, vă rog». «S-a dus vremea când liberalii luau pământurile pe nimica». «Stop. A fost maşină. Încă una, hai la locuri. Domnule Mihăiţă, schimbaţi poziţia de intrare ca să ajungeţi mai repede în cadru»”.

Actorul George Mihăiță, în prim plan/Foto: Cristina Beligăr

Se apropie ora prânzului şi platoul de filmare începe să se elibereze. În spatele decorului îl surprindem pe actorul George Mihăiţă fotografiindu-se cu mai mulţi figuranţi din sat care luaseră parte la scena anterioară. „Finalul filmărilor la Talpa se apropie cu un mare regret pentru că atunci când formăm o familie, cum este familia filmului Moromeţii 2, regreţi când te desparţi de colegii tăi. Mă bucur că fac şi eu parte din această distribuţie a filmului, mai ales că eu, la Teatrul ACT din Bucureşti joc într-o piesă după Moromeţii, unde Marcel Iureş e Ilie Moromete şi eu sunt Cocoşilă. Aşa că sunt obişnuit cu lumea lui Marin Preda. Lumea lui Marin Preda este lumea ţăranului de odinioară, este lumea ţăranului din prezent şi din viitor. Foarte multe lucruri se schimbă foarte încet, mai ales în mentalitatea ţăranului cu toate calităţile lui. E o lume însă curată pe care o interpretăm cu drag. Şi eu am plecat de undeva din simplitatea părinţilor mei”, explică actorul. „E şi pentru noi şi pentru comună un prilej de afirmare al unui rost, al nostru al tuturor. Teleormanul nu beneficiază de o publicitate pozitivă, dar eu am senzaţia că am venit la nişte rude, atât de bine mă simt aici”, a mai spus George Mihăiţă.

Ne îndreptăm, din nou, spre Căminul Cultural acolo unde echipa de filmare, 80-90 de persoane, iau masa de prânz. Cei aproximativ 100 de figuranţi îşi trag şi ei sufletul pe platou în lumina caldă a frumoasei zile de octombrie. Îl vedem pe actorul Marian Râlea şi încercăm să intrăm cu ajutorul lui în lumea Moromeţilor lui Marin Preda. „Lumea lui Marin Preda trebuie citită. Nu numai istoria este importantă, ci oamenii care încep uşor să facă istorie. Când am venit prima dată în Talpa mi s-a părut, deşi sunt asfaltate străzile principale, că este un sat nelocuit. Pe măsură ce am început să filmăm însă şi veneau oamenii din sat, nişte suflete care se bucurau de eveniment în sine, mi-am dat seama că este o întreagă lume ascunsă. Toate acestea case unde filmăm sunt mândria acestor oameni. Parcurgând secvenţă cu secvenţă, în curtea lui Moromete, în faţa primăriei, în faţa celulei PCR, îţi dădeai seama că această istorie devine prezent prin tot ce se întâmplă. În Talpa era foarte ofertant decorul şi ai sentimentul că această istorie îţi aparţine, cu toate personajele şi toată acţiunea. Istoria a lucrat atât de mult, dar este previzibilă, este ca o poveste în buclă. Deşi este o mare schimbare, ne întoarcem în timp şi simţim altfel”, a spus actorul Marian Râlea.

Pauza de filmare e mai scurtă decât am fi sperat, dar îl prindem din urmă pe directorul de imagine Vivi Drăgan, a cărui imagine alb-negru a devenit un reper în cinematografia română, şi care şi-a pus, din nou, amprenta asupra Moromeţilor. Este nemulţumit de bugetul limitat în care trebuie să se încadreze, însă recunoaşte că revenirea în Talpa este puţin sentimentală şi „mai îndulceşte” situaţia. „Dacă am fi avut mai mulţi bani eram mai mulţumit, dar avem bani foarte puţini şi totul este la limită făcut. De aceea nu este peliculă cum ar trebui să fi fost. Celebrul CNC (Centrul Naţional al Cinematografiei, n.r.) care într-un mod stahanovist aprobă şi se laudă cu 20 de milioane pe an, dă câte o firimitură la fiecare doar să se laude ei cu cifrele. Ori un astfel de film a primit acolo o ruşine de bani cât pentru unul de actualitate. Noi trebuie să refacem o anumită epocă, anii ’44-’46 şi e foarte costisitor. A fost un mare curaj al lui Tudor Giurgiu şi al lui Stere că s-au avântat în aventura asta. Dar am renunţat la tot felul de lucruri, hai mai repede, hai în mai puţine zile. În sensul acesta este foarte trist. Din fericire, lipsurile au fost suplinite prin talentul unor actori. E de ciorbă, cum zic eu”, a spus Vivi Drăgan Vasile.

Stere Gulea a mai regizat filmele Iarba verde de acasă (Premiul ACIN, 1977), Piaţa Universităţii, România (Premiul UCIN, 1991), Stare de fapt (1996) sau Sunt o babă comunistă (2013). Între 1990-1995 a fost decanul Academiei de Teatru şi Film/Foto: Cristina Beligăr

Aflat la debut într-un rol principal în cinema, Iosif Paştina, interpretul personajului Niculae, priveşte de pe prispa bodegii La Valache o scenă care îi implică pe câţiva dintre cei mai buni actori din cinematografia şi teatrul românesc: Horaţiu Mălăele, Gheorghe Visu şi Răzvan Vasilescu. Tânărul actor este conştient că are o misiune foarte grea, dar speră să o ducă la bun sfârşit. „Este o şansă incredibilă pentru un actor tânăr să poată juca într-un astfel de film şi să spere să uimească şi următoarele generaţii. Mă încurajează foarte mult”, ne spune Iosif Paştina în timp ce pe platoul de filmare se repetă insistent. „«Atenţie, vă rog. Acţiune, repetiţie. Motor, staţi pe loc». «Mai dă-i în Paştele măsii cu comitele lor. Hai că mă duc, mă duc că dădură lupii la oile mele. Lua-i-ar dracu să-i ia»”. Filmările se opresc din nou şi regizorul Stere Gulea apare pentru câteva clipe în mijlocul actorilor. Pe faţa lui se citeşte oboseala, dar şi un calm al omului care face ca lucrurile pe care le-a trăit, pe care le consideră importante şi care influenţează prezentul şi viitorul să fie cunoscute şi de noi, ceilalţi. Horaţiu Mălăele, interpretul lui Moromete, primeşte câteva ajustări la machiaj. De undeva, de după un gard, vocea actriţei Dorina Chiriac şi versurile trupei Vama Veche amintesc tuturor motivul acestei noi întreruperi. „Vrei soare, soare îţi dau…”.

Moromeţii 2 va avea premiera în cinematografele din România pe 9 noiembrie 2018, fiind distribuit de Transilvania Film. Producţie a Libra Film Productions, filmul este realizat cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei şi Studioului Cinematografic al Ministerului Culturii.

„Moromeţii 2 e o întreprindere extrem de provocatoare, pentru că ai deja un model excelent – romanul, şi filmul anterior care, spre bucuria mea, a devenit destul de popular. E un film care se petrece într-o perioadă mai dură, mai agitată, se instaurează un nou sistem politic, e multă îngrijorare şi teamă. Iar lumea aceea pe care o ştiam dispare, de fapt. Asta m-a şi atras la ideea unei continuări, am vrut să duc până la capăt epopeea acestor personaje care au supravieţuit până în anii ‘50 colectivizării. E un omagiu adus acestei lumi” – Stere Gulea, regizor

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

ten − 4 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te