Lungul drum al iei către casă

Acolo unde au eşuat Matisse, Yves Saint Laurent, Jean Paul Gaultier şi Tom Ford a reuşit Andreea Tănăsescu: a convins româncele din toate colţurile lumii să poarte cu mândrie ia.


Pe 24 iunie 2013 s-a întâmplat ceva ciudat. A început dimineaţa, la cafea, când Facebook-ul a fost invadat de poze cu femei îmbrăcate în ie. Sentimentul că „se întâmplă ceva” a apărut şi offline, cu fiecare ie pe care-o vedeai pe stradă, asortată la jeansi şi tocuri. Mai multe evenimente dedicate iei au avut loc în preajma aceastei date –  o expoziţie de costum popular românesc la galeria Institutului Cultural Român de la New York şi una la galeria Galateca din Bucureşti, cu titlul „Măiastra – Povestea nespusă a iei”, plus un concert al Orchestrei Simfonice Bucureşti, cu piese din repertoriul Beatles, la care toţi instrumentiştii au urcat pe scenă în cămăşi şi ii româneşti. În spatele tuturor celor descrise mai sus este comunitatea La Blouse Roumaine, care la început de martie 2014 a ajuns la 75.000 de membri pe Facebook. Iar în spatele comunităţii se află Andreea Tănăsescu, o tânără care a lucrat timp de mai mulţi ani în modă şi industria cinematografică şi care s-a specializat la Londra în startup. Mulţumită iniţiativei sale de a aniversa Ziua Universală a Iei, comunitatea La Blouse Roumaine a fost nominalizată de publicaţia „Business Review” la Premiile BR Awards, categoria „Cele mai bune eforturi de a promova imaginea României” în 2013, alături de Festivalul George Enescu, filmul „Poziţia copilului”sau Prinţul Charles. Anul acesta Andreea Tănăsescu vrea să-i facă pe străini să înveţe cuvântul „ie” şi să provoace alte ţări să aniverseze alături de noi Ziua Universală a iei. Momentul adevărului va fi pe 24 iunie, de Sânziene.

Pe 24 iunie 2013, când s-a aniversat pentru prima dată Ziua Universala a Iei, peste 200 de persoane şi-au schimbat poza de profil pe Facebook, îmbrăcând special pentru această ocazie ie românească

Pe 24 iunie 2013, când s-a aniversat pentru prima dată Ziua Universala a Iei, peste 200 de persoane şi-au schimbat poza de profil pe Facebook, îmbrăcând special pentru această ocazie ie românească

Ce te-a făcut să te întorci acasă după doi petrecuţi la Londra şi cum s-a născut La Blouse Roumaine?

E! O poveste de dragoste (râde), ca să fiu sinceră. M-am întors acasă, unde am început o colaborare foarte frumoasă cu Academia de Arte din Bucureşti, secţia de Design Vestimentar, încercând să îmi găsesc costumele pentru viitorul film. Practic am creat un pod între studenţi şi comunitatea de startup din Londra şi am avut mai multe workshopuri pe tema: cum poţi să construieşti un business din pasiunea ta, din artă. Ei şi lucrând cu studenţii şi cu zona de startup aşa uşor, uşor s-a născut ideea de La Blouse Roumaine. Era pusă undeva în sertar, dar am zis hai s-o scoatem, pentru că discutam cu studenţii care îşi aleseseră ca temă de sfârşit de ani reinterpretarea tradiţiei româneşti şi am văzut că nu sunt motivaţi, nu sunt inspiraţi. Le era teamă să-şi asume tradiţia noastră ca inspiraţie în design. Vorbind cu ei am vrut să fac un blog care să se numească chiar aşa: ia. M-am gândit că poate aşa o să reuşesc să-i motivez. Pentru că până la urmă când vorbim despre ie nu vorbim doar de a replica mecanic nişte modele, ci vorbim de o continuitate creativă fără egal. Nu ştiu ce ţări se mai pot mândri să aibă haine care erau şi acum 3.000 de ani şi sunt şi astăzi.

Până la urmă de ce ai ales să se numească La Blouse Roumaine şi nu ia?

Pentru că e foarte uşor de identificat în străinătate. Spui La Blouse Roumaine, dai căutare pe wikipedia, vezi tabloul lui Matisse şi înţelegi. A fost şi un omagiu pentru Matisse, pentru că putea să-i spună picturii sale „Fata cu cămaşă albă”, putea să-i spună oricum, dar i-a spus „La Blouse Roumaine” şi a pictat-o, dacă suntem atenţi, în culorile României – roşu, galben şi albastru.

Cum s-a tranformat blogul pentru studenţi într-o comunitate globală?

Am început să construim un prototip de cămaşă masculină tradiţională cu echipa de la Arte şi mi-am dat seama că deşi studenţilor li se părea interesantă, considerau, totuşi, că este prea „de la ţară”, ca să se mândrească cu ea. De la asta am plecat – am vrut să le arăt că o asemenea cămaşă vine dintr-o tradiţie care înseamnă cusut, brodat, semne abstracte, algoritm matematic. Chiar de curând am avut o discuţie foarte interesantă cu un arhitect român legată de codurile de comunicare binare de pe iile româneşti. Am început această pagină ca să-i ajut pe studenţi, dar am descoperit o dorinţă imensă din partea oamenilor obişnuiţi de a găsi un simbol naţional care să ne reprezinte, să ne facă să fim mândri în faţa întregii lumi. Să ne aşeze pe un palier cu toate naţiile lumii.


Andreea Tănăsescu

Andreea Tănăsescu

Facem acum demersurile necesare pentru a înscrie ia în patrimoniul UNESCO, împreună cu Muzeul de Etnografic din Chişinău şi Muzeul Ţăranului Român de la Bucureşti, pentru că noi ca şi comunitate nu avem dreptul să facem această propunere. Însă existenţa noastră va conta mult în acest demers

Andreea Tănăsescu


Care a fost cel mai emoţionant mesaj pe care l-ai primit pe La blouse Roumaine?

Vai, dar sunt atât de multe!… Am primit o scrisoare de la o româncă din Olanda, pe care am citit-o într-o jumătate de oră, atât de greu era, pentru că îmi venea să plâng la fiecare frază, în care spunea ce a însemnat acest moment pentru ea. A însemnat să se reconecteze cu familia, cu bunica, cu mama, să se simtă diferită şi apreciată în comunitatea de străini unde locuia. Îmi spunea că realmente şi-a vindecat rănile sufleteşti odată cu această pagină, cu această mişcare, pentru că intră în fiecare zi să-i vadă şi pe ceilalţi oameni mândri de originea lor, pentru că este singurul mod de a supravieţui în diaspora. Şi sunt multe asemenea mărturii. O doamnă din Statele Unite la fel – mi-a spus că a luat de acasă o ie şi a pus-o ca pe o icoană la ea în birou.

Comunitatea numără acum zeci de mii de membri…

Da, dar mai interesant e că a generat multe alte comunităţi. Tot ce e legat de ie şi de tradiţie s-a autogenerat după ce am apărut noi.

Cum poate fi valorificat din punct de vedere financiar un asemenea potenţial?

Acum lucrăm la o platformă prin care să conectăm creatorii de ii sau de obiecte tradiţionale sau inspirate din tradiţie cu publicul doritor să cumpere aşa ceva; sau creatorii care îşi caută surse de finanţare cu posibili finanţatori. Practic construim o comunitate lucrativă în mediul online, o platformă prin care ne dorim să generăm startup-uri.  zeci de mii sunt pe facebook, dar impactul este imens, ducând, practic, la o nouă abordare economică a acestui subiect. Nu ştiu dacă există statistici, dar să ne gândim câte ii şi câte obiecte insiprate din zona tradţională s-au cumpărat anul trecut. Dintr-o dată. Şi să ne gândim ce-ar însemna ca România să devină cel mai important producător de hand made al lumii. Sau hai să nu spunem al lumii, pentru că India este greu de depăşit. Dar al Europei. Nu e o utopie să ne întoarcem la hainele făcute de mână, pentru că oamenii preferă şi la haine, ca şi la mâncare, ceva mult mai aproape de ei şi mult mai sigur din punct de vedere al calităţii, al felului în care se face. Ăsta este unul dintre visele mele. Pe lângă asta, putem avea o şcoală de design, o resursă de design fabuloasă aici. Noi am fost foarte criticaţi pe zona estetică, pentru cum arăta România după 50 de ani de comunism. Însă iată că descoperim că principiile de design le moştenim din moşi strămoşi sunt mai valabile ca oricând. Şi modelul Brâncuşi e cel mai elocvent.

Codul costumului popular

În urmă cu aproximativ 100 de ani, românii încă mai respectau tradiţia purtării costumului naţional. Haina, scrie revista National Geografic România, îl făcea cunoscut pe om după un cod riguros; costumul se schimba odată cu vârsta și transmitea informații despre situația materială și starea civilă a celui care-l purta. Astfel, în Ţara Bârsei, de exemplu, costumul unui flăcău părea un pom în floare, însă la fiecare dintre răscrucile vieții pierdea din podoabe, pentru a ajunge la bătrânețe simplu și auster ca un trunchi în iarnă.

Tânărul necăsătorit își făcea cunoscută starea civilă prin cămașă înflorată și pălăria cu pană înaltă și zgărdan, un ornament din mărgele. La fiecare moment important, lăsa ceva în urmă: pana – la căsătorie, zgărdanul – la nașterea primului copil, iar ornamentele cusute la mâneci și pe lângă gât în jos erau tot mai discrete, până ajungeau linii șerpuite.

Ţinuta femeii respecta același cod. Cât era nemăritată, avea motive florale colorate (cheiță) de-a lungul mânecii iei, umbla cu capul descoperit și cu două cozi împletite, care se tranforma într-una singură când se apropia de măritiș. După căsătorie, pe mânecă avea cusută doar o bandă decorativă în partea de sus, la umăr, și-și acoperea capul cu un batic galben sau cu o năframă mare, cu ciucuri, la joc. După ce dădea naștere primului copil, femeia renunța la cromatica veselă și purta un costum sobru, în alb și negru.

Cum de nu te-ai gândit la un magazin online, pentru că pare că alţii v-au furat startul, după lansarea La Blouse Roumaine?

E foarte bine ce au făcut, pentru că odată cu apariţia lor a început să se fluidizeze partea de producţie. S-a făcut o treabă foarte bună, deşi nu în toate cazurile. Nu am vrut un magazin online pentru că noi nu vrem să vindem ii. Noi vrem să creem platforma pe care inclusiv magazinele online să vină. Ne-am propus hai să solidificăm mişcarea pe care am creat-o, s-o înţelegem, pentru că este absolut nouă. Nu s-a mai întâmplat până acum aşa ceva. Să se nască o mişcare pe facebook, să intre în realitate, să genereze business, impact social… Trebuie s-o analizezi puţin, să vezi cum evoluează.

Care a fost reacţia artiştilor la propunerea de colaborare?

Au fost foarte deschişi, pentru că au înţeles potenţialul. Există platforme similare în lume care generează mult business şi generează cultură. În plus, taie practic zona de distribuţie, care presupune costuri foarte mari. Imense.

În ce stadiu este această platformă?

Am început dezvoltarea conceptului, cred că undeva în toamnă – poate chiar mai repede – o să apară o versiune beta, deschisă inclusiv celor din afara ţării.

În acest moment există vreo posibilitate de a cumpăra un produs validat de La Blouse Roumaine?

O să creem special pentru Ziua Universală a Iei un sistem de recomandări, care o să apară undeva la sfârşitul de martie început de aprilie. Vom recomanda anumite piese din colecţiile magazinelor online sau din colecţii personale. Avem o echipă foarte bine documentată, vor face recomandări Iulia Gornneanu, directorul artistic al Galeriei Galateca; Ioana Corduneanu, din partea Semne Cusute şi avem şi un sprijin de la directorul muzeului de Etnografie de la Chişinău, Varvara Buzilă, care practic e mama iei, ea ne-a învăţat cum trebuie să privim ia. Nici eu nu ştiam, de exemplu când a început mişcarea că există o poveste scrisă pe ii.

Vă gândiţi şi să ieşiţi din online?

Da, avem un plan, un concept store în Bucureşti, dar şi în alte locuri din ţară şi din lume. Nu pot să spun mai multe, dar va fi altceva decât s-a văzut până acum. Ne dorim să-i dăm drumul cât mai repede, dar mai întâi trebuie să punem bine platforma la punct, aşa că zic 2014-2015. În 2015 sigur. Avem încă o problemă în momentul acesta: nu se pot produce atâtea ii pe câtă-i cererea.

Legat de producţie, există nişte producători certificaţi? La ce să ne uităm atunci când vrem să cumpărăm o ie cât mai tradiţională cu putinţă?

În primul rând trebuie să înţelegi ce înseamnă lucru manual. S-o verifici pe spate să existe noduri, deci cusătura să nu fie dintr-una. Este important şi să mergi mai întâi la un muzeu, pentru că atunci poţi să faci imediat diferenţa dintre o ie tradiţională şi o ie chicioasă. Există iile de artizanat, care sunt între iile tradiţionale şi cele de designer. Pentru că la începutul anilor ’80, atunci când Yves Saint Laurent a spus că ia românească ar trebui să se regăsească în garderoba oricărei femei, a fost mega efervescenţă în România. Cineva a venit cu ideea – trebuie să facem noi brand naţional din asta, înainte s-o facă alţii. Cooperativa nu ştiu cum UCECOM a chemat toţi desginerii, i-a pus într-un atelier şi au lucrat modele, de la ii, mantouri, totul inspirat din tradiţional. Şi a început să se producă pe cale industrială. S-a creat un business, dar s-a distrus tradiţia, pentru că nu poţi să faci ii în cantităţi industriale. Noi trebuie acum să repunem tradiţia în funcţiune, să încurajăm inclusiv producţia materialelor aşa cum se făcea odinioară. Aceastăn tendinţă nu se înregistrează doar în România, ci în toată lumea.

Ce planuri aveţi pentru următorii ani?

Proiectul numărul unu este de a impune ia ca neologism în alte limbi. Deci vrem să-i învăţăm pe străini că nu se numeşte bluză ţărănească, bluză românească, ci pur şi simplu ie. S-o pronunţe cum o pronunţăm noi. Cum spunem şi noi kimono, poncio… Al doilea obiectiv este de a genera o sărbătoare cu adevărat universală şi de a provoca şi alte ţări să aniverseze cu noi în această zi. De exemplu – bulgarii cu bluzele lor, sârbii, norvegienii, mexicanii – în Mexic sunt foarte multe costume care seamănă cu ale noastre.

Bistrițeanca Silvia Floarea Toth, altă promotoare a iei

Bistrițeanca Silvia Floarea Toth, altă promotoare a iei

Te gândeşti şi la alte proiecte?

Deja am început unul legat de valorificarea şi promovarea creativităţii româneşti. Cred că fiecare ţară are un specific creativ şi mai cred că este nevoie de creativitatea românească plecată de aici şi fundamentată aici.

Şi specificul nostru creativ care ar fi?

Specificul nostru creativ ţine de o agilitate fenomenală de a rezolva probleme de diferite feluri, de a coda şi de a decoda, pentru că iată, avem cei mai buni programatori, avem cele mai interesante broderii care au un limbaj de comunicare. Şi ţine şi de eficienţă acest specific. Foarte puţini s-au gândit că creativitatea românească are un rost şi o măsură dată tocmai din această cultură tradiţională care manifestă în design şi tehnologie. De exemplu ia când se proiectează, nu se pierde un fir de material! Nimic. Atât de intelegent e făcut tiparul ei  încât nu se pierde nimic. Nu e vorba de a fi econom, zgârcit, ci de a fi eficient. Şi cred că eficienţa şi sustenabilitatea şi grija pentru mediul înconjurător – vorbim despre concepte foarte la modă – la noi sunt înnăscute.

Care ar fi cel mai important lucru pe care i l-ai spune cuiva despre ie?

Aş putea să-i spun despre partea de la umăr, care se numeşte altiţă, unde se pare că era cusut un adevărat calendar şi comunicarea între oameni şi duhuri văzute şi nevăzute. Oamenii atunci chiar credeau în zâne, în Sânziene… Această fantezie, imaginaţie a ţinut spiritul acesta frumos creativ, viu. Şi ce mai pot să spun despre mâneca de ie este că dacă o întinzi seamănă cu o aripă de pasăre măiastră.

Din Transilvania pe coperta Vogue

Ia a inspirat designeri faimoşi. Celebrul francez Yves Saint Laurent a fost primul care, în 1981, a creat o întreagă colecţie numită „La blouse roumaine“. Au urmat Jean Paul Gaultier, Kenzo şi Tom Ford –  cel care a reinterpretat ia din Ardeal, cu broderiile negre specifice. În numărul din martie 2012 al revistei „Vogue“, cântăreaţa Adele făcea senzaţie cu această ie transilvăneană stilizată. Colecţii răsunătoare au mai avut şi creatorii Oscar de la Renta, Agatha Ruiz de la Prada, Anna Sui. Mai recent, Philippe Guilet, director artistic al Ambasadei Franţei la Bucureşti, dar şi designer, a creat o impresionantă colecţie haute-couture – apelând la măiestria artizanilor locali –, pentru a arăta lumii creativitatea românească. Nici designerii autohtoni – Adrian Oianu, Dorin Negrău, Corina Vlădescu, Andra Andreescu şi Ingrid Vlasov – nu au rămas indiferenţi  la tendinţa de reinterpretare a iei româneşti, introducând-o în colecţiile lor.

matisse„La blouse roumaine“ (foto stânga) este numele unei picturi realizate de Henri Matisse în 1940, dintr-o serie de portrete dedicate iei româneşti. Matisse a fost fascinat de bluza românească pe care a cunoscut-o datorită prieteniei cu pictorul Theodor Pallady. Lucrarea înfăţişează o ţărancă îmbrăcată în ie, având cosiţele împletite cunună şi mâinile aşezate în poală. Tabloul face parte din galeria Muzeului Naţional de Artă Modernă de la Paris.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

nine + twelve =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te