Luxul simplităţii

În Ţinutul Secuiesc, la Valea Zălanului şi Micloşoara, doi aristocraţi îşi deschid casele pentru oaspeţii care caută autenticitatea, într-un spaţiu suspendat în timp


Dimineaţă de toamnă însorită la Valea Zălanului | Foto: Bogdan Stanciu

Dimineaţă de toamnă însorită la Valea Zălanului | Foto: Bogdan Stanciu

La Valea Zălanului, în dimineţile din miezul toamnei, soarele bate pieziş peste dealuri, dinspre Malnaş. Căldura soarelui zbiceşte roua rece, şi din curbura colinelor se ridică un abur tremurat.

Într-o poiană de lângă casa Prinţului Charles pasc molcom doi cai. Lângă ei, o căruţă şi o movilă de bălegar tocmai scos din grajd. După poarta domeniului, o uliţă de pământ şi pârâul care a dat numele satului. Dincolo de el, vaci grase defilează spre păşuni, în sunet de talangă şi de muget tihnit.

Aerul tare, lumina catifelată, mirosul compozit de ţară, sunetele satului, toate formează un cocktail Molotov senzorial, care se absoarbe prin dermă şi epidermă, prin irişi şi albul ochilor, prin fose şi receptori nazali, prin ciocănaş, nicovală şi scăriţă. Al cincilea simţ îşi primeşte porţia în salonul de masă al domeniului princiar, unde toate bunătăţile Secuimii sunt scoase la înaintare: cârnaţi, slănină, şuncă, brânzeturi, lapte de casă, pâine făcută în cuptorul din curte, zacuscă, miere, iaurt, ardei, gogoşari şi castraveţi.

Cam aşa începe o zi pentru moştenitorul coroanei britanice când se află în vizită pe domeniul său de 15 hectare de la Valea Zălanului. Dar Prinţul de Wales nu stă mai mult de o săptămână pe an aici, şi, în restul timpului, proprietăţile sale sunt deschise turiştilor. Camera princiară costă 59 de euro pe noapte de persoană, cu mic dejun inclus, iar celelalte şase camere, 49 de euro. Un mizilic pentru un tratament literalmente princiar.

Prinţul şi contele

Valea Zălanului are numai 120 de suflete şi se află la 20 de kilometri de oraşul Baraolt şi la 6,5 kilometri de Aita Seacă, localitate foarte importantă în context, fiindcă acolo se termină asfaltul.

Obscurul sat secuiesc a fost proiectat din anonimatul deplin direct în prim-planul tabloidelor britanice şi al revistelor glossy americane, după ce Alteţa Sa Regală Charles, Prinţ de Wales, moştenitorul tronului Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a cumpărat aici o casă costelivă, care abia se ţinea pe fundaţii.

O noapte de cazare în camera princiară costă 59 de euro / persoană | Foto: Lucian Muntean, Pressone.ro

O noapte de cazare în camera princiară costă 59 de euro/ persoană | Foto: Lucian Muntean, Pressone.ro

Cum a ajuns Prinţul Charles exact în acest sat rupt de lume, cu uliţe de pământ, şi unde doar un singur operator de telefonie mobilă (Orange) are acoperire? Răspunsul se află la contele Kálnoky Tibor, un aristocrat secui întors în ţară după 1990.

Contele Kálnoky Tibor

Contele Kálnoky Tibor

Contele se trage dintr-o celebră familie nobiliară din Ardeal, ale cărei rădăcini coboară până înainte de 1250. În vârstă de 50 de ani, înalt şi subţire, contele Kálnoky Tibor, baron de Köröspatak (Valea Crişului), are un cod vestimentar original: o vestă ciobănească, încheiată până sus, de culoarea untului gras, purtată peste o bluză neagră en-coeur, cu cravată neagră şi cămaşă albă, din care se văd doar gulerul şi manşetele, exact până la butoni. Pe inelarul de la mâna dreaptă poartă un inel oval, cu conturul blazonului – un urs străpuns de săgeată – desenat pe fond negru.

„Într-o discuţie cu prinţul, acesta mi-a spus că, da, îi place proprietatea de la Viscri, dar nu era chiar ceea ce îşi dorea, fiindcă nu era suficient de izolată pentru gustul său. A continuat, descriind cum i-ar plăcea să arate casa sa de la ţară ideală. Pe măsură ce vorbea, mi-am dat seama că eu ştiu acel loc”, îşi aminteşte contele.

Discuţia avea loc în 2008, când Prinţul Charles era oaspetele contelui la Micloşoara, o localitate situată nu departe de Valea Zălanului. Prinţul, se ştie, nu era vreun turist întâmplător prin Transilvania, ci venea cu regularitate aici din 1998, iar din 2006 deţinea o casă săsească în Viscri, aproape de biserica fortificată.

„Şi, într-o zi, am pornit cu el, de la Micloşoara, pe dealuri şi am mers pe jos cu el mult. Am luat cu noi şi o căruţă cu cai, dar am mers pe jos. Oh, am mers o zi întreagă, până la Valea Zălanului. Am făcut 18 kilometri… Şi am ajuns pe un deal, de unde se vedea satul şi o casă, care era total dărâmată. Şi l-am întrebat, ar merge asta?”, continuă contele.

A mers perfect.

Prima casă achiziţionată de prinţul Charles a aparţinut unei femei în vârstă. Acum, aici au fost amenajate trei dintre cele şapte camere ale domeniului. | Foto: Lucian Muntean, Pressone.ro

Prima casă achiziţionată de prinţul Charles a aparţinut unei femei în vârstă. Acum, aici au fost amenajate trei dintre cele şapte camere ale domeniului. | Foto: Lucian Muntean, Pressone.ro

Departe de lumea dezlănţuită

Prinţul Charles a cumpărat în 2008 gospodăria dărăpănată, aflată la baza dealului de unde contele Kálnoky i-a arătat satul. Casa şi grajdul de vizavi, în care bălegarul era până la brâu, erau în proprietatea unei femei în vârstă, Ida neni, care între timp s-a mutat într-o vale din altă lume. Prinţul a mai cumpărat două case în imediata apropiere a primeia. Preţul plătit pentru fiecare dintre proprietăţi a fost de cel mult 100.000 de lei, potrivit oamenilor din sat.

Lucrările de restaurare a caselor a durat doi ani şi au fost coordonate de contele Kálnoky, dar supervizate direct – prin intermediul scrisorilor şi al fotografiilor – de Prinţul Charles. În 2010 lucrările au fost terminate, iar din 2012 domeniul de la Valea Zălanului a intrat în circuitul turistic. Aproape imediat, celebra revistă americană Vanity Fair l-a inclus într-un Top 10 mondial al „paradisurilor private”, alături de diverse destinaţii luxoase.

La Valea Zălanului nu este însă vorba de lux, ci de fineţe. Camerele sunt amenajate cu dulapuri, noptiere, fotolii şi măsuţe vechi, restaurate. Paturile au tăblii înalte, şi la cap şi la picioare. Păretarele, cuverturile şi covoarele sunt în tonuri calme, iar perdelele albe cu dantelă de la ferestre sunt cele din casa bunicii. Lustrele sunt din fier forjat, veiozele cu picior de lemn au abajururi artizanale. Singurele ornamente sunt obiecte vechi de sticlă sau metal şi câteva imagini de epocă, înrămate pe pereţi. Peste tot, atmosfera vintage este recreată perfect, fără să pară căutată, cum se întâmplă în mai toate locurile de acest fel. Explicaţia constă în autenticitatea obiectelor folosite, majoritatea fiind cumpărate de la târguri de antichităţi din ţară, dar şi din străinătate, iar apoi restaurate, cu maximă atenţie la păstrarea patinei timpului.

„E un loc simplu, unde nu există globalizare, fără lucruri comerciale şi exact în aceasta constă experienţa pe care o oferim. Totul este simplu şi autentic. Este luxul simplităţii”, rezumă contele Kálnoky.

Pe lângă cele trei case în care se asigură cazarea, domeniul de la Valea Zălanului are un salon de servire a mesei, amenajat în vechiul grajd al lui Ida neni. Într-un capăt al clădirii a fost construit un şemineu de dimensiuni respectabile, iar în partea opusă se găseşte bucătăria, separată cu un zid de restul încăperii. Deasupra ei, la semietajul deschis, se află un mic living, cu privire spre şemineu şi salonul de masă.

Domeniul de la Valea Zălanului cuprinde trei case, un salon de servire a mesei cu living şi câteva anexe | Foto: Lucian Muntean, Pressone.ro

Domeniul de la Valea Zălanului cuprinde trei case, un salon de servire a mesei cu living şi câteva anexe | Foto: Lucian Muntean, Pressone.ro

Tot la etaj, lipită de living, dar cu acces separat, printr-o scară de lemn şi un chepeng, se află o mică platformă de observaţie, cu un jilţ amplasat în faţa unei ferestre. Aici e locul unde Prinţul Charles petrece multă vreme, studiind păsările şi peisajul. În faţa ferestrei se arcuieşte dealul Tanista (se pronunţă „Tanişto”), cu o spinare de iarbă verde şi o claie de pădure policromă, mai spre vârf. Lângă el, alte dealuri, cu mozaicuri de păduri şi pajişti.

Prinţul e un mare iubitor al naturii nealterate şi un avocat al conservării acesteia. Prin urmare, peisajul care se deschide de la fereastra fostului grajd al lui Ida neni nu poate decât să îl mulţumească. Bătrânii satului, precum venerabilul Farkas József, în vârstă de 83 de ani, spun că pe fiecare metru pătrat de pajişte sunt 40-50 de plante diferite. „Dacă nu îţi place liniştea şi să îţi auzi gândurile, nu îţi va plăcea nici aici”, conchide Szabó István, persoana care are grijă de domeniul princiar, din partea Fundaţiei Kálnoky

Karcsi şi Öcsi, suita prinţului

Deasupra caselor princiare, la capătul unui drum de pământ în serpentine, se înalţă Dealul Arşiţa, cel de unde contele Kálnoky i-a arătat Prinţului Charles pentru prima dată Valea Zălanului. Acum, în fiecare an când vizitează satul, prinţul urcă în drumeţie pe vârful ierbos al dealului. Cel mai des este însoţit de Karcsi bacsi, pe numele întreg Balog Karoly, un localnic mucalit, cu faţa roşie, care îi este prinţului paj de ocazie, vizitiu, bucătar de picnic, şi, dacă ar fi cazul, cu siguranţă i-ar putea fi şi scutier. În drumeţii, ei sunt însoţi uneori de doi ponei şi de un câine metis, negru ca iadul, dar blând ca un miel, care răspunde la numele Öcsi.

Sub privirile aburinde de poftă ale lui Öcsi, câteodată, Karcsi găteşte, aici, în vârful Dealului Arşiţa, un grătar zemos din ceafă de porc, pe jar iute, lângă ceva legume proaspete şi un codru de pâine de casă. Simplu, autentic şi incredibil de gustos. Dacă ar exista un regat unit al cefelor la grătar, domnul Kárcsi ar fi prinţul, încoronat cu pălăria sa de paie, decorată cu pene şi panglică roşu – alb-verde.

Vedere de la fereastra de unde Prinţul Charles admiră peisajele şi urmăreşte păsările, la Valea Zălanului | Foto: Bogdan Stanciu

Vedere de la fereastra de unde Prinţul Charles admiră peisajele şi urmăreşte păsările, la Valea Zălanului | Foto: Bogdan Stanciu

Glăjăria şi para focului

Să dăm cezarului ce e al cezarului – prinţul nu ar fi ajuns niciodată aici dacă nu exista familia Kálnoky. O dată, pentru că cel care l-a adus să-i arate satul a fost contele Tibor, dar, mai ales, pentru că un strămoş al acestuia, Sámuel, a fost cel care a înfiinţat satul, în 1692, amplasând aici o manufactură de sticlă care, în timp, a ajuns una dintre cele mai bune din Transilvania. Vitraliile fabricate la Valea Zălanului împodobesc acum ferestrele celor mai mari biserici gotice din Transilvania – Biserica Neagră din Braşov, respectiv, Sfântul Mihail, din Cluj-Napoca.

Istoria Văii Zălanului este narată printr-o colecţie istorico-etnografică bine pusă la punct, aflată într-un foarte proaspăt muzeu al satului, amenajat de tânărul Préda Barna (24 de ani), în casa familiei sale, ridicată în 1896. Pe lângă obiectele standard din astfel de muzee, cel din Valea Zălanului se mândreşte şi cu o suită de obiecte vechi din sticlă care arată îndemânarea localnicilor. Istoria manufacturii de sticlă din Valea Zălanului – „glăjărie” cum îi spun localnicii în grai transilvănean – s-a terminat brusc, în 1860, cu un incendiu. „Conţii au dat-o pe mâna unor greci şi a unor evrei care nu tratau oamenii bine. Atunci sătenii i-au dat foc”, povesteşte detaşat bâtrânul Farkas József. Apoi, oamenii din Valea Zălanului au început să se ocupe de cultivarea pământului şi creşterea animalelor şi au cumpărat pământul de la familia Kálnoky. Un astfel de contract de vânzare-cumpărare poate fi văzut şi la micul muzeu al familiei Barna. Tot aici se găseşte un punct de vânzare a dulceţurilor şi ceaiurilor naturale pe care le prepară câteva femei din sat, după reţete din moşi-strămoşi. Despre infuzia de roiniţă şi mentă se spune că vindecă cât ai clipi orice răceală.

La Valea Zălanului, în dimineţile din miezul toamnei, soarele bate pieziş peste dealuri, dinspre Malnaş. Căldura soarelui zbiceşte roua rece, şi din curbura colinelor se ridică un abur tremurat. Bătrânii din unele sate din Ardeal spun că aşa răsuflă pământul. Poate că au dreptate.


Domeniile Kálnoky de la Micloşoara

Micloşoara se află la 50 de kilometri pe şosea de Valea Zălanului, şi este un alt sat din Secuime legat indisolubil de familia nobiliară Kálnoky. Castelul de aici al familiei este un exemplu unic în România de edificiu renascentist cu zugrăveală exterioară colorată. Contele Kálnoky povesteşte că acest lucru se datorează strămoşului său Sámuel (1640-1706), acelaşi care a înfiinţat „glăjăria” de la Valea Zălanului şi care a fost inspirat de arhitectura de la Viena, oraş unde locuia în calitate de cancelar al Transilvaniei la curtea Habsburgilor. Castelul de la Micloşoara nu a fost retrocedat familiei, dar contele a obţinut concesionarea lui pe 49 de ani şi l-a restaurat în ultimii doi ani printr-un grant norvegian, urmând să-l deschidă în scurtă vreme, ca muzeu al vieţii transilvănene.


„Nu este o renovare ci o restaurare. Trebuie să manifeşti respect şi înţelegere pentru un asemenea edificiu, nu poţi veni cu un arhitect oarecare şi să îl reconstruieşti, pentru că atunci îl va părăsi sufletul. Cel mai important este să-i păstrăm caracterul”, expune contele filosofia din spatele resuscitării castelului. În mare, aceleaşi principii au stat şi la baza restaurării celor patru case de oaspeţi pe care contele le are în sat şi care seamănă, ca atmosferă şi caracter, dar fără să fie identice, cu cele de la Valea Zălanului.

Contele Kálnoky a venit prima dată în România în 1987 „când era cel mai întuneric în ţară, nu era lumină şi nici benzină”. „Am venit să vedem casa familiei, am venit să vedem pietrele, şi lângă pietre am găsit oamenii care au fost foarte primitori şi aşa am redescoperit patria noastră, locul de care aparţinem. Comunitatea nu ne uitase şi ne-a primit călduros”, îşi aduce aminte contele.

S-a întors definitiv în a doua parte a anilor 1990 şi a cumpărat la Micloşoara o casă mare şi frumoasă de la un sătean, pe care a folosit-o ca reşedinţă până la începutul anilor 2000, când a fost introdusă în circuitul turistic, împreună cu celelalte case pe care le-a cumpărat în sat. În total, casele Kálnoky din Micloşoara pot găzdui zece persoane, la un preţ de 49 de euro de persoană pe noapte. Toţi rezidenţii români şi unguri beneficiază de reduceri, cu condiţia să facă rezervările cu cel puţin o lună înainte. Pentru oaspeţi funcţionează şi un restaurant rustic în Micloşoara, cu un magazin cu suveniruri, de unde se pot cumpăra dulceţuri, miere sau vinuri, „branduite” cu numele contelui.

Covasna, Terra Incognita

Judeţul Covasna este unul dintre cele mai puţin vizitate din România, deşi se află în centrul ţării. Explicaţia ţine de relativa sa izolare faţă de principalele artere naţionale de transport şi de specificul etnic, judeţul fiind locuit în proporţie de 75 la sută de maghiari. Potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică, doar 97.000 de persoane au vizitat în 2015 judeţul.

Nu pare puţin, dar aproape jumătate din total sunt de fapt persoane care se duc la tratament în staţiunea Covasna, nefiind turişti propriu-zis, explică vicepreşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Grüman Róbert.

Consultantul în marketing turistic Răzvan Pascu crede că judeţul merită cu prisosinţă vizitat, atât pentru frumuseţile naturale, cât şi pentru posibilităţile de cazare, care îi dau judeţului un caracter deosebit, de veritabil „Ţinut al Conacelor”. „În Covasna sunt zeci de castele şi conace gata să primească turişti. Aceştia se pot caza inclusiv într-un castel din anii 1600, cu picturi pe pereţi, la nişte preţuri de hotel de 4 stele din Bucureşti”, adaugă Răzvan Pascu, cu referire la Castelul Dániel din Tălişoara.


Asociaţia Pentru Dezvoltarea Turismului în Judeţul Covasna a organizat la începutul lunii august un concurs pentru a găsi „Cele şapte minuni ale judeţului Covasna”. „Concursul a fost un apel către sfera civilă, precum şi pentru toţi locuitorii judeţului. Ierarhizarea s-a făcut atât prin vot public, cât şi prin evaluarea unui juriu format din specialişti în diferite domenii”, spune Kopacz Zsusza, consilier în cadrul asociaţiei

Astfel, cele şapte minuni ale judeţului Covasna sunt:

  1. Muntele Puturosu şi fenomenele postvulcanice din împrejurimi (lânga Bálványos)
  2. Conacul Damokos Gyula şi Muzeul Haszmann Pál din satul Cernat
  3. Biserica fortificată „Sfântul Emeric” din Ghelinţa (sec XIII)
  4. Calea ferată forestieră cu ecartament îngust Covasna – Comandău şi locomotiva cu aburi
  5. Biserica fortificată din Aita Mare (sec. XV)
  6. Rezervaţia naturală „Mestecănişul de la Reci”
  7. Rezervaţia naturală „Cheile Vârghişului”

Un arhipelag rural-chic

Nu doar Ținutul Secuiesc, ci toată Transilvania rurală este o destinaţie turistică în plină ascensiune. Investitorii, majoritatea străini, mizează pe autenticul caselor tradiţionale şi pe atmosfera patriarhală. Casele din Valea Zălanului şi Micloşoara, ca şi castelul Dániel din Tălişoara şi domeniul Mikes de la Zăbala, toate în Covasna, sunt doar insule din arhipelagul turismului „rural-chic” din Transilvania. La Copşa Mare, lângă Biertan, italianca Giovanna Bassetti a cumpărat şi renovat mai multe case săseşti, care au primit un aer mediteranean, păstrând însă spiritul locului. Fostul fotograf de celebrităţi britanic Duncan Ridgley a restaurat case în Breb, Maramureş, iar doi germani au creat o veritabilă staţiune la Cund, Mureş, sub numele „Valea Verde Retreat”, formată tot din case săseşti restaurate. Lor li se adaugă casa Prinţului Charles de la Viscri şi tot aici se află şi pensiunea Viscri 125, în acelaşi stil rural-autentic, a unor investitori din Bucureşti.

Situată într-o vară. Copșa Mare este o destinație rurală „inventată” de o italiancă stabilită în Brazilia | Fotografii: Vakarcs Lorand

Copșa Mare este o destinație rurală „inventată” de o italiancă stabilită în Brazilia | Foto: Vakarcs Lorand

La Cincşor, Braşov, fosta casă parohială a fost restaurată şi transformată în spaţiu de cazare de Carmen Schuster, ex-preşedinte al BCR Banca pentru Locuinţe. La Richiş, Sibiu, Casa Noah este o iniţiativă a altui sas repatriat, producătorul de televiziune Paul Hemmerth. La Criţ, Braşov, Casa Kraus a fost renovată şi introdusă în circuitul turistic de fundaţia lui Michael Schmidt, patronul Automobile Bavaria. Conacul Apafi din Mălâncrav, restaurat şi introdus în circuitul turistic de Fundaţia „Mihai Eminescu”, completează acest tablou, alături de alte case pe care fundaţia le închiriază în Mălâncrav, Alma Vii, Floreşti, Criţ şi Biertan.

  1. George says:

    Cel care a pus în valoare zona nu este roman. Dl. Tiberiu nu este roman ca naționalitate, dar prin ceea ce a făcut este mai roman decât multi dintre latratorii politici ai zilelor noastre. Iar frumusețile Covasnei, se pare, sunt percepute cel mai bine de către ei. Noi suntem orbi și surzi când vine vorba de zona.
    Grija mare, ungurii tac și fac. Noi nu tăcem, dar nici de făcut nu facem nimic!
    Scadenta va fi usturătoare.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

nine − three =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te