Made in Ro


Ce a mai rămas din economia românească sau ce s-a ales de industria noastră sunt întrebări care preocupă aparent mediile de dezbatere în ultimii 20 de ani. Privatizările din anii 1990 au avut consecinţe majore asupra modului în care s-a configurat capitalul românesc postcomunist: în unele cazuri, industrii întregi au dispărut, lăsând în urma lor comunităţi fără mijloace de subzistenţă, care au fost puse în faţa unor provocări pentru care majoritatea dintre cei expuşi nu erau pregătiţi – antreprenoriatul.

Observăm acum, după 20 de ani de la marile privatizări din perioada guvernelor Convenţiei Democrate din România, că zonele miniere nu au reuşit să se reinventeze, oraşe întregi care fuseseră construite în jurul unor importante – pe vremuri – platforme industriale, sunt depopulate din cauză că cei rămaşi fără locuri de muncă după privatizările eşuate au luat calea

Occidentului în căutarea unei vieţi mai bune din perspectivă materială. Exista însă şi excepţii de la acest model: o clasă antreprenorială care s-a ridicat în ultimii 10 ani pe principii sănătoase şi fără să aibă la bază „reţeta noastră secretă”, radiografiată excelent de regizorul Alexandru Solomon, în documentarul cu acelaşi nume. Lucrurile par a fi într-o continuă schimbare, intrarea României în Uniunea Europeană şi deschiderea oportunităţilor de finanţare au reprezentat pentru destui români o oportunitate să se lanseze în antreprenoriat. Dar după zeci de ani în care am alergat numai după produsele Occidentului, se pune întrebarea dacă românii mai valorizează ceea ce se produce în România.

Dacă în anii 2000 programul dedicat susţinerii antreprenorilor care alegeau să se dedice produselor „Fabricat în Romania” a eşuat cu succes, în ce măsură românii sunt capabili să se reataşeze de produsele made in România şi să susţină economia românească?

Sondajul IRES prezentat în cele ce urmează arata că, în rândul românilor, există un potenţial de consum ridicat pentru produse made în Ro, mai degrabă doar în cazul produselor alimentare, cu accent pe fructe şi legume. În opinia participanţilor la studiu, produsele româneşti sunt mai scumpe decât cele străine, dar totuşi raportul calitate-preţ este unul bun, sunt depăşite din punct de vedere tehnic sau din perspectiva aspectului, dar sunt de încredere.

Jumătate dintre cei chestionaţi sunt de părere că în România se produce, în prezent, mult mai puţin decât înainte de 1989.

Elementul central al studiului este însă reprezentat de indicatorul încredere: 57% dintre români au încredere redusă în oamenii de afaceri români şi 54% au încredere scăzută în companiile româneşti. Trebuie menţionat, însă, că investitorii străini sau companiile străine din România sunt creditate cu un nivel de încredere şi mai scăzut decât investitorii români şi companiile româneşti.

Într-o societate puţin predictibilă din punct de vedere legislativ, antreprenorii trebuie să îşi canalizeze eforturile, dincolo de cifrele de business, spre recâştigarea încrederii celor pentru care creează produse şi servicii pentru a ridica „moralul” societăţii.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

11 + 14 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te