Mândra Chic. Business de purtat în piept

Bunica, dragostea faţă de tradiţie şi nevoia de apartenenţă. Nu neapărat în această ordine, dar acestea sunt motivele care au dus la naşterea Mândrei Chic, o afacere socială care „vinde” mândrie naţională.


Distribuie articolul

La începutul anului în care România aniversează Centenarul, Mândra Chic, afacere socială înfiinţată de Alina Zară Prunean în Ţara Făgăraşului şi extinsă deja în Sălaj, a lansat pe piaţă un nou produs: „Batista faină de buzunar”. Odată cu lansarea acestui „element identitar fin”, inspirat de omul politic Iuliu Maniu şi lucrat de femeile din satul său natal, Bădăcin, Mândra Chic mai adaugă o dimensiune colecţiei sale de zestre contemporană. Linia de produse casual, care include „mândruţele” – broşe din lână şi piele cu diverse mesaje, tricourile şi hanoracele faine şi linia de produse pentru casă – şorţuri de bucătărie, păretare, aşternuturi de pat etc. sunt completate, astfel, de un accesoriu care poate fi purtat la costum sau sacou, „când vrei să îţi asumi cultura din care faci parte, când dress code-ul evenimentului o cere, sau când simbolurile din etnografia româneasă îţi sunt aproape de suflet şi le porţi în buzunarul de la piept, în semn de preţuire pentru neamul tău!”. Lucrată pe pânză de in sau bumbac ecologic şi brodată cu fir de mătase naturală sau bumbac clasic, „Batista faină de buzunar”  a fost inspirată de o batistă lucrată chiar de mama lui Iuliu Maniu, cu monograma familiei, pe care Alina Zară a văzut-o în muzeul dedicat politicianului la biserica greco-catolică Bădăcin. De altfel, colecţia va conţine şi o „batistă suvenir”, cu monograma familiei şi semnătura lui Iuliu Maniu, realizată într-o tehnică specifică zonei, „roizălit”, care va fi parte dintr-un kit mai amplu, cu suveniruri de Bădăcin, iar o parte din încasări vor merge către reabilitarea casei memoriale a politicianului. Iar aceasta este una dintre cele mai importante trăsături de caracter ale businessului lansat oficial în 2009 în satul Mândra, la poalele Munţilor Făgăraş.

Mândra Chic este un brand care a evoluat organic

Capsula cu inspiraţie

Născută în Ţara Făgăraşului, la Mândra, Alina Prunean Zară a făcut Academia de Teatru la Bucureşti, a lucrat ca jurnalist – pentru Antena 1 şi Realitatea TV – şi a fost storyteller în agenţii de publicitate.  Când s-a apucat de toată povestea asta cu recuperatul pânzelor vechi, era „oarecum ruşinos să porţi ie”. Trei femei porniseră, în România, pe drumul reînvierii tradiţiilor: Ioana Corduneanu – de la „Semne Cusute”, Andreea Tănăsescu – de la „La Blouse Romaine” şi Alina Zară, care a lansat un proiect în cinstea bunicii sale, numit „Suveica mamei Ruţa”, prin care a început să ducă în toată lumea poveşti despre pânze tradiţionale româneşti. Anul trecut, Andreea Tănăsescu a făcut o cercetare pentru o prezentare academică dedicată comunităţii La Blouse Romaine, care conţine un capitol dedicat manifestărilor online ce au precedat Ziua Universală a Iei – eveniment în jurul căruia s-a închegat, practic, comunitatea. „Aşa am descoperit că poveştile spuse de Alina Zară din Ţara Făgăraşului având portdrapel Suveica Mamei Ruţa sunt, de fapt, prima campanie de promovare şi recuperare a tradiţiilor derulată pe Facebook. După ce suveica a înconjurat lumea, s-a ţesut, simbolic, şi ia care a urmat-o peste mări şi ţări”, spune Andreea Tănăsescu.

Ideea Tricoului Fain a pornit de la remarca unei mătuşi de-a Alinei Zară, care, minunându-se de hainele purtate de tineri, s-a întrebat – retoric – dacă ar purta cu la fel de multă plăcere şi tricouri cu mesaje în limba română. Cu ajutorul mamei şi al maşinii sale de cusut, Alina a început să împrietenească primele bucăţi de pânză veche recuperate din toată Ţara Făgăraşului cu mesaje brodate în limba română. Confirmarea că a dat peste o mină de aur a venit în 2009 când cei de la Cărtureşti, care fondaseră platforma de design ROD (Romanian Design), au invitat-o să facă o colecţie capsulă, care să fie scoasă la vânzare în libărire. „Probabil o să vinzi cam două-trei tricouri pe lună, dar nu-i nicio grabă, le ţinem până se vând”, i-au spus, aşa că a făcut 10 bucăţi şi le-a trimis. După două săptămâni a primit un telefon: „«Avem o problemă». M-am gândit – vai, s-o fi descusut o aţă, ne facem de ruşine. Lucrasem cu mama şi cu mătuşa, care bibileau fiecare cusătură… pentru ele era important să ieşim impecabil în lume. «Nu mai avem niciun tricou. S-au vândut toate». Şi practic aşa încep lucrurile. Nu mi-am închipuit nicio clipă că o să facem business din asta – vreo trei patru ani am mers în paralel cu tot ce făceam. Dar într-un final, inclusiv sora mea, care făcea proiecte prin toată lumea asta – s-a adunat şi ea la vatră, în Mândra”, povesteşte Alina.

În locul potrivit

Încurajată de succesul tricourilor, Alina a început să investească mai mult timp în promovarea Ţării Făgăraşului, iniţial pe un cont de facebook, unde posta fotografii vechi sau noi, asociate cu poveşti culese din zonă, ulterior pe site-ul tarafagarasul.eu, alături de alţi oameni animaţi de aceeaşi dragoste pentru tradiţii. „Am început cu Elena Dana Graură, pasionată de gastronomie, cu care mergeam pe sate – ea culegea reţete vechi, eu mă uitam după pânze şi după poveşti. După aceea ni s-a alăturat un prieten întors din Africa, Ştefan Cibian, care a venit cu ideea de a face împreună o fundaţie comunitară. Mi-am zis: grozav, exact ce ne lipsea – încă un proiect. Dar în şase luni s-a născut asociaţia şi-am făcut ce făceau alţii în doi ani, pe evenimente. Fundaţia a crescut, a prins şi zona tradiţională şi zona de implicare socială”, spune Alina, care la început s-a ocupat de marketing, iar acum este membru în board. „În Ţara Făgăraşului, lucrurile se mişcă. Aproape în fiecare sat găseşti pe cineva venit din exterior sau un fiu al satului care a investit în ceva şi a dezvoltat un proiect social. Mi se pare fabulos. Şi există oameni care au adunat împreună proiectele astea, ceea ce e extraordinar, pentru că, de multe ori, nu ştim unii de alţii, să ne coordonăm, să ne ajutăm, să ne susţinem”, remarcă ea. Într-o zonă cu atât de multe resurse, nici nu e de mirare că s-au născut şi se nasc în continuare proiecte frumoase. La Mândra, de exemplu, aproape fiecare dintre poveştile culese de Alina a dat naştere unui proiect – „Atelierele Mândra Chic” – unde se nasc tricourile faine şi articolele de zestre contemporană, „Suveica mamei Ruţa” – un proiect de popularizare a tradiţiilor româneşti dincolo de graniţe, „Muzeul de pânze şi poveşti” – amenajat într-o casă tradiţională, „Tabăra de treabă” – tabără gratuită pentru copiii din Mândra, finanţată din vânzările de tricouri faine.

Cu ajutorul mamei şi al maşinii sale de cusut, Alina a început să împrietenească primele bucăţi de pânză veche recuperate din toată Ţara Făgăraşului cu mesaje brodate în limba română

Alina recunoaşte, acum, că a fost „inconştientă” lansând atât de multe branduri şi proiecte pe piaţă: „Dacă ar fi să o iau acum de la capăt, nu cred că aş mai avea curaj. Pentru că, de exemplu, noi am creat produsul ăsta, care e un mix de vorbe cu modele din patrimoniul nostru cultural, pe care nu-l mai putem controla. Toată lumea îl copiază, toată lumea îl face peste tot. Acum, de exemplu, dacă vreau să scot un produs nou,  ştiu că trebuie să îmi fac o întreagă documentaţie de înregistrare a produsului la oficiul de mărci, că trebuie să mă duc la notar să-mi dea dată certă pentru momentul în care a apărut produsul”, explică ea.

Fără plan de afaceri

Cu sau fără control, un lucru e clar – povestea creşte din punct de vedere financiar, Mândra Chic a deschis un punct de lucru şi la Zalău, unde Alina s-a mutat după ce s-a căsătorit, iar veniturile aduse de afacere se menţin la peste 150.000 de lei anual. „Adevărul e că nu ne stabilim nişte targeturi. Nu funcţionăm după un manual, nu fac planuri de business”, spune Alina. În acest moment, Mândra Chic are patru angajaţi şi colaborează cu două PFA-uri în spatele cărora se află 12 femei care lucrează punctual la atelierele din Mândra şi de la Zalău. „Cu şase dintre femei lucrăm la Zalău, iar pentru proiectul «Batista Faină» vom mai lucra cu încă 14 femei din Bădăcin. Zălăul funcţionează ca punct de lucru – facem livrări şi de aici – dar şi ca divizie creativă cu femei din Sălaj. Fiind în oraş, am atras spre noi femei foarte educate – profesori, ingineri, care lucrează la companiile din Zalău – iar asta se vede şi pe produsul pe care-l scoatem, că este un pic mai smart – mai sofisticat”, explică Alina.

Principalul canal de distribuţie al Mândra Chic este blogul cu acelaşi nume, de unde pot fi comandate produse, dar piesele Mândra Chic se găsesc şi offline, în câteva concept-store-uri cu care colaborează Alina Zară în România. 60% din produse pleacă dincolo de graniţe, la românii care-şi doresc o bucăţică de ţară cu ei. „Cred că am livrat cu Poşta Română peste tot în lume, dar în marea majoritate sunt români care înţeleg conceptul sau români care vor să facă mai departe un cadou unor prieteni care sunt de altă naţionalitate. Există o doză mare de românism în produsele noastre”; explică antreprenoarea. Cu toate acestea, Mândra Chic a primit o ofertă să creeze produse exotice pentru… Dubai, propunere pe care încă Alina nu ştie cum să o satisfacă, pentru că „noi nu lucrăm cu fir de aur sau cu diamante”.

Ce se va întâmpla în 2018 cu Mândra Chic? „Vrem să dezvoltăm linia de textile de casă. Avem în lucru păretarul, pe care-l propunem acoperit cu o bucată de sticlă şi lenjeriile de pat – deci exact zestrea care o primeau tinerii însurăţei. Pentru că am avut câteva piese de genul ăsta la comandă, în special pentru români care se pregăteau să plece în străinătate sau care trăiau deja acolo”.

Omagiu lui Iuliu Maniu

Proiectul „Batista faină” a început în primăvara anului trecut, când a fost realizată o primă batistă de buzunar pentru John Akeroyd, botanistul britanic apropiat al Casei Regale Britanice. „La sugestia acestuia lucrăm la o batistă şi pentru Prinţul Charles, pe care vom coase un simbol din cultura etnografică românească şi floarea preferată a acestuia din pajiştile României, pe care le laudă peste tot în lume pentru biodiversitatea lor extraordinară”, a precizat Alina Zară pentru Agerpres.

Pornind de la batista lucrată de mama lui Iuliu Maniu, colecţia va include şi o serie de „batiste suvenir”, realizate de femeile din Bădăcin. Poreclit „Sfinxul de la Bădăcin”, Iuliu Maniu a avut o carieră politică ce s-a întins pe parcursul a 56 de ani, acesta implicându-se activ în realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. „Din câte am cercetat noi, în momentul în care am început proiectul – primăvara lui 2017, nu exista nicio linie de batiste de buzunar cu simboluri româneşti. Noi milităm pentru un produs autentic, inovativ, însă e destul de complicat cu protecţia conceptelor, în România, atât din punct de vedere legal, cât şi din punct de vedere moral. Trăim într-o societate în care e aproape «cool» să nu creezi, când poţi să furi ideile altora, să faci «copy-paste». Dacă va fi aşa, avem o singură dorinţă legată de acest aspect: cine va începe să facă batiste inspirate de conceptul nostru, pe care îl vor găsi peste tot pe Internet, să aibă minima decenţă profesională şi să doneze o parte simbolică din profit proiectului «Salvaţi Casa Maniu»”, a conchis Alina Zară Prunean.

În loc de epilog

Iulia Romana Pop, care lucrează într-o agenţie clujeană de publicitate, i-a cumpărat mamei sale, inspector-şef adjunct la Inspectoratul Şcolar Cluj, un Tricou Fain pentru Crăciunul lui 2016. „Iniţial voiam să îi cumpăr unul cu «Maramureşancă mândră», dar nu am mai găsit în timp util, aşa că i-am luat unul cu «Româncă, de profesie om bun», că i se potriveşte super mesajul. Ştiam că va aprecia un cadou unic, lucrat manual şi care să o aducă mai aproape de rădăcinile sale. S-a bucurat tare când a primit tricoul – de atunci l-a purtat nu doar în vacanţe sau în timpul liber, dar şi în delegaţii”, mărturiseşte Iulia. Produsele Mândra Chic nu renunţă niciodată să transmită acest sentiment: de mândrie, de apartenenţă, de drag. Se foloseşte în vreun fel statul de succesul pe care-l are în reînvierea şi promovarea tradiţiilor Alina Zară? „Am fost invitaţi în diverse proiecte, ca parteneri, dar cred că, la nivel naţional, nu există o strategie de promovare şi de prezervare a patrimoniului. La un moment dat, am fost la Milano – culmea, invitată de zona franceză – la un festival fabulos care ţine şase luni, în care fiecare ţară îşi creează o gospodărie şi are la dispoziţie spaţii care să ilustreze specificul local, de la grădina cu legume până la restaurant cu produse specifice. Şi am plâns când m-am dus şi am văzut cum ne-am prezentat noi, ca români. Am auzit după aceea că au fost alocaţi pentru acel eveniment trei milioane de euro sifonaţi printr-un offshore din Cipru. Asta nu ne ajută. Dar datorită acelei poveşti, că ne-am făcut public amarul, am fost contactaţi – hai să vedem ce putem face. Dar atât de repede se schimbă şi guvernele, şi mentalităţile, încât nu apuci”, spune Alina. Ea crede că avem nevoie urgentă de o strategie naţională, care să stopeze importurile ieftine şi să protejeze producţia autohtonă, care să ne înveţe să folosim corect termenii, pentru că „nu toate cămăşile sunt ii tradiţionale”. Însă ştie că acest lucru nu se va întâmpla prea curând. Aşa că-şi vede în continuare de treabă, iar când se simte copleşită, îmbracă Tricoul Fain preferat, pe care scrie „Doamne-ajută”.

Asimilate, acasă

Acasă, la Mândra, iniţiativa mândrelor chic a fost asumată de întregul sat. „Când ajunge aici un turist, comunitatea spune povestea locului de genul – noi avem un muzeu, noi avem o suveică, la noi se face zestre contemporană… Acum în fiecare comunitate există uscături, dar comunitatea de aici a asimilat destul de bine ceea ce le-am propus noi. Asta şi mulţumită celor 70 de copii din comunitate pentru care organizăm anual «Tabăra de treabă»”, explică Alina Zară.

Tabăra se organizează în fiecare vară în curtea Muzeului de Pânze şi Poveşti, iar dacă la început ţinea toată vara, acum s-a restrâns la două săptămâni, costurile de organizare ridicându-se la aproximativ 20.000 de lei.„Încercăm tot timpul să ne îmbunătăţim oferta pentru ei – ei sunt tot mai mulţi, ne mai trebuie spaţiu – un hambar, un umbrar, toaletă… Am schimbat şi ceea ce facem cu ei în tabără. Până în 2016 am avut cam acelaşi tip de ateliere, de cusut, de pictat icoane pe sticlă… dar sunt copii care au crescut cu noi şi care nu mai aveau ce învăţa nou,  aşa că, din 2017, în fiecare zi am gândit fiecare atelier pe o anumită temă, conceput să-i dezvolte personal şi să-i conecteze cumva cu lumea. Pentru că sunt şi copii care nu ies din sat – sunt şi copii care vin special pentru taberele astea, deşi locuiesc în te miri ce oraş cosmopolit din lumea asta”, explică Alina. În afară de tabăra pentru copiii din comunitate, mândrenii mai beneficiază de un avantaj: nu plătesc dacă doresc o piesă de zestre contemporană; este suficient să ducă o bucată de pânză la schimb.

Tabăra pentru copii se organizează în fiecare vară în curtea Muzeului de Pânze şi Poveşti

„Din fericire, la noi în sat, toată lumea care-i băştinaşă are în casa din faţă lada de zestre şi colecţii impresionante de cămăşi. Chiar suntem foarte bogaţi din punctul ăsta de vedere, pentru că sunt zone în care nu mai găseşti nimic. Dar ei au casa din faţă. Şi odată cu proiectul ăsta au învăţat să preţuiască. Nu mai dau uşor orice, caută, scotocesc să scoată la lumină, îşi fac camere tradiţionale…”, explică Alina.

 

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te