Marte, următoarea frontieră. Cum se fabrică viitorul

Primul om care va păși pe Marte s-a născut deja și în 20-30 de ani va avea ocazia să ajungă acolo unde nimeni nu a ajuns vreodată, crede Gernot Grömer, președinte al Austrian Space Forum


În timp ce o misiune umană pe Planeta Roșie este una dintre cele mai îndrăznețe și complexe călătorii la care omenirea visează, exploratorii și cercetătorii din întreaga lume, de la agenții spațiale guvernamentale sau companii private, construiesc echipamente, fac simulări și dezvoltă noi tehnologii pentru a se asigura de succesul și siguranța acestei călătorii la o distanță de zeci de milioane, sau chiar sute de milioane de kilometri de Pământ, în funcție de momentul în care este calculată poziția celor două planete, una față de cealaltă.

Călătoria a început deja de câteva decenii, prin trimiterea unor sonde care orbitează planeta și a unor vehicule robotizate care au aterizat pe suprafața planetei. Rover-ul Curiosity, de exemplu, al Agenției Spațiale Americane (NASA), care de aproape cinci ani se află pe suprafața lui Marte, fiind în continuare activ alături de un alt vehicul robotizat numit Opportunity, strânge zi de zi date care ajută comunitatea științifică să înțeleagă mediul marțian, iar prin intermediul misiunii Mars 2020 va fi trimis, peste trei ani, un alt rover care va studia resursele Planetei Roșii, inclusiv posibilitatea prezenței oxigenului. A găzduit Marte vreodată forme de viață?Poate fi o gazdă bună pentru specia umană?bCe ne poate învăța Planeta Roșie despre trecutul, prezentul și viitorul planetei pe care locuim acum?

Gernot Grömer

Gernot Grömer

CV
Gernot Grömer este specializat în astrobiologie și astronomie la Universitatea din Innsbruck. De asemenea, a urmat programul de studii spațiale al International Space University din Houston, Texas, găzduit de NASA Johnson Space Center cu focus asupra programelor de explorare pe planeta Marte. În 1998 a fost profesor asociat la International Space University în cadrul NASA Glenn Reserach Center in Cleveland/Ohio și a fost unul dintre fondatorii Space Generation Forum ca parte a unui program al Organizației Națiunilor Unite (ONU). A dispus de mai multe stagii de cercetare în Italia, Coreea de Sud, SUA și Chile. În 2003 și 2006, Gernot Grömer a fost selectat într-un echipaj de șase persoane pentru o simulare a unei expediții pe Marte care s-a derulat la Mars Desert Research Station din Utah, SUA. În 2004, a făcut parte din echipa care s-a aflat la bordul aparatului de zbor Airbus A-300 într-un program de testare a condițiilor de gravitație zero unde a realizat mai multe experimente medicale și a acumulat 30 de minute de imponderabilitate. În 2013, a condus o simulare a unei expediții pe Marte în Nordul Saharei care a implicat 23 de țări. În prezent, este președinte al Austrian Space Forum (ÖeWF) și conduce programul de cercetare PolAres pentru a construi un simulator avansat de costum spațial necesar viitoarelor misiuni umane pe Planeta Marte.

Cei mai mulți dintre cercetători știu că va fi imposibil să facă parte din echipajul uman care va păși prima dată pe a patra planetă de la Soare însă, uneori, pentru un constructor de „navă” călătoria poate însemna și drumul lung până în momentul lansării „la apă”, nu doar atingerea destinației. Un astfel de constructor este și austriacul Gernot Grömer, actual președinte al Austrian Space Forum, o organizație științifică în care sunt implicați specialiști și oameni pasionați de cercetarea spațială. O ambiție a acestei organizații, care pentru mulți dintre noi poate părea de domeniul fantasticului, este și aceea de a construi un costum spațial pentru viitoarele misiuni umane pe planeta Marte. Începând cu anul 2007, prin intermediul programului interdisciplinar PolAres, Austrian Space Forum colaborează cu parteneri internaționali pentru dezvoltarea strategiilor și procedurilor de interacțiune om-robot în vederea pregătirii expedițiilor pe suprafața planetei Marte. Un element esențial al programului este construirea unui prototip de costum spațial care să minimizeze riscul unei eventuale contaminări și să optimizeze interacțiunea cu alte componente robotice, cum ar fi un rover, într-o viitoare misiune.

Aouda, botezat astfel după numele prințesei salvate de Phileas Fogg și Passepartout din cartea „Ocolul Pământului în 80 de zile”, de Jules Verne, este un costum extrem de inteligent, care poate funcționa ca un hub pentru alte instrumente care vor fi folosite în misiunile pe Planeta Roșie și este testat și îmbunătățit permanent în cadrul misiunilor de simulare desfășurate în regiuni similare cu mediul marțian, aici pe Pământ. Astfel de experimente, dezvoltate în paralel în mai multe laboratoare din lume, vor oferi comunității științifice, în cel mult 30 de ani, suportul pentru atingerea obiectivului final: o primă misiune umană pe Marte. Asemenea altor mulți entuziaști care și-au dedicat viața cercetării spațiale și care și-au dorit ca omenirea să ajungă cândva acolo, Gernot Grömer așteaptă acea zi în laboratorul organizației al cărei președinte este în orașul austriac Innsbruck. „De câte ori intru în laboratorul nostru dedicat costumului spațial pe care îl proiectăm în cadrul Austrian Space Forum și discutăm despre ce putem face prin prisma recentelor evoluții în domeniul Inteligenței Artificiale și al informaticii în general, câteodată am sentimentul că lucrez într-un laborator unde ne este permis să tragem cu ochiul la viitorul care tocmai se fabrică”, precizează Gernot Grömer. Mai multe despre progresul științific și tehnologic care va determina trimiterea primului echipaj uman pe Planeta Roșie, am aflat de la președintele Austrain Space Forum, Gernot Grömer.

Când ați devenit interesat de Planeta Roșie și de ideea că omenirea ar putea ajunge, cândva, acolo? Care a fost primul lucru care v-a fascinat în legătură cu Universul când erați copil?

Părinții mi-au dăruit un telescop, dintre cele mai simple, când am împlinit 14 ani și nu a durat foarte mult până „m-am infectat” cu ideea fascinantă de a observa obiectele cerești în timpul nopții. După ce am început să privesc tot mai mult Luna (a noastră și cele patru Luni galileene ale Planetei Jupiter), mi-am dat seama că acele obiecte mărețe de acolo de sus urmau o ordine invizibilă derivată din legile lui Sir Isaac Newton, de acum patru secole. Înțelegând asta, în ciuda grandorii aparent haotice a universului, exista totuși o ordine și o predictibilitate care merita atenție și asta mi-a provocat interes. După ce am devenit astronom, mai târziu, Planeta Marte s-a dovedit a fi un obiect de studiu „la îndemână”, atât din punct de vedere academic, pe măsură ce începem să îi înțelegem trecutul și faptul că a susținut cândva viață, dar și din punct de vedere tehnic, noi fiind prima generație capabilă să ajungem acolo cu misiuni umane.

Care au fost persoanele care v-au inspirat cel mai mult în alegerea astronomiei ca domeniu de studiu și cercetare?

Carl Sagan și Galileo Galilei.

Cum este să vă dedicați viața dezvoltării tehnologiilor pe care astronauții le vor folosi într-o zi să trăiască și să își desfășoare activitatea pe Marte știind că, personal, nu veți ajunge pe Planeta Roșie?

Aceasta nu este o problemă. Când lucrezi în domeniul în care lucrăm noi, realizezi foarte repede că totul ține de munca de echipă între națiuni, de evoluția disciplinelor științifice și uneori de câteva generații. Eu mă consider drept unul dintre cei foarte mulți constructori de „nave” pentru viitoare misiuni. Dacă stăm să ne gândim, nu am fi auzit de Cristofor Columb dacă nu ar fi existat constructorii de nave. Așa că, speranța mea este că indiferent de felul cum vor arăta aceste nave, pot să spun că am făcut parte din călătorie.

Ați precizat în repetate ocazii că primul om care va păși pe Marte s-a născut deja. Ce presupune să devii PRIMUL om care pășește pe Marte în ceea ce privește educația și pregătirea fizică?

Ei bine, în primul rând un astfel de om trebuie să fie sănătos și înzestrat intelectual în mai multe domenii. Căutăm atât ingineri talentați, care să știe și programare, dar care să fie și capabili să trateze o rană în cazul unui accident, să știe să gătească și să spună o glumă bună când tensiunea în încăpere este prea mare. O singură specializare doar insectele o au. Este nevoie de mai mult.

Ce credeți că va însemna pentru oamenii de pe Pământ cunoașterea cu certitudine a faptului că Marte a fost locuită sau că este doar locuibilă. Cum va schimba această realitate părerea omenirii cu privire la propria specie?

Ambele răspunsuri la o asemenea întrebare, dacă Marte a fost locuită sau nu, ar fi o provocare pentru noi. Dacă se dovedește că a existat viață pe Marte, imediat ne-am întreba: cum, unde, când, în ce condiții – care ar naște o puzderie de alte întrebări. Dacă se dovedește că a fost dintotdeauna o planetă moartă, fie nu am căutat noi destul de bine, fie chiar a fost moartă în tot acest timp. Dar dacă chiar așa a fost urmează întrebarea: De ce? Ce nu a funcționat cum trebuie? Poată fi acesta și cazul altor locuri din Univers?Dacă da, atunci în mod semnificativ acest lucru ar îngreuna povara de pe umerii noștri și ne-ar face poate singurii din Univers care se gândesc la Univers. Dar mă îndoiesc că vom ajunge la această concluzie, dat fiind numărul mare de lumi acolo sus – Aș afirma chiar că acesta este ultimul bastion de antropocentrism în istorie și anume faptul că Viața există doar pe Pământ.

Simularea unei misiuni pe Marte

Care sunt cele mai bune locuri de pe Pământ care se aseamănă cel mai mult cu suprafața Planetei Roșii?

Depinde. În primul rând, laboratoarele în modul în care sunt gândite pot reda foarte bine mediul de pe Planeta Roșie, precum vidul sau radiațiile, apoi sunt așa-numitele „grand vistas”, acele locuri cunoscute drept „Marte pe Pământ” precum Moon Valley din Deșertul Atacama, Chile, sau terenurile uscate pe care le numim „badlands” din sudul statului american Utah, dar și regiunile secetoase din Nordul Saharei, Maroc. De asemenea, peșterile subterane înghețate sunt modele excelente pentru planeta Marte așa cum era, rece și umedă, cu eoni în urmă. Trebuie să acceptăm însă că există un singur sit perfect și acela este planeta Marte însăși.

Omenirea se află la 20-30 de ani distanță de a trimite o misiune umană pe Marte. Credeți că această estimare ar putea fi eronată. Care ar fi cauzele care ar duce la prelungirea perioadei estimate?

Planul ca omenirea să ajungă pe Marte în două-trei decenii este bazată pe un mediu politic stabil și pe ideea că nu vor avea loc descoperiri tehnologice majore. Aș spune că în acest moment estimarea aceasta este „cea mai bună bănuială” pe care o avem. Foarte conservatoare. Totuși, dacă va exista un acord general la nivel de societate, poate chiar susținut de noi tehnologii care se dezvoltă undeva într-un garaj chiar în timp ce noi vorbim, am putea ajunge pe Marte mult mai repede. Important este că am ajuns să ne întrebăm CÂND ajungem pe Marte, nu DACĂ ajungem pe MARTE.

Ar trebui să trimitem oameni sau roboți pe Marte? Știm că domeniul inteligenței artificiale și al roboticii se dezvoltă rapid, dar ce putem spune despre abilitățile noastre, ale oamenilor?

Cum am mai spus și cu alte ocazii: Da, trebuie să trimitem pe Marte atât oameni, cât și roboți. Oamenii nu vor evolua foarte mult în următoarele decenii, dar felul lor de a interacționa ar putea părea de domeniul SF-ului în comparație cu standardele de astăzi. De câte ori intru în laboratorul nostru dedicat costumului spațial pe care îl proiectăm în cadrul Austrian Space Forum și discutăm despre ce putem face datorită recentelor evoluții în domeniul Inteligenței Artificiale și al informaticii în general, câteodată am sentimentul că lucrez într-un laborator unde ne este permis să tragem cu ochiul la viitorul care tocmai se fabrică.

Ce dotări speciale ar trebui să aibă un costum spațial pentru a putea fi folosit pe Marte?Cum rămâne cu imprevizibilul care poate interveni într-un mediu cum este cel de pe Planeta Marte?Cât de înaintat este proiectul dedicat costumului spațial Aouda.X?

Costumul spațial este ca o navă cosmică pe care îl poartă un astronaut pentru a-l apăra de radiații, de presiunea scăzută din aer, de temperaturile severe, are grijă de metabolismul lui și de nevoile biologice – diferit de costumele spațiale pe care le au la momentul actual astronauții de pe Stația Spațială Internațională (ISS), de exemplu, – trebuie să fie un asistent virtual pentru astronaut datorită decalajului de comunicare între Marte și Pământ, astfel încât echipa misiunii nu poate interacționa în timp real, precum a fost în cazul misiunii Apollo, pe Lună.

Mediul marțian poate fi destul de solicitant, variind de la particule de nisip încărcate electrostatic care acționează precum o pudră abrazivă asupra suprafețelor mecanice, nisip mișcător, furtuni de nisip înalte de 7 kilometri însoțite de fulgere, lăsând la o parte faptul că cel mai apropiat „atelier de reparații” se află la distanță de 380 de milioane de kilometri. Ca urmare, astfel de costume trebuie să fie foarte robuste și ușor de întreținut, modulare și extrem de solide. Mult mai solide decât sistemul actual de costume.

În ceea ce privește proiectul Aouda.X, avem o tot mai bună înțelegere a modului în care un costum construit pentru planeta Marte interacționează cu omul, din punct de vedere biomecanic, de asemenea, Sistemul de Prelucrare a Datelor la Bord (On-Board Data Handling System) este în acest moment cel mai avansat de pe Pământ.

„Prin intermediul misiunii Mars 2020 va fi trimis, peste trei ani, un alt rover care va studia resursele Planetei Roşii, inclusiv posibilitatea prezenţei oxigenului”

Cine credeți că va trimite prima misiune umană pe Marte? SpaceX, NASA, ESA, alții?

Cred că va fi o combinație între eforturi la nivel internațional (care vor aduce și stabilitate politică) și industria privată. SpaceX va avea nevoie de ajutor guvernamental la o scară mult mai mare pentru asta.

Când credeți că va fi construit primul costum spațial funcțional, care să aibă la bază datele colectate de experimentul Aouda.X?

Versiunea de zbor va fi construită probabil înainte cu câțiva ani de misiunea propriu-zisă, deci vorbim de cel puțin 20 de ani de acum înainte. Cu toate acestea, trebuie să începem deja să înțelegem ce ne dorim de la acel costum și de la subsistemele auxiliare, precum rovere, vehicule de suprafață, landere staționare și alte instrumente.

Cine va beneficia de rezultatele programului PolAres din cadrul Austrian Space Forum?

În acest stadiu al programului, lucrăm aproape open-source, așa că descoperirile noastre sunt disponibile comunității științifice. Cele mai importante descoperiri sunt publicate în literatura științifică și comunicate în diverse conferințe. „Produsul final” va consta într-un document care să satisfacă atât cât se poate cerințele industriei pentru a construi efectiv costumele. În plus, putem vorbi despre „un beneficiu colateral”, prin faptul că inspiră următoarea generație de ingineri, oameni de știință și exploratori: costumele spațiale reprezintă unul dintre ACELE simboluri ale explorării spațiale și alimentează visele copiilor, le provoacă imaginația și îi îndrumă în alegerea unei cariere care duce la evoluția societății noastre.

În acest moment, există un candidat în ceea ce privește o anumită regiune de pe Marte adecvată instalării unui avanpost?

Ei bine, există mai multe astfel de regiuni, dar depinde pe cine întrebi, pentru că ai putea primi răspunsuri diferite. Zona mea preferată de pe Marte este Chandor Chasma care ar permite studiul proceselor fluviale „din apropiere”, inclusiv structuri sedimentare unde viața ar putea fi conservată în caracterul rocilor.

În 2015, în raportul realizat după misiunea Austrian Space Forum la glaciarul Kaunertal se precizează că guvernul austriac investește anual aproximativ 65 milioane de euro în domeniul tehnologiilor spațiale. În opinia dumneavoastră această sumă este suficientă?

Este o sumă mică. Corespunde aproximativ cu cei 100 de milioane de euro necesari pentru a construi o autostradă, adică o sumă pe care austriecii o cheltuie în mod normal în câteva zile pe mesaje SMS. Cu toate acestea, pot spune că banii sunt investiți în mod eficient, deși mi-aș dori să îi văd mult mai mult direcționați spre misiuni vizionare și de explorare. Acestea sunt misiuni de pionierat și uneori pot atrage după ele întregi industrii. Gândiți-vă doar la comunicațiile incipiente prin satelit sau monitorizarea meteo.

În termeni de logistică, care dintre următoarele paliere este cea mai problematică pentru comunitatea științifică în legătură cu planeta Marte și un viitor avanpost acolo: energie, conectivitate, comunicații, mobilitate.

Cred că mobilitatea este cheia. „Cel mai bun geolog este cel care a văzut cele mai multe pietre”. Marte este o planetă foarte diversă, cu caracteristici geologice de o diversitate fulminantă, care ascunde multe secrete. Mi-aș dori să văd cât de multe roci și pietre și asta se traduce evident în mobilitate, mobilitate și mobilitate.

Ne puteți numi alte realizări în domeniul spațial la care ați dori să fiți martor, dincolo de dorința de a asista la primii pași ai oamenilor pe Planeta Roșie?

Absolut: Mi-aș dori să văd o misiune subacvatică pe Luna planetei Saturn, Enceladus, unde în urma observațiilor s-au putut vedea la suprafață gheizere care pot să provină din mări subterane uriașe, sau pe unul din sateliții naturali ai lui Jupiter, Europa. Sau mi-aș dori să văd stații de monitorizare a vremii în atmosfera lui Venus, mostre pe care să le folosim în scopuri comerciale din centura de asteroizi și bineînțeles o colonie permanentă pe Lună – cât de cool ar fi ca, atunci când ne uităm la partea întunecată a Lunii, să vedem luminițele orașelor de acolo și să realizăm că există oameni care își trăiesc viața „acolo sus”. Și atunci să realizăm câte râuri a trebuit să traversăm, câtor evenimente aproape dezastroase de-a lungul istoriei a trebuit să supraviețuim, de câți ingineri a fost nevoie să construiască lumea în care trăim pentru a ajunge în acest punct în care ne aflăm acum.

Gernot Grömer este invitatul ediţiei 2017 a TEDx Cluj care are loc, în 25 februarie.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

eleven − one =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te