Michael Schmidt. De veghe-n lanul cu ovăz

Nu știu dacă „sașii noștri” plecați în Germania se pot numi diaspora românească și n-a știut nimeni să-mi spună. Nici dacă, altădată, coloniștii germani din Transilvania au fost percepuți astfel de țara mamă. Michael Schmidt a fost printre primii germani născuți în România care s-au întors și care au pariat pe dezvoltarea acestei țări și a economiei ei.


Povestea lui de business începe în anul 1994, odată cu înființarea companiei Automobile Bavaria, ca unic importator pentru marca BMW. Astăzi conduce unul din cele mai mari grupuri de dealeri auto din Europa centrală şi de Est. Dar afacerile lui Michael nu sunt totul. Vorbește destul de puțin despre ce face pentru oamenii și locurile unde s-a născut. A făcut parte, de-a lungul anilor, din Asociaţia Saşilor Transilvăneni din Germania, precum şi din Fundaţia Saxonia din Transilvania, iar acum conduce și propria fundație.
Michael Schmidt s-a născut  în 1960, pe 20 iulie, în satul Criț din județul Braşov.
Este fiul lui Michael Schmidt şi al Annei. În anul 1981 emigrează în Germania împreună cu părinţii şi fraţii săi. În 1983 începe studiile la Universitatea Tehnica din München şi devine membru al Asociaţiei Saşilor Tansilvăneni din Germania, fiind foarte implicat în proiectele grupului regional din München. După finalizarea studiilor se angajează la firma Siemens în München. În 1990, ia decizia să demisioneze şi se întoarce în Transilvania cu dorința de a coordona activitatea centrului social săsesc. În aceeaşi perioadă, pune bazele Fundaţiei Saxonia ca viitor partener al centrului social săsesc, care avea ca scop sprijinirea persoanelor neajutorate din Transilvania. Având experienţa activităţii într-o economie de piaţă dificilă, Michael Schmidt vede oportunitatea înfiinţării propriei afaceri în noua conjunctură economică a României anilor 1990. Astăzi, omul de afaceri Michael Schmidt distribuie două dintre cele mai importante branduri auto, BMW şi MAN, prin intermediul grupurilor de firme Automobile Bavaria şi MHS Truck & Bus, asigurând locuri de munca pentru aproape 1.000 de oameni.
În iulie 2010, cand  Michael Schmidt a sărbătorit a 50-a zi de naștere a decis cu acea ocazie să își focalizeze energia pe proiecte care necesitau urgent ajutor și astfel a înființat Fundația Michael Schmidt cu scopul de a sprijini conservarea și reconstrucția patrimoniului  Transilvaniei.

Îl găsim într-o duminică toridă de vară, după oboseala unor zile pline de sărbătoarea Haferland, unul dinpre cele mai mari evenimente ale sașilor în Ţara Ovăzului. A avut sute de invitați, participări în mai multe sate la rând, discursuri și întîlniri emoționante cu prieteni și vecini pe care-i vede atât de rar. E liniștea de după, nimeni nu pare să se fi trezit, nu scârțâie nicio poartă, nu latră niciun câine. Întreaga suflare a satului pare să conspire la liniștea necesară somnului prelungit al musafirilor, care au umplut pensiunile si toate odăile de oaspeți ale  localnicilor. Dincolo de zidurile vechi de piatră, în curtea fostei case parohiale pe care a renovat-o și a inaugurat-o anul trecut, începem să povestim, pe îndelete, despre viața la Criț, despre viața în România, despre efectul Iohannis și criza mondială. Dar mai ales despre investiții în rădăcini, aceasta fiind o altă „afacere” a lui Michael.

 

Sinteza: Ce ați mai făcut de când nu ne-am văzut? Satul mi se pare mai prosper, iar între timp interesul față de sași și istoria lor a crescut, ceea ce e bine.

Tocmai am încheiat ediția din acest an a Săptămânii Haferland, organizată împreună cu Fundația Peter Maffay, am început joi în Fișer la azilul de bătrâni, vineri la Saschiz, seara – un concert de orgă la Viscri și sâmbătă, aici la Criț, unde am avut peste o mie de participanți la slujba religioasă concertul de orgă și balul tipic săsesc. Anul acesta am avut ca motto educația, „Istoria ne învață”, pentru a încununa proiectele fundației în acest domeniu, dar si pentru că, în satul Criț a fost atestat cel mai vechi regulament școlar sătesc al sașilor, datând din anul 1593. Există un altul mai vechi cu 40 de ani, dar din Brașov, care era însă oraș.

Sinteza: Aici a existat și prima școală obligatorie și gratuită din Europa… este după colț.

Da, a fost o școală îngrijită și administrată în cadrul Bisericii Evanghelice. După 1945, ea a trecut în administrarea statului. Dacă mergeți prin satele săsești, veți vedea că, alături de biserici, cele mai impunătoare clădiri din sat erau școlile.

Sinteza: Multe dintre școlile săsești au rămas în ruină… ați discutat despre acesta, aveți un plan?

Așa este, dar le luăm la rând… am lucrat la resaturarea orgii, am reușit să o refacem complet, reconstrucția casei parohiale. Acum aş dori să preiau ruina fostei școli pentru a face aici un azil de bătrâni. Școală degeaba am face, întrucât nu sunt copii pentru o școală nouă, școala românească fiind renovată și complet funcțională.

După deschiderea fostei case parohiale, mi-am luat fosta învățătoare de la clasa 1-2, pe doamna Morgen care stă la Fișer și am convins-o să vină aici, fiind acreditată de Biserica Evanghelică din Sibiu să țină slujbe – predică se cheamă – și odată pe lună vine aici și ține slujbă și după slujbă toți primesc o masă. Până acum a făcut de trei sau patru ori lucrul acesta și a fost un mare succes, drept pentru care ne-am propus să continuăm. Pe 2 mai i-am avut ca invitați aici pe domnul Pleșu, pe Mircea Dinescu, l-am chemat și pe mitropolitul Ardealului, IPS Laurențiu Streza.

Sinteza: Asa s-a născut și ideea de a organiza școli de vară în lăcașurile fără mulți enoriași.

Aici, casa parohială este centrală în sat, stă de 25 de ani goală și ideea a fost a lui Emil Hurezeanu ca împreună să facem o școala de vară, cu studenți la teologie, o scoală ecumenică.Primul rezultat a fost că, acum când am avut invitați, preotul care aparține de Fișer și Criț a ținut o cuvântare cu biserica plină cu 600 de persoane, foarte emoționantă, pe tema ecumenismului. Acest eveniment a fost atât de apreciat încât, deși la noi în biserică nu se aplaudă, cu această ocazie s-a apaludat!

L-am avut aici cu ocazia Săptămânii Haferland pe primul sas care a fost ales în Parlamentul german, dl. Bernd Fabritius, a mai participat și ministrul Educației, domnul Sorin Cîmpean și mulți prieteni ai noștri. Ideea lui Emil (nr – Hurezeanu) cu școala de vară se poate face aici în fosta casă parohială, unde există nouă camere foarte spațioase. Fundația deține încă trei case în curs de amenajare în sat, inclusiv casa mea părintească, … am deja planurile de modernizare, vom face o sală de conferințe, o bucătărie în care pot fi făcute până la 200 de porții de mâncare pe zi. De asemenea și fundația patronată la Roadeș de prietenul Maffay dispune de infrastructura necesară și am stabilit să facem un contract de colaborare pentru a face împreună acțiuni de marketing, astfel încât oameni care vin la Roadeș să vină aici și invers. La Viscri colaborăm cu Caroline Fernolend, la Saschiz cu Fundația Adept.

Sinteza: Implicarea în acțiunile sociale depinde și de afaceri. Numai după o prosperitate economică poți să redistribui  în jur. Cum și-au revenit afacerile după criză?

Nu ca în 2008 (2008 n-o să se reîntoarcă niciodată!), dar eu văd în mod pozitiv criza economică, fiindcă a fost și puțin încălzită economia în 2004-2008, a fost prea în spirală și era necesar să se reașeze lucrurile. O criză poate fi privită și sub aspectele ei pozitive, pentru că se redefinesc prioritățle, se fac reorganizări… Eu am două ramuri, să zicem: pe de o parte camioanele și autobuzele, unde mai sunt importator și pe de altă parte, BMW, un segment premium care nu a suferit atât de mult de pe urma crizei pe cât mașinile mici, precum Skoda, Opel, Ford sau modelele japoneze, care au fost afectate mult mai mult decât noi. La noi, comparând cu cifre, în 2008 am vândut aproape 3.000 de unități, iar anul acesta vom ajunge undeva la 1.200 de unități. Deci mai este până să se ajungă la cifra din 2008, dar eu sunt convins că 2016 va fi un an foarte bun și cred că în 2017-2018, dacă lucrurile continuă așa altele vor fi rezultatele..

Sinteza: A trecut aproape un an de când domnul Iohannis se află la Cotroceni și de când noi ne-am întâlnit ultima dată și întrebarea mea este – cum vede mediul de afaceri evoluția climatului economic de după alegeri?

Eu văd că surplusul de încasări la bugetul statului vine și datorită faptului că oamenii sunt mai disciplinați sau sunt mai precauți și își plătesc mai ușor dările decât  înainte. DNA-ul a băgat și el puțin frica în oameni care nu-și mai permit comportamentul de odinioară. Aceste acțiuni trebuiau să vină mai demult și încă mai este până departe, mai sunt necesari patru-cinci ani ca să se vadă direcția. De terminat, n-o să se termine niciodată, pentru că în România corupția mică este o mare problemă și trebuie ca funcționarii de la ghișeu să priceapă odată pentru totdeauna pentru ce sunt ei acolo, nu ca să ia niște bănuți în plus pe lângă salariu, ci să fie în slujba cetățeanului. Și nu invers. Aceasta este o moșternire din comunism greu de zdruncinat.

Sinteza: De ce depinde atractivitatea României pentru investitori?

Educația este importantă și încă din 1990 am spus asta. Uitați-vă, în Sibiu, șomajul este zero. Nu vine niciun investitor aici până nu face o analiză de potențial, dacă nu are niște școli care să-i servească drept pepinieră pentru forța de muncă. Am încercat și eu prin intermediul fundației să ajut.

Un exemplu demn de urmat mi-a fost prezentat de către o personalitate din Germania, fost primar din Stuttgart, care a venit cu ideea să se facă aici sistemul dual și mai departe, la nivel de facultate. După al doilea război mondial, în Germania erau așa-zisele școli de inginerie, un fel de subingineri de pe vremuri aici, dar cu accent pe practică, companie, student și facultate. O obligație a companiei era ca, după terminarea facultății, să-i găsească un loc de muncă acolo, dar și obligația studentului să se angajeze, să lucreze la compania care i-a plătit studiile. În Germania, acest sistem funcționează foarte bine. Eu am terminat Electrotehnica și am lucrat la Siemens, am făcut practică un semestru acolo. Am avut lucrarea de diplomă susținută acolo și ultima mea zi de școală a fost prima mea zi de lucru. Am lucrat trei ani la Siemens.

Sinteza: În mediul de business german se simte vreo schimbare de atitudine față de România?

Aproape toate firmele germane, toate concernele și-au modificat bugetele în sus pe 2015, după alegeri. România n-a avut în 25 de ani o presă mai bună în Germania ca în cele două săptămâni care au urmat câștigării alegerilor la Președinție de către domnul Iohannis. Asta se vede și la parlamentarii germani care au fost aici.

Sinteza: Ce mesaj ar trebui să transmită România investitorilor în acest context creat după alegerile din noiembrie 2014?

Doamna Suzanne Kastner a inițiat în 2010 un Forum germano-român cu mai mulți parlamentari și ideea a fost să facă ceva similar, în oglindă și în România, numai că nu s-a găsit nimeni să îl organizeze. În februarie, la vizita domnului Iohannis la Berlin s-a rediscutat această idee, să se facă și în România așa ceva și asta m-a impulsionat să organizez acest forum și acum este statutul redactat, oamenii care s-au arătat dispuși să se pună la dispoziție sunt personalități publice din România care ne onorează, precum dl. Pleșu, domnul Lauk, Ambasadorul Germaniei, dl. Paul Porr, Președintele FDGR, reprezentanții  fundațiilor politicie germane prezente în România. Până în a doua jumătate a lui septembrie, vom face ultimele retușuri la acest forum care vrem să cuprindă  toate domeniile relațiilor româno-germane. Vom face cel puțin patru conferințe pe an, mari, unde vom aborda diferite teme punctuale, pe probleme precum energia regenerabilă, dar și altele.

Sinteza: Ce credeți că se va întâmpla în legătură cu intrarea României în spațiul Schengen, cred că mediul de afaceri urmărește cu interes acest lucru.

Am avut o discuție cu doamna Merkel când am fost la Berlin și domnia sa este foarte preocupată în privința României. Mi-a spus să transmit că face totul pentru ca România să intre în toamna asta în Schengen și că știe și vede evoluțiile aici și este foarte încrezătoare că lucrurile au intrat pe un făgaș bun și la noi. Din partea germană am remarcat o deschidere cum n-a fost niciodată, atât că trebuie să răspundem și noi în aceeași măsură. E ca într-o căsnicie: dacă unul dă prea mult, nu e bine, fiecare trebuie să contribuie cam în aceeași măsură ca o relație să meargă bine.

Sinteza: Cu ce am putea să greșim, ce nu ar trebui să facem acum?

Am simțit în acești 25 de ani, de când sunt în România, un fel de reținere în raporturile cu Germania. Sunt lucruri mărunte, dar importante, pentru că de prea multe ori, în loc să facem un efort comun pentru a găsit soluții la problemele noastre, am simțit doar tentația de a lua calea cea mai facilă.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

7 + six =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te