Minoritățile – motorul schimbărilor sociale


Text de Andreea-Monica State

De-a lungul timpului, diferite grupuri sociale s-au confruntat cu schimbări ale credințelor, obiceiurilor, felurilor de a fi. Toate aceste schimbări au fost apărate de către o minoritate, înainte de a deveni o opinie majoritară.

Așa cum în orice context social există un grup majoritar și unul sau mai multe grupuri minoritare, fiecare dintre ele își exercită propria formă de influență.

Mă voi opri asupra unei teorii care explică mecanismele prin care o minoritate poate influența majoritățile. Mă refer la teoria influenței minorităților asupra majorităților sociale, a lui Serge Moscovici, un cercetător în psihologia socială.

Cercetătorul spunea că în cazul în care există un conflict (mă refer la conflictul intern pe care îl experimentăm, în momentul în care ne confruntăm cu o părere care este diferită de a noastră), factorul principal care poate determina care va fi rezultatul este comportamentul părților implicate. Comportamentul ferm și încrezător al minorităților instaurează îndoială, atrage atenția, semnalează existența unui punct de vedere alternativ și poate avea o influență socială.

Moscovici afirmă că există două componente ale consecvenței în comportament: membrii unei minorități trebuie să mențină o poziție stabilă, de-a lungul timpului și trebuie să își exprime poziția în mod constant, fără a se contrazice.
Potrivit lui Moscovici, o minoritate poate influența când ideea manifestată își păstrează convingerea și angajamentul constant. Atunci când minoritatea provoacă tensiune și conflict reușește să facă cunoscute principiile, opiniile și poate ajunge să schimbe părerile majorității.

Astfel, cei care își doresc o îmbunătățire socială, un comportament mai bun ca cetățeni, se manifestă față de comportamentul social, politic sau economic. Eforturile lor minoritare nu sunt inutile, ci din contră, sunt acțiuni care generează o conversie socială, pentru o societate mai bună.

Orice grup minoritar are câteva caracteristici specifice (Doms y Moscovici, 1984; Levine și Russo, 1987): consistență (modul în care grupul se prezintă în societate; un grup minoritar trebuie să mențină unitatea și coerența acțiunilor membrilor, persistența acțiunilor), care poate fi dicronică (între membri) și sincronă (în timp); eterogenitate (acest factor nu este respectat de multe ori, dar este esențial pentru a fi acceptat de către majoritate); caracter distinctiv și adaptare la context (pe o parte minoritatea trebuie să prezinte o alternativă la modelul prezentat de majoritate și pe de altă parte trebuie să fie o propunere coerentă și adecvată contextului); rezistență la presiunea de grup (grupul trebuie să se pregătească pentru a face față presiunii externe de grup).

Margaret Mead, un antropolog foarte renumit, spune că niciodată nu trebuie să ne îndoim că un grup mic de cetățeni poate schimba lumea și că, de fapt, sunt singurii care au reușit. Exemple sunt multe, în lume: lupta pentru drepturile civile, indiferent de rasă, religie, credințe, etc., pentru drepturile femeilor, drepturile homosexualilor și lesbienelor, grupuri religioase, etc.

Influența latentă și diferită este proprie influenței minoritare, deoarece prelucrarea informațiilor minorităților (în sensul în care doresc să schimbe părerea majorității) presupune invalidarea anumitor idei, deschiderea către noi mesaje și înțelegerea lor. Din acest motiv, influența minorităților este mai profundă și are impact asupra ideilor, a felului în care este văzută lumea. Influențele sunt multiple…

Suntem influențați de majoritate, prin propriile noastre acțiuni, care devin o consecință a comportamentului. Ne schimbăm părerea în favoarea ideii dominante.

În concluzie, suntem cu toții subiecte sub influență, dar acum nu mă refer doar la influența majorității (mass-media, opinii răspândite, etc.), care este cea mai răspândită, ci la influențele minorităților.

Influenţa romilor asupra societăţii româneşti

Minoritatea romă face parte din poporul nostru, fie că o acceptăm, fie că nu.
În trecut, stilul de viață țigănesc a inspirat opere precum „Ţiganiada” lui Ion Budai-Deleanu, „Şatra” lui Zaharia Stancu, sau „La Ţigănci” a lui Mircea Eliade.

Viața şi stilul ţigănesc au inspirat și artişti, cântăreţi, fiecare încercând, prin intermediul artei pe care o reprezenta, să surprindă cât mai viu şi colorat fiinţa, aparent simplistă, a ţiganilor.

Influența minorității rome s-a făcut simțită și în stilul vestimentar. Am putut observa, în ultimii ani, că se poarta stilul vestimentar gypsy, care consta în haine colorate, vesele, fustele largi, lungi şi chiar înflorate. Și coafurile ţigăneşti, sunt foarte căutate, în special elegantul coc gypsy. De la ei am împrumutat și brăţările, lanţurile şi cerceii cu bănuţi.

Și dansul țigănesc reprezintă o atracție asupra celor din jur. Romii se nasc cu abilitatea de a cânta, de a trăi muzica, care pentru ei a devenit un mod de exprimare.

Nu sunt de neglijat nici obiectele confecționate de romi, precum ceaune, tăvi de cozonac sau cazanele de țuică, pe care mulți dintre noi încă le folosim.

O altă sursă de influență asupra culturii românești o reprezintă limba țigănească și cuvintele care au intrat în vocabularul limbii române (câteva exemple: nașpa, mișto, șucar, lovele, gagică, bengos, etc.). Nici greșelile de exprimare, care sunt tot mai întâlnite, nu trebuie trecute cu vederea, deoarece influențează locuitorii zonelor în care locuiesc mai mulți romi.

O expresie foarte cunoscută și folosită greșit este, de exemplu: Jean de la Craiova sau Adi de la Vâlcea. În expresiile enunțate mai sus corect ar fi să se folosească prepoziția din. O altă greșeală este folosirea conjuncției/adverbului decât în structuri afirmative, sau folosirea greșită a formei de conjunctiv prezent a verbului a avea, să aibe în loc de să aibă, ș.a.m.d.

Lista ar putea continua, însă mă opresc aici, pentru că am auzit și oameni mai “de seamă” care fac greșeli gramaticale.

Discriminarea minoritățiilor

Potrivit Declarației Universale a Drepturilor Omului „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii”.

Deși Declarația spune ceva, atitudinile oamenilor față de minorități este cu totul alta. Dacă nu vă vine să credeți, atunci încercați să vă răspundeți singuri la următoarea întrebare: Câți dintre dumneavoastră ați dori să luați masa alături de persoane de etnie romă, sau cu persoane de altă orientare sexuală, sau cu o persoană cu dizabilități /cu o boală gravă?!… Și atunci o să vă dați seama că articolul amintit mai sus rămâne doar un deziderat.

Dacă stăm bine să ne gândim, prejudecățile se nasc încă din copilările. De ce spun asta? Pentru că nu cred că vă este străină replica „Te dau la țigani!”, care era spusă copiilor atunci când nu erau cuminți.

În jurul minorităților s-au țesut mituri și legende nu tocmai pozitive și odată înrădăcinate în conștiința copilului, acesta din urmă ajunge la maturitate cu un bagaj de credințe transmise din generație în generație, de care se va desprinde cu greu la maturitate. Ceea ce vreau să spun este că majoritatea motivelor care generează discriminare țin de înformațiile sau părerile dobândite în timp și pe care tindem să nu le punem la îndoială. Există și cazuri în care oamenii își formează o anumită părere despre o minoritate în urma unor experiențe neplăcute, însă nu înțeleg de ce unii oameni își discriminează semenii despre care nu știu nimic.

Unii oameni sunt discriminați pentru muzica pe care o ascultă. De exemplu, muzica rock, este privită în mod negativ de unele persoane care spun că ar fi „satanică”, iar persoanele care ascultă acest gen de muzică sunt percepute ca niște persoane ciudate, discriminate atât pentru muzica pe care o ascultă, cât și pentru felul cum se îmbracă, fără a fi luate în considerare și alte aspecte.

Adesea discriminarea se manifestă prin respingere, batjocură, îndepărtare sau chiar violență.
Ar trebui făcut ceva în sensul schimbării mentalităților, deoarece sunt foarte mulți oameni intoleranți, care nu acceptă diversitatea, de care avem nevoie în societate.

Nu ar trebui să conteze greutatea, genul de muzică pe care îl ascultăm, naționalitatea, religia, sexul, cultura, s.a.m.d., ar trebui să nu uităm că toți suntem oameni și suntem egali.

Diversitatea îmbogățește, și din acest motiv minoritățile sunt esențiale pentru ca o societate să funcționeze. Fără minorități nu există schimbare, nu evoluăm, nu gândim noi înșine. Minoritățile reprezintă motorul schimbărilor sociale.

Referințe critice

•Doms, M., Moscovici, S. (1984). Innovación e influencia de las minorías, en S. Moscovici (ed.): Psicología Social I: Influencia y cambio de actitudes. Individuos y grupos. Barcelona : Paidós, 1985.
•Levine, J. M., Russo, E. M. (1987). Majority and minority influence, în C. Hendrick (ed.): Review of Personality and Social Psychology: Group Processes, Vol. 8, Newbury Park, CA: Sage.
•Moscovici, S., Lage, E., & Naffrechoux, M. (1969). Influence of a Consistent Minority on the Responses of a Majority in a Color Perception Task. Sociometry, 32(4), 365.
•Mosovici, S., Personnaz, B. (1980). Studies in social influence V: Minority influence and conversión behavior in a perceptual task, Journal of Experimental Social Psychology, 16, 270-282.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

three × 3 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te