Mitul armelor secrete ale lui Ceauşescu. Laserul lui Coandă


Distribuie articolul

Dacă acţiunile guvernării comuniste a României devin din ce în ce mai cunoscute graţie cercetărilor istoricilor, rămân mai puţin desluşite nenumăratele mituri care au însoţit perioada dictaturii. Comunismul, ca un cult laic, a împrumutat simboluri, dogme şi practici din cultura religioasă. Şi, la fel ca religiile, s-a înconjurat cu secrete şi mituri.

Personalitatea lui Condă, un amestec încă nedesluşit de inginer de geniu şi savant trăsnit, proiectant al unor invenţii ştiinţifico-fantastice, se preta întreţinerii unui astfel de mit precum cel al „laserului distrugător” de tancuri sovietice

Vara lui 1968. Nicolae Ceauşescu, de trei ani în fruntea Partidului Comunist Român, dar cu o putere reală încă limitată, utiliza o retorică de independenţă faţă de Moscova pentru a-şi consolida poziţia şi pentru a elimina treptat potenţialii rivali. În noaptea de 20 spre 21 august, trupele sovietice şi ale încă patru ţări comuniste invadează Cehoslovacia. România, un aliat al guvernului reformator cehoslovac, nu a fost chemată să participe militar la înnăbuşirea Primăverii de la Praga. Speriat de perspectiva ca România să fie următoarea ţară invadată, Ceauşescu ia decizia curajoasă de a organiza un miting popular care să transmită ideea că are suportul populaţiei la împotrivirea faţă de Moscova. Scena balconului din care Ceauşescu s-a adresat unei mulţimi de 100.000 de oameni, condamnând agresiunea sovietică şi cerând sprijinul populaţiei pentru o eventuală rezistenţă faţă de o posibilă invazie, a născut mitul curajului şi independenţei lui Ceauşescu, legitimându-l în ochii opiniei publice din ţară şi mai ales din străinătate ani la rând. Nu ştim nici azi cât a fost mascaradă, cât calcul politic şi cât înflăcărare sinceră în acţiunea lui Ceauşescu, cert este că, ulterior, el a jucat inteligent cartea independenţei şi a antisovietismului, concomitent cu stalinizarea ţării şi impunerea cultului personalităţii. De altfel, amintindu-şi scena balconului, Alexandru Bârlădeanu avea să spună: „la adunarea populară l-a luat limba pe dinainte pe Ceauşescu. S-a înflăcărat şi s-a montat sincer”. Cert este că ecourile discursului i-au trezit dictatorului sentimente de măreţie personală şi i-au deschis pofta către excesele ulterioare.

Finalul discursului lui Ceauşescu a stârnit panică în întreaga ţară, în mod iresponsabil după cum avea să spună ulterior Maurer. Iată cum şi-a încheiat Ceauşescu discursul: „S-a spus că în Cehoslovacia există pericolul contrarevoluţiei; se vor găsi poate mâine unii care să spună că şi aici, în această adunare, se manifestă tendinţe contrarevoluţionare. Răspundem tuturor: întregul popor nu va permite nimănui să încalce teritoriul patriei noastre”.

Nu e de mirare că, în acele zile, era larg răspândită în rândul populaţiei temerea că România va fi următoarea ţară pe lista ruşilor, după ce invazia Cehoslovaciei decursese foarte uşor. Se zvonea că ruşii au masat la graniţă 200.000 de soldaţi şi numeroase tancuri. Se pare că a existat şi o telegramă de la Londra care avertiza guvernul român privind o eventuală invazie. Până la urmă, cum se ştie aceasta nu s-a produs. lăsând loc unei legende care spune că ruşii s-ar fi retras după ce armata română ar fi topit câteva tancuri cu o armă laser extrem de puternică. Mitul „laserului distrugător” a fost larg răspândit, deşi desigur că nu au existat dovezi care să ateste realitatea lui. Cel mai probabil, zvonul a fost răspândit de serviciile secrete româneşti cu scopul de a linişti populaţia realmente înspăimântată şi a întări aura magică a conducătorului de partid şi de stat.

Arma secretă a primit şi un nume „Laserul lui Coandă”, astfel încât teoria evident fantastică să câştige în credibilitate. Mitul a fost întărit de faptul real că renumitul inventator s-a întors să lucreze în România în primii ani ai lui Ceauşescu în fruntea partidului, primind funcţia de director al Institutului pentru Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică, locul unde ar fi fost creată arma. Să spunem că personalitatea lui Condă, un amestec încă nedesluşit de inginer de geniu şi savant trăsnit, proiectant al unor invenţii ştiinţifico-fantastice, se preta întreţinerii unui astfel de mit. Despre Coandă se vorbea şi se şopteşte şi astăzi că ar fi contribuit la dezvoltarea rachetelor zburătoare ale lui Hitler, fiind ulterior răpit de americani pentru a lucra la dezvoltarea proiectului în Statele Unite. Numele lui Coandă rămâne indisolubil legat de reuşita minimală a primului zbor cu reacţie din lume şi, mai ales, de descoperirea „efectului Coandă”, cu aplicaţii în nenumărate domenii ale ştiinţei. Savantul român, comparabil ca anvergură cu Nicola Tesla, are însă în palmares multe alte invenţii în domenii extrem de diferite. El este autorul al peste 250 de invenţii pentru care a obţinut mai mult de 700 de brevete de proprietate intelectuală în nenumărate ţări ale lumii. A imaginat inclusiv un sistem de transport de mare viteză în tub vidat, un proiect la care lucrează în acest moment inginerii lui Elon Musk. De altfel, Gustave Eiffel, cel care a fost primul său angajator, obişnuia să spună că tânărul Coandă s-a născut mult înaintea timpului său şi a posibilităţilor tehnice ale începutului de veac XX.

Revenind la miturile legate de armele secrete ale lui Ceauşescu, alimentate de serviciile speciale oarecum analog cu propaganda lui Goebbels despre noile arme minune ale lui Hitler, cele mai durabile erau zvonurile despre înarmarea nucleară a României. De altfel, simţindu-se încolţit, în primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu anunţa public faptul că România dispune, din punct de vedere tehnic, de capacitatea de a fabrica arme nucleare. Toată zvonistica din jurul eforturilor lui Ceauşescu de a se înarma nuclear avea un punct de pornire real. Ceauşescu şi-a manifestat dorinţa de a introduce România pe lista ţărilor producătoare de energie nucleară imediat după ce a ajuns la putere. Ulterior, el ar fi cochetat şi cu ideea de a fabrica o bombă nucleară. În cele din urmă, visul dictatorului comunist ca România să devină o putere nucleară a rămas parte componentă a megalomaniei proiectelor sale niciodată finalizate. Astăzi, povestea armelor secrete ale lui Ceauşescu stă în galeria nostalgică a miturilor comunismului românesc.

Despre personalitatea extraordinară a savantului român, citiți în „Henri Coandă și dosarele secrete ale unui Leonardo DaVinci modern”, volumul trei al seriei „Români și românce care au schimbat lumea”, coordonată de Dan-Silviu Boerescu.
Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te