Nativii digitali şi guvernarea de mâine


Distribuie articolul

Trăim într-o lume în continuă schimbare, în care noile tehnologii afectează aproape toate domeniile de activitate. De cele mai multe ori, fie că vorbim de Blockchain sau inteligenţă artificială, Internet Of Things sau maşini autonome, viitorul ne este prezentat ca nesigur, unele scenarii fiind descrise chiar înspăimântător.

Există totuşi o întreagă generaţie pentru care toate acestea sunt lucruri obişnuite, iar cuvintele menţionate mai sus fac parte din vocabularul ei curent – cea a nativilor digitali.

Cine sunt ei, cum se manifestă şi ce îi face diferiţi?

Un articol publicat recent îi descria ca făcând parte din această generaţie pe aceia care n-au folosit niciodată un telefon cu disc, nu au căutat definiţii în dicţionare tipărite şi care cred că floppy-disk-ul e doar un simbol, nu ceva ce chiar a existat fizic pentru a stoca informaţie digitală. Tot ca amuzament, zilele trecute un prieten îmi povestea cum, în încercarea de a-i explica copilului său despre perioada comunistă şi cozile la care trebuia să stea pentru a procura produse de bază, s-a trezit cu întrebarea venită foarte natural: „Dar de ce nu comandai de pe Internet?”

Cele de mai sus sunt doar exemple ale unor situaţii amuzante. Ele descriu însă o realitate a unei generaţii care se dezvoltă sub umbrela omniprezentă a Internetului şi a tehnologiei.

Câteva caracteristici comune ale acestei generaţii de nativi digitali sunt agreate la nivel general. În primul rând, optează pentru o învăţare intuitivă, nonlineară şi pe combinaţii de surse de informare, în special online. În al doilea rând, învaţă prin participare mai degrabă decât luând lucrurile aşa cum sunt prezentate tradiţional (cel mai bun exemplu este apelarea la Wikipedia, mai degrabă decât la o enciclopedie clasică, tipărită). În al doila rând, sunt perfect adaptaţi pentru multitasking, pentru a urmări mai multe lucruri în paralel, dar şi spre a trece rapid de la un subiect la altul.

Însă, poate cel mai important pentru tema de aici, văd lumea în mult mai puţine nuanţe ierarhice. Organizaţiile care sunt vârf de lance în domeniul noilor tehnologiilor vin cu noi modele de conducere, cu noi modele de interacţiune, luare a deciziei şi participare. Acestea s-au adaptat sau au crescut natural în acest fel, tocmai datorită unei prezenţe din ce în ce mai mari a acestei generaţii.

Totodată, se observă cum domenii considerate închise, extrem de ierarhice, cum este cel bancar de exemplu, sunt în plin proces de regândire a serviciilor lor, cu accent pe digitalizare, simplificare şi interacţiune exclusiv prin intermediul Internetului.

Cum vor interacţiona cu modele organizaţionale „învechite”, cum sunt guvernele? Sunt guvernele pregătite pentru a-i primi sau interacţiona cu nativii digitali?

Fie că îl vedem explicit sau în forme disimulate, acest conflict există. Încrederea în guverne este la cote foarte scăzute, peste tot în lume. Ea este dublată de o neîncredere în media, considerată o premieră pentru cei care fac aceste măsurători. Mişcările antisistem sau participarea la vot sunt reacţii poate mai vizibile ale acestui conflict. Ele arată însă o realitate: guvernele rămân pentru nativii digitali încă ancorate, în cea mai mare parte, în modele ierarhice, neparticipative, închise şi birocratice.

O constatare ce aduce un oarecare optimism în ce priveşte viitorul, venită din experienţa personală de peste 10 ani în Guvernul României, este că administraţia publică nu este neapărat rezistentă la schimbare. Modul în care au fost primite şi continuate, indiferent de guvern, programele de internship sau Parteneriatul pentru Guvernare Deschisă, pe care am avut onoarea să le coordonez pentru mai bine de cinci ani, dau speranţă în ce priveşte această schimbare către un alt mod de guvernare.

Această dorinţă de schimbare a relaţiei cu cetăţenii şi includerea în dialog a nativilor digitali este şi mai vizibilă la nivelul administraţiilor locale. Exemplele de la Cluj-Napoca, Oradea sau Sectorul 3 din Bucureşti privind bugetarea participativă, de exemplu, sunt poate cele mai cunoscute.

Cum ar arăta un guvern adaptat nativilor digitali?

Este cu siguranţă destul de greu de imaginat în detaliu cum va fi regândită guvernarea pentru a răspunde nativilor digitali şi unei lumi tehnologizate. Câteva elemente cred însă că se desprind şi vor fi regăsite şi pe viitor. Primul ar fi legat de un sistem mai puţin ierarhic, axat mai degrabă pe rezolvarea unor probleme punctuale, colaborativ, interdepartamental şi interdisciplinar. Al doilea îl văd ca pe o schimbare a uneltelor de colaborare, o trecere de la documente pe hârtie către documente electronice, schimbate mai degrabă prin sisteme de tip chat decât prin email sau sisteme de document management. Al treilea se referă la deschiderea către contributori din afara organizaţiei şi politici publice în cicluri mult mai scurte (policy goals), ajutate şi de prelucrări de date mult mai rapide şi automatizate (data-driven Government). Ultimul, dar poate cel mai important, este schimbarea modului de distribuire a puterii într-un astfel de sistem, mult mai descentralizat şi volatil. Sunt, de altfel, componente ale modelului Agile Government despre care se discută din ce în ce mai susţinut .

Până la acest model mai e cale lungă însă. De aceea, poate o întrebare mai bună ar fi cum va fi tranziţia către un nou model. Va fi una uşoară sau o revoluţie? Personal, îl văd ca pe un model hibrid de tranziţie – unele vor veni natural, altele vor implica conflicte importante.

Cred că trecerea poate fi uşoară în zone precum guvernarea deschisă sau datele deschise. Dincolo de beneficiile de imagine aduse de transparenţă, deschiderea către creşterea participării publicului, nu numai la luarea deciziei, ci pe întregul ciclu al unei politici publice, va aduce schimbări importante – politici aliniate cu agenda publică, implementare mai uşoară, măsurare mai rapidă a impactului. Datele deschise vor contribui nu numai la transparenţă sau crearea unor afaceri de succes, cum se întâmpla deja, ci, mai ales, la un interschimb de date, suport pentru politici, între diversele entităţi ale administraţiei publice.

Unde poate fi dificilă trecerea: la recâştigarea încrederii în politic şi guvernare. Este o zonă în care doar transparenţa şi deschiderea spre dialog nu mai sunt suficiente. Este o zonă în care soluţii colaborative, cu participarea multor actori din interiorul şi din afara zonei guvernamentale vor face diferenţa. Sunt nenumărate exemple la nivel internaţional de bună practică, în care cocrearea este un element central. În mod cert va fi necesar un proces susţinut nu doar câteva acţiuni sporadice.

Zonele unde trecerea va fi conflictuală cred că vor fi cele ale aplatizării ierarhiilor şi ale schimbării modului de distribuţie a puterii. Modelul actual se bazează pe aceste ierarhii şi centre de influenţă şi şi-a creat un întreg sistem legalistico-birocratic de apărare. Trecerea nu va fi uşoară, va necesita timp şi voinţă politică. Cred însă că va fi inevitabilă. Mă bazez în susţinere pe presiunea ce va veni dinspre zona administraţiei locale, precum şi pe atenţia pe care politicul o va acorda din ce în ce mai mult acestui public nativ digital. Ca o observaţie, anul acesta, în Statele Unite, cei născuţi între 1981 şi 1997 (Millenials) i-au depăşit pe cei născuţi între 1947 şi 1964 (Baby Boomers), consideraţi a fi până de curând cea mai numeroasă generaţie. O analiză pe cazul României ar fi cu siguranţă interesantă din acest punct de vedere.

În loc de concluzii

O schimbare a modului de guvernare, pe fundalul celei de-a Patra Revoluţii Industriale, este după părerea mea inevitabilă. Modul în care generaţia nativilor digitali va contribui la această schimbare, la modelarea viitoarei guvernări şi la conducerea ei ţine de multe necunoscute, de la gradul de implicare până la gradul de asumare a unui rol principal, însă elementele specifice generaţiei lor se vor regăsi în viitoarele modele: mai deschis, colaborativ, neierarhic, axat pe rezultate şi facilitat de tehnologie.

Se va întâmpla curând? Personal, cred că acel moment nu va fi departe. O arată cifrele demografice, o arată tendinţele globale. Se poate mai repede? Da, dacă îşi asumă responsabilitatea reducerii decalajului digital şi devin modele pentru cei „nedigitali”. Aici, România prezintă un caz interesant, cu un procent foarte mare de populaţie ce nu a accesat Internetul sau are competenţe minime digitale, clasamentul Comisiei Europene – Digital Economy and Society Index plasând România pe ultimul loc în Europa. E un rol de educare şi implicare pe care generaţia nativilor digitali va trebui să şi-l asume, spre beneficiul tuturor.

Închei cu un gând legat de acest rol în schimbare: în România, generaţia părinţilor mei a reuşit să facă trecerea, nu uşoară, către un sistem democratic. Generaţia din care fac parte a avut un rol de consolidare a acestui sistem, dar şi, mai ales, a unei tranziţii spre o Românie Occidentală. E rândul generaţiilor noi, a nativilor digitali şi nu numai, să facă o schimbare bazată pe transformările tehnologice care au loc la nivel global. Sau, ca să folosesc un termen din tehnologie: să facă un upgrade democraţiei şi guvernării.

 

Referinţe bibliografice:

https://www.hellosign.com/blog/digital-tipping-point

http://cms.edelman.com/sites/default/files/2018-02/2018_Edelman_Trust_Barometer_Global_Report_FEB.pdf

https://www.weforum.org/agenda/2018/02/can-policy-keep-pace-with-fourth-industrial-revolution/

https://www.opengovpartnership.org/trust

https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/digital-economy-and-society-index-desi-2017

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

nineteen − 18 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te