Nemeth Zsolt între Balvanyos şi China


Secretarul de stat în ministerul ungar de Externe, Zsolt Nemeth, despre relaţiile româno ungare postcomuniste şi despre cum ar trebui să arate următorii 25 de ani.

În 6 aprilie 2014, maghiarii din Transilvania vor vota prima dată la alegerile parlamentare din Ungaria. Cu puţin înainte de începerea campaniei electorale, oficiali ai guvernului maghiar au venit la Cluj pentru o întâlnire cu publicul de limbă maghiară. Unul dintre liderii Fidesz, secretar în Ministerul ungar de Externe, Nemeth Zsolt este şi un apropiat al comunităţii maghiare din Transilvania.

Militant fervent al politicii de „reintegrare naţională”, Nemeth Zsolt şi-a reafirmat meritul de a fi obţinut, în timpul mandatului său, cetăţenia ungară şi dreptul la vot pentru etnicii maghiari din România. Tot el îşi aminteşte cum a pus bazele unei tabere de vară la Băile Tuşnad în 27 decembrie 1989, devenită loc de întâlnire şi dezbatere politică, an de an. Deşi s-a aflat, de câteva ori, pe poziţii divergente cu guvernul de la Bucureşti, Zsolt crede că de anul acesta pot fi reluate şedinţele comune ale celor două guverne, întrerupte de la venirea Fidesz şi a lui Vicktor Orban la putere.

Domnule Nemeth Zsolt, dacă ne uităm la relaţiile noastre comune, care ar fi principiul fundamental al politicii Ungariei faţă de România, acel ceva care nu s-a schimbat niciodată, indiferent cine a condus ţările noastre ?

În ultimii 25 de ani, relaţiile noastre sunt mult mai intense decât erau mai înainte şi un aspect important l-a reprezentat exteriorul, semnalele din lumea exterioară care ne obligă la colaborare. Să ne gândim, de exemplu, la NATO care a avut un rol important, a făcut o legătură între ţările noastre care înseamnă unitate în ceea ce priveşte aspectul siguranţei. Iar dacă ne uităm înapoi în istorie , aspectele de siguranţă au jucat un rol determinant. Dar pot să vă vorbesc şi despre UE. în anii anteriori am luptat împreună pentru bugetul 2014-2020 şi am obţinut rezultate foarte bune. în special în ceea ce priveşte agricultura, unde un rol important l-a avut comisarul Dacian Cioloş. Putem să ne gândim şi la lumea întreagă: China ne priveşte ca pe o regiune unitară, nu separat. La macroscară, ţările noastre sunt o zonă întreagă de interes pentru economie şi strategii politice. Interesele comune sunt comune în ceea ce priveşte aspectele exterioare. Iar în relaţiile cu lumea trebuie să ne ridicăm la aşteptările exterioare, să conştientizăm poziţia noastră şi interesele comune şi să nu dezamăgim.

În cadrul Ministerului ungar de Externe aveţi un departament special pentru relaţiile cu România? Preferaţi funcţionari care să aibă legături de rudenie cu populaţia din Transilvania? Mă gândesc la cunoaştere, la facilităţile de limbă.

Avem un departament pentru relaţiile cu vecinii care se ocupă şi de România, dar, da, acordăm o importanţă deosebită relaţiilor cu ţara dvs. având în vedere interesele comune şi istoria care ne leagă. Nu este o condiţie obligatorie, dar preferăm oameni care să cunoască România şi să aibă legături aici şi de preferat să cunoască limba. De exemplu, ambasadorul nostru de acum la Bucureşti cunoaşte limba română dar fără să fie de acici sau să aibă legături de rudenie cu cei de aici. Pur şi simplu l-a interesat limba română, s-a dus la universitate, a studiat-o şi acum este ambasador la Bucureşti.

Proiectul şedinţelor comune de guvern România–Ungaria, care s-au ţinut o vreme, s-a întrerupt. Sunt câţiva ani buni de când nu au mai avut loc. Vă gândiţi să le reluaţi, credeţi că erau benefice pentru ţările noastre?

Ar fi de dorit să le reluăm, încercăm să le reluăm din anul acesta într-o formă mult mai bună. Cu Slovacia am reluat de curând aceste şedinţe de lucru comune şi rezultatele sunt foarte bune. Ele facilitează rezolvarea mai rapidă a unor probleme şi realizarea unor proiecte care altfel pot merge mai lent. Sperăm ca în acest an să avem o primă întâlnire comună cu guvernul român. Cred că sunt posibile acele şedinţe, reluarea lor ar însemna consolidarea relaţiilor Budapesta – Bucureşti.

Care ar fi proiectele comune, ce avem de făcut împreună?

Trebuie să lucrăm mai mult la interesele comune. Am cerut de curând o listă cu proiectele care au legătură cu ţările noastre şi am constatat că mai avem multe de făcut în domeniul infrastructurii, al energiei, dar şi al educaţiei. Piedicile sunt uneori la noi. De exemplu, un tânăr care-şi dă bacalaureatul în limba maghiară în România i se recunoaşte mai greu diploma în Ungaria decât dacă ar fi urmat o şcoală română, în limba română! Nu e normal, iar noi avem datoria să înlăturăm piedicile instituţionale. Sintetizând – avem de rezolvat aspecte care ţin de viaţa de zi cu zi, aspecte legate de instituţii şi aspecte care se referă la valori, aşa cum sunt limba şi cultura. Trebuie să clădim instituţii şi să înlăturăm piedici. Pentru ca cetăţenii noştri, români sau maghiari, să rămână în ţările noastre, trebuie să le oferim condiţii pentru vieţi mai uşoare. Acum încheiem o etapă, au trecut 25 de ani de la căderea comunismului şi am clădit democraţii aşa cum am putut, dar de acum trebuie să pregătim următorii 25 de ani. Lumea este în continuă schimbare, iar noi trebuie să o prindem din urmă şi să ţinem pasul cu ea. Câştigăm mai mult dacă nu mergem singuri.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

4 × 1 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te